Categorii

Duminica a XVII-a din Timpul de peste An – Ciclul A – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Tată, izvor de lumină şi căldură, trimite-ne cuvântul tău viu,

şi fă ca să-l acceptăm fără frică şi să acceptăm să fim îmbrăţişaţi de el.

Să vină cuvântul tău, Doamne, şi,

odată aprins în inimile noastre focul tău de nestins,

noi înşine vom fi purtătorii acestui foc unii pentru alţii.

Pr. Ignacio Larrañaga

 

TEXTUL BIBLIC: Matei 13,44 -52

44 Împărăția cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde și, plin de bucurie, merge și vinde tot ce are și cumpără ogorul acela.

45 La fel, împărăția cerurilor este asemenea unui negustor care caută mărgăritare frumoase. 46 Când găsește un mărgăritar de mare valoare, merge, vinde tot ce are și îl cumpără.

47 Din nou, împărăția cerurilor este asemenea năvodului aruncat în mare, care adună de toate. 48 Când s-a umplut, [oamenii] îl trag la țărm, se așază, adună ceea ce este bun în coșuri și aruncă ceea ce este rău. 49 Tot așa va fi la sfârșitul lumii: vor veni îngerii și-i vor separa pe cei răi dintre cei drepți. 50 și îi vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților.

51 Ați înțeles toate acestea?

I-au spus:

– Da!

52 Atunci le-a zis:

– De aceea orice cărturar instruit în ale împărăției cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său [lucruri] noi și vechi.

1 – LECTURA: Ce spune textul?

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Câte comparaţii ale împărăţiei cerurilor face Isus în evanghelia de astăzi? Care? Ce au în comun cel care găseşte comoara şi negustorul de mărgăritare? Ce vor face îngerii când vine sfârşitul lumii? Discipolii înţeleg parabolele lui Isus?

Câteva consideraţii pentru o lectură rodnică…

Pr. Antonino Cepeda

Acest text corespunde părţii finale a discursului în parabole al lui Isus în Evanghelia lui Matei. Şi este compusă din trei parabole şi concluzia.

Isus vorbea despre împărăţia cerurilor adaptându-se la ascultătorii săi: la agricultor, la negustor, la pescar. Însă mereu compară împărăţia cu un eveniment nu cu un lucru, exprimând prin asta că persoana care intră să fie părtaşă de împărăţie nu ajunge să posede ceva, ci intră într-o dinamică de viaţă nouă.

Primele două parabole sunt construite urmând aceeaşi schemă: se întâlneşte ceva de valoare, se vinde tot ce se posedă şi se cumpără. Totul devine relativ în faţa lucrului de valoare, în faţa împărăţiei cerurilor; sau totul dobândeşte valoare în relaţie cu împărăţia. Este ca şi cum Isus ar spune: „mântuirea a ajuns la voi, n-o lăsaţi să treacă!”.

În afară de asta, trebuie aşteptată bucuria pe care o generează găsirea a ceea ce este valoros (13,44). Este bucuria pe care o provoacă întâlnirea lui Dumnezeu care mă iubeşte.

Parabola năvodului, ca parabola grâului şi a neghinei, are un sens de transcendenţă, adică se referă la sfârşitul timpurilor, la judecata finală. Apartenenţa sau neapartenenţa la împărăţia cerurilor este un fapt decisiv în care se joacă viitorul persoanelor.

Parabola năvodului ilustrează că pentru a aparţine împărăţiei cerurilor este necesar discernământul. Este oportun să se selecţioneze peştii, cei care sunt buni vor fi păstraţi, iar cei care sunt răi, vor fi aruncaţi. Lev 11,9-12 interzice folosirea peştilor fără solzi, pentru aceasta pescarii aruncă peştii nefolositori. Nu ne revine nouă să judecăm cu privire la persoane; Dumnezeu este cel care judecă pe fiecare după faptele sale.

Concluzia este cheia pentru a înţelege discursul parabolic al lui Isus. Învăţătorul Legii care s-a convertit la împărăţia cerurilor este asemenea gospodarului care scoate din magazia sa lucruri noi şi lucruri vechi. Se stabileşte astfel relaţia dintre învăţătura tradiţională şi noua învăţătură a lui Isus despre împărăţia cerurilor. Isus este un om înţelept care acceptă învăţătura tradiţională, însă oferă şi noutatea împărăţiei… Discipolii trebuie să fie capabili să interpreteze cu înţelepciune Cuvântul lui Dumnezeu, să descopere în el noutatea lui Isus Cristos în persoana sa şi în mesajul său.

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

În mesajul lui Benedict al XVI-lea pentru a XXVII-a Zi Mondială a Tineretului (2012), care se intitulează „Bucuraţi-vă mereu în Domnul!”, Papa manifestă că a găsi împărăţia cerurilor înseamnă a ajunge într-o relaţie de iubire cu Cristos care se manifestă în bucurie…

„În acest moment ne întrebăm: cum să primim şi să păstrăm acest dar al bucuriei profunde, al bucuriei spirituale?

Un Psalm ne spune: «Caută-ţi bucuria în Domnul şi el va asculta cererile inimii tale» (Ps 37,4). Şi Isus explică faptul că «împărăţia cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde şi, plin de bucurie, merge şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela» (Mt 13,44). A găsi şi a păstra bucuria spirituală se naşte din întâlnirea cu Domnul, care cere să-l urmăm, să facem alegerea hotărâtă de a miza totul pe El. Dragi tineri, nu vă fie frică să puneţi în joc viaţa voastră făcând spaţiu lui Isus Cristos şi Evangheliei sale; este drumul pentru a avea pacea şi adevărata fericire în interiorul nostru, este drumul pentru adevărata realizare a existenţei noastre de fii ai lui Dumnezeu, creaţi după chipul şi asemănarea sa.

A căuta bucuria în Domnul: bucuria este rod al credinţei, înseamnă a recunoaşte în fiecare zi prezenţa sa, prietenia sa: «Domnul este aproape!» (Fil 4,5); înseamnă a pune din nou încrederea noastră în El, înseamnă a creşte în cunoaşterea şi în iubirea faţă de El. (…) Să credeţi că El este mereu fidel faţă de alianţa pe care a încheiat-o cu voi în ziua Botezului vostru. Să ştiţi că nu vă va părăsi niciodată. Să îndreptaţi adesea privirea voastră spre El. Pe cruce, şi-a dăruit viaţa sa pentru că vă iubeşte. Contemplarea unei iubiri aşa de mari aduce în inimile noastre o speranţă şi o bucurie pe care nimic nu o poate doborî. Un creştin nu poate să fie niciodată trist pentru că l-a întâlnit pe Cristos, care şi-a dat viaţa pentru el”.

Acum să ne întrebăm:

Este Isus comoara ta ascunsă? Simţi bucurie în spiritul tău pentru că l-ai întâlnit? Ai da totul pentru a menţine această comoară cu tine?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Tu ai fabricat acest vas al inimii mele; sfinţeşte-l, aşadar;

goleşte-l de răutatea care este în el, umple-l cu harul tău

şi păstrează-l plin pentru ca să fie templu perpetuu şi vrednic de Tine.

Preadulce, preabune, preaiubitorule, preaiubitule, preaputernice,

preadoritule, preapreţiosule, preavrednic de iubire şi preafrumosule Doamne,

tu eşti mai dulce decât mierea, mai alb decât zăpada,

mai suav decât mana, mai preţios decât perlele şi aurul,

şi mai iubit al sufletului meu decât toate comorile şi onorurile de pe pământ.

Sfântul Augustin

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Împărăţia cerurilor trebuie să fie comoara noastră… „acolo unde este comoara ta acolo este şi inima ta” (Mt 6,21)

La ce îţi dai inima?

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez concretizând schimbarea în mine?

Ca discipol al Domnului intră în locul tău ascuns… şi caută în tine ceea ce este nou şi ceea ce este vechi, defineşte ceea ce trebuie să arunci şi ceea ce trebuie să păstrezi… cere-i Domnului să te însoţească în acest proces.

„Inima lui Isus este o comoară ascunsă şi infinită care nu doreşte decât să ni se manifeste nouă”

Sfânta Margareta Alacoque

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.