Categorii

Duminica a XXII-a din Timpul de peste an – Ciclul C – Lectio divina

Duminica-XXII-C-lectioPREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Duhule Sfânt, Dumnezeu al iubirii,

Dă-mi:

o inteligenţă care să te cunoască;

o nelinişte care să te caute;

o înţelepciune care să te găsească;

o viaţă care să-ţi fie pe plac;

o perseverenţă care, la sfârşit, să te aibă. Amin.

 

TEXTUL BIBLIC: Luca 14,1.7-14 

Într-o sâmbătă, Isus a venit în casa unuia dintre conducătorii fariseilor, ca să ia masa, iar ei îl urmăreau. 7 Văzând cum îşi alegeau locurile dintâi, le-a spus celor invitaţi această parabolă:

– 8 Când eşti invitat de cineva la nuntă, nu ocupa primul loc, pentru că ar putea fi chemat cineva mai de seamă decât tine 9 şi, venind cel care te-a chemat şi pe tine şi pe el, îţi va spune: «Dă locul acestuia!» Atunci vei sta cu ruşine pe ultimul loc. 10 Dimpotrivă, când eşti chemat, mergi şi aşează-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când va veni cel care te-a chemat să-ţi spună: «Prietene, urcă mai sus!»; şi acolo vei avea glorie în faţa tuturor celor care sunt la masă cu tine! 11 Căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat.

12 Iar celui care l-a invitat i-a spus:

– Când dai un prânz sau un ospăţ, nu-i invita pe prieteni, nici pe fraţi, nici rudele, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei la rândul lor şi asta să-ţi fie răsplata! 13 Dimpotrivă, când dai o masă, invită-i pe cei săraci, infirmi, şchiopi, orbi 14 şi vei fi fericit, pentru că ei nu au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepţi!

1. LECTURA

Ce spune textul?

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Ce zi era când Isus s-a dus în casa unui conducător al fariseilor? Ce făceau ceilalţi farisei? Ce sfat le-a dat Isus? Ce se va întâmpla cu acela care se înalţă şi cu acela care se umileşte? Conform acestor sfaturi, cine trebuie invitat atunci când se dă o masă?

Pr. Daniel Kerber

Câteva piste pentru a înţelege textul

Isus continuă drumul său spre Ierusalim, pe care l-a început în 9,51. Luca marchează itinerarul cu învăţătura din cetate în cetate. Evanghelia de astăzi relatează învăţătura lui Isus în timpul unei mese din casa unui fariseu.

Relatarea are o introducere (v. 1), apoi textul liturgic sare peste vindecarea unui bolnav (v. 2-6), şi la urmă Isus învaţă cu o parabolă (v. 7-11) şi o recomandare (v. 12-14).

Introducerea ne dă o realitate relevantă. Deşi fariseii de multe ori sunt prezentaţi ca adversari ai lui Isus (vezi 5,21 şu; 5,30; 6,2.7, etc.) şi inclusiv în acest text îl urmăreau, Isus merge să ia masa la unul dintre ei. În acel timp, a sta la masă împreună însemna o angajare cu acela cu care se stătea la masă. Isus merge, nu numai la cei care-l primesc şi-l apreciază, ci se apropie şi de cei care nu-l înţeleg şi-l critică, pentru a le anunţa şi lor vestea cea bună.

Văzând că alegeau locurile principale, Isus îi învaţă cu o parabolă (v. 7-11). Locurile de onoare erau rezervate în funcţie de importanţa funcţiei şi de reputaţie. La sfârşitul parabolei se dă cheia de interpretare: „oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat” (v. 11). Această tradiţie este constantă în Biblie (Ez 17,24; 21,31; Iob 22,29). Luca pune şi pe buzele Mariei această convingere (Lc 1,52). Drumul lui Isus, care se îndreaptă spre Ierusalim pentru ca acolo să fie umilit până la cruce, pentru a fi după aceea glorificat de Tatăl, este şi drumul discipolului care a fost invitat să renunţe la el însuşi şi să-şi ia în fiecare zi crucea pentru a-l urma pe Isus (Lc 9,23 şu).

A doua învăţătură se roteşte în jurul reciprocităţii: „dau pentru ca să-mi dai”. Isus răstoarnă aici cheia. Nu e vorba de a da pentru a primi, ci de a învăţa de la Dumnezeu care „este bun faţă de cei nerecunoscători şi răi. Fiţi milostivi precum Tatăl vostru este milostiv” (6,35 şu).

Învăţătura de a iubi, de a se dărui fără a aştepta nimic în schimb este ceea ce Isus a remarcat ca specific pentru discipolii săi: „Dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveţi? Căci şi păcătoşii îi iubesc pe cei care îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor care vă fac bine, ce răsplată aveţi? Şi păcătoşii fac la fel. Şi dacă daţi cu împrumut celor de la care speraţi să primiţi înapoi, ce răsplată aveţi? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor ca să primească la fel” (6,32-34).

Textul se termină cu o fericire: „vei fi fericit”. Cel care-l urmează pe Isus, învaţă de El şi acţionează aşa cum a acţionat El va avea o răsplată care merge dincolo de umbra morţii.

2. MEDITAŢIA

Ce-mi spune Domnul în text?

Invitaţia la umilinţă este un mesaj constant în Cuvântul lui Dumnezeu. Astăzi, Evanghelia ne cere, dincolo de un act de respect, să aşteptăm ca persoanele din jur să fie cele care recunosc calităţile noastre, fără să fim noi înşine cei care să le evidenţiem. Să învăţăm să fim umili cu onestitate, de vreme ce există şi persoane care dintr-o intenţie de umilitate, acţionează ca şi cum n-ar merita nimic, sau ca şi cum nicio calitate nu le-ar fi fost dată..

Să sprijinim reflecţia noastră pe cuvintele Papei Benedict al XVI-lea:

„Această parabolă, într-o semnificaţie mai profundă, ne face să ne gândim şi la poziţia omului în raport cu Dumnezeu. De fapt, „ultimul loc” poate să reprezinte condiţia omenirii degradate de păcat, condiţie din care numai întruparea Fiului Unicul Născut poate să o ridice. Pentru aceasta Cristos însuşi «a luat ultimul loc în lume – crucea – şi tocmai cu această umilinţă radicală ne-a răscumpărat şi ne ajută constant» (Enciclica Deus caritas est, 35).

La sfârşitul parabolei, Isus sugerează conducătorului fariseilor să invite la masa sa nu prietenii, rudele sau vecinii bogaţi, ci persoanele cele mai sărace şi marginalizate, care nu au cum să dea înapoi (cf. Lc 14,13-14), pentru ca darul să fie gratuit. De fapt, adevărata recompensă, la sfârşit, o va da Dumnezeu, «care conduce lumea… Noi îi prestăm slujirea noastră numai prin ceea ce putem şi până când el ne dă forţa» (Enciclica Deus caritas est, 35).

Aşadar, încă o dată privim la Cristos ca model de umilinţă şi de gratuitate: de la El învăţăm răbdarea în ispite, blândeţea în ofense, ascultarea faţă de Dumnezeu în durere, aşteptând ca Acela care ne-a invitat să ne spună: «Prietene, poftim mai sus!» (cf. Lc 14,10); de fapt, adevăratul bine este a sta aproape de El”.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

Aştepţi răsplata pentru fiecare gest milostiv pe care l-ai avut? Ţi-au recunoscut calităţile tale fără a fi necesar să te lauzi cu ele? Ce crezi despre cineva care cere recunoştinţă? Cum crezi că asta afectează viaţa comunitară?

3. RUGĂCIUNEA

Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Vreau, Doamne Isuse,

şi îţi cer asta cu toate forţele sufletului meu,

să asum viaţa mea cu simplitate,

fără pretenţii de măreţie,

fără dorinţe de triumfuri şi nici de aplauze,

fără dorinţe inutile şi zadarnice

care nu aduc nimic fiinţei mele

şi pot chiar să-i ia multe.

Vreau, Doamne Isuse,

şi îţi cer asta cu toate forţele sufletului meu,

să trăiesc astfel, simplu, aşa cum ai trăit tu,

făcând în fiecare zi ceea ce îmi revine să fac,

iubind în fiecare zi persoanele care trăiesc lângă mine,

ajutând pe cel pe care pot,

împărtăşind cu toţi ceea ce sunt şi ceea ce am.

 

4. CONTEMPLAŢIA

Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Inima mea nu este ambiţioasă, Doamne!

Te contemplu în fraţii mei şi surorile mele cei mai săraci.

Mă încred în milostivirea ta.

 

5. ACŢIUNEA

La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În rugăciune, mă angajez faţă de Isus să fac un mare efort pentru a cultiva credinţa mea într-o activitate specifică, de exemplu, să vorbesc cu cineva care este mâhnit sau să duc ajutor unei familii nevoiaşe.

„Dacă Domnul îţi dă prosperitate, trebuie să-i aduci mulţumire cu umilinţă

şi să veghezi ca să nu fie în detrimentul tău, prin laudă deşartă sau prin vreun alt motiv,

pentru ca darurile lui Dumnezeu să nu fie motiv ca să-l ofensezi”.

Sfântul Ludovic, rege al Franţei

 

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.