Categorii

Duminica a XXI-a din Timpul de peste An – Ciclul A – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ 

Vino, Duhule Sfânt! Deschide-mi auzul inimii pentru ca să percep inspiraţiile tale cele mai intime,

cele pe care mi le dictezi în secretul interiorului meu şi fă ca să le preiau cu ascultare iubitoare,

pentru ca să fie bucuria mea şi veselia mea să urmez în toate voinţa ta.

Să nu-mi inventez drumul pe care trebuie să-l urmez,

ci să mă însoţească siguranţa că ascult de ceea ce provine de la tine.

Tu mereu mă laşi să-l cunosc prin pacea interioară unită cu această ascultare.

Ángel Moreno, Buenafuente del Sistal 

 

TEXTUL BIBLIC: Matei 16,13-20   

13 Venind în părțile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând:

– Cine spun oamenii că este Fiul Omului?

14 Ei i-au spus:

– Unii, «Ioan Botezătorul», alții, «Ilie», alții, «Ieremia sau unul dintre profeți».

15 El le-a spus:

– Dar voi, cine spuneți că sunt?

16 Atunci Simon Petru a luat cuvântul și a zis:

– Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!

17 Isus, luând cuvântul, i-a spus:

– Fericit ești Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea și sângele ți-au revelat [aceasta], ci Tatăl meu care este în ceruri. 18 Și eu îți zic: tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea și porțile iadului nu o vor birui. 19 Ție îți voi da cheile împărăției cerurilor: dacă vei lega [ceva] pe pământ va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega [ceva] pe pământ va fi dezlegat în ceruri.

20 Atunci le-a poruncit discipolilor să nu spună nimănui că el este Cristos.

1 – LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

În ce regiune a ajuns Isus? Care a fost prima întrebare pe care a pus-o Isus discipolilor săi? Ce au răspuns ei? Ce întrebare nouă a pus Isus? Ce a răspuns Simon Petru? Cine i-a revelat lui Simon Petru răspunsul său? Ce i-a promis Isus lui Simon Petru?

Câteva consideraţii pentru o lectură rodnică…

Pr. Daniel Kerber

Cu acest text ajunge la unul dintre momentele centrale din viaţa lui Isus împreună cu discipolii săi. După ce a învăţat prin fapte şi cuvinte, minuni şi parabole, Isus se retrage cu discipolii săi şi le expune cine este el.

Textul se structurează într-o scurtă introducere geografică (v. 13) şi apoi dialogul lui Isus cu discipolii săi. Două întrebări ale lui Isus şi două răspunsuri, unul al discipolilor (v. 14) şi celălalt al lui Petru, ca purtător de cuvânt al celor doisprezece (v. 16). Isus îi răspunde lui Petru confirmând mărturisirea sa de credinţă şi îi face o promisiune referitor la Biserică (v. 17-19). Textul se termină cu porunca lui Isus de a nu comunica ceea ce au vorbit (v. 20).

Deja înaintată viaţa publică a lui Isus, realizând multe minuni şi predicând Împărăţia, Isus se retrage împreună cu discipolii săi în nord, în regiunea Cezareea lui Filip, dincolo de graniţa Galileii. Separarea geografică pare că vrea să indice o învăţătură specială a lui Isus cu discipolii, ceea ce este confirmat prin porunca de a nu revela cele întâmplate, la sfârşitul textului (v. 20).

Începe cu o întrebare mai generală, despre opinia pe care o aveau despre Isus contemporanii săi. Această întrebare este fundamentală, pentru că în epoca lui Isus identitatea nu era aşa de marcată de o perspectivă „individuală” aşa cum este acum, ci era mai grupală şi avea o importanţă singulară ceea ce apreciau ceilalţi la o persoană. Însă Isus nu se opreşte numai la opinia celorlalţi, ci îi abordează direct pe discipoli: „Dar voi cine spuneţi că sunt eu?” (v. 15).

Petru răspunde. Acest Petru, care este conform lui Matei primul discipol chemat de Isus, împreună cu fratele său Andrei (4,18 şu) şi este numit primul în lista apostolilor (10,2) şi de mai multe ori ia iniţiativa (14,28; 15,15; 17,4; etc.). Putem înţelege acest răspuns al lui Petru ca purtător de cuvânt al celor doisprezece: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu” (v. 16). Începutul evangheliei deja l-a prezentat pe Isus ca Mesia (= Cristos) (1,1), însă acum Petru adaugă: „Fiul Dumnezeului celui viu”. Petru mărturiseşte deschis credinţa sa în Isus şi acest lucru deschide un nou drum de revelare a lui Isus care se va vedea în evangheliile următoare.

Isus confirmă mărturisirea de credinţă a lui Petru şi îi revelează că credinţa sa nu este lucrare umană, ci Tatăl e cel care i-a revelat. Apoi îi anunţă lui Petru misiunea sa în Biserică şi soliditatea acestei opere pe „piatra” apostolică (vezi 7,24 şu). În acelaşi timp îi dă „cheile” care sunt învăţătura lui Isus pe care Petru o proclamă şi o expune şi îi conferă puterea de a lega şi de a dezlega, care se poate înţelege ca „a permite” şi „a interzice” sau de a ierta păcatele sau de a le ţine (vezi 18,18).

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Papa Benedict al XVI-lea ne spune (întâlnirea cu tinerii în piaţa Matteotti din Genova, duminică 18 mai 2008):

„Este acelaşi Isus care, vorbind cu discipolii distinge: «Cine spun oamenii că sunt eu», referindu-se la aceia care-l cunosc de departe, ca să spunem aşa, «la mâna a doua», şi «Voi cine spuneţi că sunt eu?», referindu-se la cei care-l cunosc «la prima mână», pentru că au trăit cu el, au intrat realmente în viaţa sa foarte personală ajungând să fie martori ai rugăciunii sale, ai dialogului său cu Tatăl. 

Tot aşa şi pentru noi este important să nu ne reducem pur şi simplu la superficialitatea atâtora care au auzit ceva despre El – că era o mare personalitate etc. – ci să intrăm într-o relaţie personală pentru a-l cunoaşte realmente. Şi asta cere cunoaşterea Scripturii, mai ales a Evangheliilor, unde Domnul vorbeşte cu noi. Nu întotdeauna sunt uşoare aceste cuvinte, dar intrând în ele, intrând în dialog, bătând la uşa cuvintelor, spunându-i Domnului «Deschide-mi» găsim realmente cuvintele vieţii veşnice, cuvinte vii pentru astăzi, actuale aşa cum erau în acel moment şi cum vor fi în viitor. 

Acest colocviu cu Domnul în Scriptură trebuie să fie mereu şi un colocviu nu numai individual, ci comunional, în marea comuniune a Bisericii, unde Cristos este mereu prezent, în comuniunea liturgiei, a întâlnirii foarte personale a Sfintei Euharistii şi a sacramentului Reconcilierii, unde Domnul îmi spune mie «Te iert».

Acum să ne întrebăm:

Cine este Isus pentru mine? Până unde vreau să ajung în relaţia mea cu Isus? Îl caut în Cuvântul său, personal şi comunitar? Caut să trăiesc încontinuu sacramentele care mă apropie de Isus Cristos?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text? 

Descoperă-mi-te, Doamne, şi lasă ca să te văd, lumină a ochilor mei.

Vino, bucurie a duhului meu, Dumnezeu dulce şi Domn al meu.

Vreau să te îmbrăţişez, să te ţin în mijlocul inimii mele;

vreau să te iubesc, dulceaţă a sufletului meu,

tăria mea, speranţă în toate suferinţele mele;

deschide urechile mele pentru ca eu să pot asculta glasul tău;

luminează ochii mei cu lumina ta,

trimite ca un fulger strălucirea ta;

dă-mi o inimă care să se gândească la Tine, care să te iubească mereu;

dă-mi o memorie care să te amintească mereu;

o înţelegere care să te înţeleagă;

o gândire care să fie mereu unită cu Tine…

Sfântul Augustin

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Îmi deschid inima şi îţi spun: „Isuse, tu eşti Domnul meu, Mântuitorul meu”, săvârşeşte lucrarea ta în mine!

 

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez concretizând schimbaraea în mine? 

Aşa cum a făcut Isus cu discipolii săi, voi întreba colegii şi prietenii mei: „Cine este Isus pentru tine” şi le voi duce mărturia mea de credinţă, luminând cu un citat biblic mai important pentru mine…

„Cei care mărturisesc că aparţin lui Cristos să se distingă prin faptele lor”

Sfântul Ignaţiu de Antiohia

 

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.