Categorii

Duminica a XX-a din Timpul de peste An – Ciclul B – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Duhule Sfânt, atinge inima mea şi fă ca în ea

Cuvântul să găsească un loc pentru a creşte.

Duhule Sfânt, atinge voinţa mea pentru ca acţiunile mele

să fie impulsionate de Evanghelie.

Duhule Sfânt, atinge viaţa mea pentru ca să mă pot întâlni cu fraţii mei

şi să formez comunitate vestind Viaţa Nouă pe care ne-o aduce Isus.

Amin.

TEXTUL BIBLIC: Ioan 6,51-59

În acel timp, Isus le-a zis mulţimilor:

– Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii.

52 Atunci iudeii au început să discute aprins între ei, spunând:

– Cum poate acesta să ne dea să mâncăm trupul său?

53 Dar Isus le-a zis:

– Adevăr, adevăr vă spun: dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele lui, nu aveţi viaţă în voi. 54 Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 55 Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură. 56 Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el. 57 Aşa cum m-a trimis Tatăl care este viu, iar eu trăiesc prin Tatăl, la fel, şi cel care mă mănâncă pe mine va trăi prin mine. 58 Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer; nu ca aceea pe care au mâncat-o părinţii voştri şi au murit. Cine mănâncă această pâine va trăi în veci.

1. LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

  • La ce îi invită Isus pe ascultătorii săi?
  • Pentru ce discută iudeii? Ce nu pot să accepte din ceea ce a spus Isus?
  • Ce înseamnă „a mânca” trupul şi sângele lui Isus?
  • Ce efect are „a-l mânca” pe Isus care ni se oferă şi ce efect are a nu face asta?
  • Ce diferenţă există între pâinea pe care au mâncat-o în pustiu şi aceasta pe care ne-o dă Isus?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Pr. Damian Nannini

Cu textul de astăzi se încheie discursul lui Isus din sinagoga din Cafarnaum (6,59). Din evanghelia citită duminica trecută ne amintim că Isus a afirmat că Tatăl ne dădea harul de a crede şi, în acelaşi timp, ne hrănea cu Pâinea vieţii; pentru a termina identificând pâinea vieţii cu trupul său dat pentru viaţa lumii (v. 51).

Ei bine, iudeii înţeleg aceste expresii ale lui Isus în sens literal („Cum poate acesta să ne dea să mâncăm trupul său?”) şi pentru aceasta se scandalizează şi discută între ei (v. 52), devin violenţi.

Atunci Isus le răspunde insistând pe necesitatea de a se hrăni cu trupul şi sângele său pentru a avea viaţă veşnică (v. 53-54). Şi pentru aceasta trupul său este adevărată mâncare şi sângele său este adevărată băutură (v. 55). Dacă mai înainte ascultătorilor lui Isus le suna puternic şi insuportabil, aceste afirmaţii le provoacă o exasperare mai mare pentru că declară solemn că nu numai că trebuie mâncat trupul său ci trebuie băut şi sângele său pentru a avea viaţă. Acest lucru din urmă, a bea sânge, era condamnat în mod explicit de VT (cf. Gen 9,4; Dt 12,16.23; Lev 3,17).

Amintim că expresia trup arată condiţia pământească şi muritoare a lui Isus; şi că sângele simbolizează viaţa, îndeosebi viaţa oferită, dăruită de Isus. De aceea, avem o aluzie clară la oferirea jertfelnică a lui Cristos pentru răscumpărarea oamenilor.

Există o realitate care nu trebuie să treacă neobservată de cititor: Isus vorbeşte despre trupul şi sângele „fiului omului”, expresie care desemnează o fiinţă cerească şi glorioasă cu care Isus se identifică. Adică, trupul şi sângele care se oferă ca hrană necesară pentru a avea viaţă nu aparţin unui cadavru, ci sunt trup şi sânge glorificat.

În versetele 54-58 apar idei noi foarte importante. În primul rând se afirmă că adevărata pâine coborâtă din cer este trupul lui Isus oferit pentru viaţa lumii. Apare şi sângele ca adevărată băutură. Aceste elemente fac referinţă clar la Euharistie ca sacrament al oferirii jertfelnice şi mântuitoare a lui Isus în pătimirea şi moartea sa, în oferirea sa din ascultare faţă de Tatăl. Este vorba, deci, de participarea la un ospăţ de jertfă. Este nou şi pasul de a mânca drept asimilare a persoanei lui Isus prin credinţă, la a mânca drept asimilare a Euharistiei, a împărtăşaniei am spune astăzi. Trebuie notat că ambele acţiuni: „a crede” şi „a ne împărtăşi” au acelaşi efect: dau viaţă veşnică, învierea în ziua din urmă (v. 54.58).

În ceea ce urmează Isus explică alte consecinţe, efecte sau roade care derivă din faptul de a mânca trupul său şi a bea sângele său.

  • În primul rând „rămâne în mine şi eu în el” (v. 56). Există o rămânere reciprocă şi o legătură stabilă între Isus şi cel care mănâncă trupul său şi bea sângele său.
  • În al doilea rând ne descoperă izvorul şi orientarea vieţii adevărate: „Aşa cum m-a trimis Tatăl care este viu, iar eu trăiesc prin Tatăl, la fel, şi cel care mă mănâncă pe mine va trăi prin mine” (v. 57). Acest a trăi prin Isus „înseamnă că acela care mănâncă trupul lui Cristos trăieşte «din» El, adică în virtutea vieţii care provine din El, şi trăieşte «pentru» El, adică pentru gloria sa, iubirea sa, împărăţia sa. aşa cum Isus trăieşte din Tatăl şi pentru Tatăl, tot aşa, împărtăşindu-ne cu sfântul mister al trupului său şi al sângelui său, noi trăim din Isus şi pentru Isus” (R. Cantalamessa).
  • În al treilea rând este rodul vieţii veşnice: „Cine mănâncă din această pâine va trăi în veci” (v. 58). Aşa cum vedem, acest rod deja se oferă celui care îl primeşte pe Isus în credinţă.

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

În meditarea evangheliei este important ca să ne decidem să trecem prin poarta credinţei pentru a intra în dimensiunea misterului lui Dumnezeu. Şi odată ce vom intra, vom avea o mare surpriză. Da, o adevărată surpriză pentru că vom vedea că misterul lui Dumnezeu ne descoperă ceea ce este mai uman din omenitatea noastră.

De fapt, nimic nu este atât de uman ca necesitatea pâinii pentru a trăi. Nimic nu este atât de profund uman ca necesitatea de a ne simţi iubiţi şi de a iubiţi pentru ca viaţa să aibă sens şi plinătate. Şi ştim din experienţă că atât viaţa cât şi iubirea sunt daruri, trebuie să fie primite. Şi nimic nu ne determină aşa de mult să iubim ca faptul de a ne simţi iubiţi. Şi tot aşa experienţa ne învaţă că în măsura în care iubim şi ne oferim, viaţa este rodnică şi se umple de sens.

Să ducem asta la planul supranatural, la misterul lui Dumnezeu, şi vom înţelege ceea ce este Euharistia.

Euharistia este o pâine pe care trebuie s-o mâncăm şi un vin pe care trebuie să-l bem, să le primim cu credinţă, pentru a putea avea viaţă veşnică. Pentru că pâinea s-a transformat în trupul lui Cristos oferit şi vinul în sângele lui Cristos vărsat, din iubire faţă de oameni.

Euharistia este manifestarea concretă şi personală a iubirii lui Isus, care s-a oferit şi se oferă pe sine însuşi pentru ca să avem viaţă veşnică. Primind Euharistia putem spune cu sfântul Paul: „m-a iubit şi s-a oferit pe sine însuşi pentru mine” (Gal 2,20). În măsura în care primim Trupul său şi Sângele său, îl primim pe Isus însuşi făcut Pâine, Euharistie, şi începem să simţim viaţa nouă care ne determină să prelungim dinamismul său de oferire şi iubire pentru ca alţii să aibă viaţă şi să o aibă din belşug. Este adevărat ceea ce spune cântecul: Euharistia este minune de iubire şi este prezenţă a Domnului. Cristos în persoană vine să ne elibereze de egoismul nostru şi de dezbinarea fatală.

Astăzi evanghelia ne duce direct la misterul euharistic prezentat ca prezenţă reală a lui Isus glorificat pe care trebuie să-l primim cu credinţă. Dacă este sigur că sacramentele acţionează prin propria forţă, nu este mai mică necesitatea credinţei pentru a le primi rodnic. Dacă nu experimentăm că Isus locuieşte în noi şi noi în El, dacă nu simţim influenţa misterioasă a harului care ne face să trăim prin Isus, să prelungim misiunea care vine de la Tatăl, înseamnă că ne lipseşte o credinţă mai mare în acest mister. Deoarece credinţa este aici cheia care deschide dinăuntru inima noastră pentru ca să fie locuită de Isus; mai mult, să fie transformată în El, până acolo încât să trăim însăşi viaţa sa şi să avem înseşi sentimentele sale, pentru totdeauna.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

  • Încerc să merg dincolo de raţionamentele mele pentru a mă deschide la lumina superioară a credinţei?
  • Am putut experimenta că eu cu cât îl cunosc mai mult pe Dumnezeu prin credinţă cu atât mă descopăr pe mine însumi?
  • Cred în prezenţa reală a lui Isus în Euharistie?
  • Am experimentat măreţia iubirii lui Isus care a voit să mă alimenteze cu propria sa viaţă?
  • Sunt împărtăşaniile mele rece şi de rutină; sau aprind în mine chemarea iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de alţii?
  • Am experimentat bucuria de a hrăni viaţa altora cu dăruirea mea iubitoare?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Mulţumesc, Isuse, pentru că te dăruieşti.

Mulţumesc pentru trupul tău care este mâncare.

Fă să ştiu să mă împărtăşesc cu tine nu numai în Euharistie

Ci şi, crezând în tine.

Fă să pot experimenta că

Mâncând Trupul tău şi bând Sângele tău

Tu însuţi locuieşti în mine şi eu locuiesc în tine.

Fă să nu fac întâlnirea noastră de rutină şi rece.

Fă ca oferirea mea să hrănească viaţa fraţilor mei

Pentru a continua să trăiesc după proiectul tău.

Amin.

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

„Isuse, fă să mă pot împărtăşi cu Planul tău cu gesturile mele”

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În timpul acestei săptămâni voi invita un prieten să primească Euharistia.

„Misterul omului se luminează numai în lumina misterului lui Cristos, Cuvânt Întrupat”

Sfântul Ioan Paul al II-lea

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.