Categorii

Duminica a XVI-a din Timpul de peste An – Ciclul A – Lectio divina

Înţ 12,13.16-19; Rom 8,26-27; Mt 13,24-43

Trăim într-o lume ciudată.

Atât de mulţi oameni încep lucruri, proiecte, cu bune intenţii, viziuni minunate şi chiar vor să facă lucruri bune în vieţile lor şi în ale altora. Marx şi Lenin, părinţii comunismului, au vrut să facă să nu mai existe bogaţi şi săraci. Energia atomică trebuia să facă lumea un loc mai bun; şi exemplele pot continua. Dar, cu toate aceste mari eforturi, lucrurile se termină rău, după cum am putut constata şi noi înşine. Aşa e şi cu viaţa noastră personală. Oamenii se îndrăgostesc şi se căsătoresc cu cele mai bune intenţii, cu speranţe mari, apoi, undeva în timp, lucrurile se schimbă. Prieteni de-o viaţă sau chiar fraţi, care, de altfel, sunt foarte apropiaţi, din cauza unui fleac sau a unei neînţelegeri, nu îşi mai vorbesc cu anii.

Viaţa este o mixtură de bine şi rău. Suntem nişte oameni imperfecţi într-o lume imperfectă. Trăim într-o ţară care are şi bune şi rele. Biserica este sfântă, dar e plină de păcătoşi, şi dacă suntem sinceri cu noi înşine, putem recunoaşte că avem în noi şi bine şi rău.

Faimosul film „Star Wars” prezintă oameni buni, cum ar fi cavalerii „jedi”, care pentru un motiv misterios trec în Partea Întunecată. Autorul şi producătorul filmului nu ne spune de ce aceştia fac această alegere, ne arată doar lupta răului care încearcă să acapareze binele.

Marii scriitori, gânditori ai lumii, nu ne dau un răspuns la problema originii răului, ei doar ne ajută să ne confruntăm cu această problemă.

Lucifer, unul dintre cei mai mari îngeri, purtătorul de lumină al lui Dumnezeu, pentru un motiv, a devenit Prinţul Întunericului. Care a fost motivul? Lucifer şi-a pus voinţa mai presus de cea a lui Dumnezeu. A refuzat să-l asculte pe Dumnezeu. A ales să-şi facă singur calea. L-a sfidat pe Dumnezeu.

Am ascultat în Evanghelie cum slujitorii îl întreabă pe stăpân, adică pe Dumnezeu, cine a pus neghina, iar el le răspunde: „Un duşman a făcut aceasta”. Isus nu ne spune de ce are Dumnezeu duşmani sau de unde vin ei; el ia acest fapt ca pe o realitate. Răul, diavolul, Satana, există şi cred că aici nu mai există loc de îndoială.

Sfântul Ioan Paul al II-lea spunea:

Istoria omenirii este teatrul coexistenţei binelui şi răului. Ceea ce înseamnă că, dacă răul există alături de bine, binele perseverează alături de rău şi creşte, ca să spunem aşa, în acelaşi pământ, care este natura omenească.

În calitate de urmaşi ai lui Cristos, ce facem cu problema răului? Şi cred că aceasta este întrebarea care se ridică astăzi din lecturile ascultate. Lecturile de astăzi ne propun să ne confruntăm cu răul aşa cum o face Dumnezeu, adică cu răbdare.

Am auzit în Evanghelie cum stăpânul, adică Dumnezeu, le spune servitorilor, adică îngerilor: „Lăsaţi să crească împreună” grâul şi neghina, adică binele şi răul. Cu siguranţă, unii s-ar întreba de ce. Pentru că de multe ori răul se confundă cu binele şi invers; şi mai ales pentru ca răul să aibă timp să se convertească, după cum spunea şi sfântul Petru Crisologul: „Neghina de astăzi se poate transforma în grâul de mâine”. De aceea, mesajul este clar, noi nu trebuie să judecăm pe nimeni, judecata nu-i aparţine omului, ci lui Dumnezeu, şi despre aceasta ne vorbeşte lectura întâi, luată din Cartea Înţelepciunii. Iată un exemplu pentru a înţelege mai bine mesajul lecturii întâi.

Ibn Saud, primul rege al Arabiei Saudite, care a murit în urmă cu 60 de ani, s-a confruntat cu o problemă. O femeie a venit la el cerând condamnarea la moarte a unui bărbat care i-a ucis soţul. Acest om stătea într-un palmier, de strajă, dar, adormind, a căzut, omorându-l astfel pe soţul femeii, care se afla sub palmier. Ibn Saud a întrebat: „A fost căderea omului intenţionată? Aceşti oameni erau duşmani?” Văduva nu-l cunoştea pe bărbat şi nu ştia nici de ce a căzut, dar, după lege, cerea preţul sângelui pentru ea. Văduva cerea capul părţii vinovate. Regele a încercat să o contrazică punctând faptul că ea avea nevoie de bani şi că moartea acestui bărbat nu ar fi benefică nici pentru ea, nici pentru copiii ei. Dar văduva a argument faptul că nu era corect ca bărbatului, care l-a ucis pe soţul ei, să i se permită să trăiască în comunitatea celor buni. Ar fi trebuit eliminat imediat. Ibn Saud a spus: „Este dreptul tău prin lege să ceri compensaţii şi de asemenea este dreptul tău prin lege să ceri viaţa acestui om, dar este dreptul meu prin lege să aleg cum să moară acesta. Îl vei lua pe acest om cu tine şi el va fi legat de trunchiul palmierului şi apoi tu însăţi te sui în vârful palmierului şi te vei arunca în gol. În acest fel, îi vei lua viaţa exact la fel cum i-a fost luată şi soţului tău”. Regele a făcut o pauză… „Sau poate, a adăugat el, vei prefera să iei banii sângelui?” Văduva a luat banii.

Dumnezeu este mare pentru că iartă, pentru că este răbdător cu noi şi milostiv. Puterea lui Dumnezeu se traduce în dreptatea sa, iar dreptatea sa nu este răzbunare (aşa cum îi cerea văduva regelui); de aceea, puterea nu o are cel violent, cel care ameninţă, ci cel milostiv, cel care iartă.

Puterea lui Dumnezeu constă în iertare, milostivire, răbdare, iubire, iar cel ce vrea să aibă puterea trebuie să facă la fel; de aceea, niciodată diavolul nu o să ne spună să fim buni, milostivi, răbdători şi iertători, nu, niciodată. El ne va spune: „Să nu cumva să-ţi ierţi fratele care te-a jignit, doar nu eşti mai prost, să nu cumva să te rogi sau să mergi duminica la biserică, lasă că mergi data viitoare, nu ai timp acum”. Va spune de asemena: „Cu ce te ajută sacramentele, Spovada, Împărtăşania? De ce ai nevoie de Dumnezeu? Doar nu el munceşte pentru tine!” Aş îndrăzni să spun că exact la fel a făcut şi Lucifer, ceea ce a fost fatal.

Cu siguranţă, unii s-ar întreba: „Ce putem face? E foarte greu să ne împotrivim Celui Rău, parcă e mai uşor să cădem în ispită, decât să ne împotrivim!”

Răspunsul îl găsim în lectura a doua. Duhul Sfânt este cel care ne vine în ajutor, el este cel care transformă inimile, face posibile iubirea, iertarea. Noi trebuie doar să îi cerem în rugăciune să vină în ajutorul nostru. Sfântul Paul spune: „Duhul vine în ajutorul slăbiciunii noastre, pentru că nu ştim ce să cerem în rugăciune aşa cum se cuvine”.

Faptele noastre bune zilnice, rugăciunea noastră zilnică, mortificaţiile noastre zilnice, toate acestea împreună ne fac să fim mai buni, ne ajută se luptăm împotriva diavolului, ne ajută să nu îi judecăm pe ceilalţi, aduc rod mare, în timp, ca bobul de muştar, care, cu timpul, a devenit un copac mare şi roditor.

Să ne gândim la fericita Tereza de Calcutta, la fericitul Ieremia, la fericitul episcop Anton Durcovici, la fericitul Vladimir Ghika. Aceştia nu sunt sfinţi pentru că au fost oameni mari, cu putere, ci pentru că rugăciunea lor, mortificaţiile lor, faptele lor bune, zilnice, au adus rod şi, astfel, l-au învins pe diavol, duşmanul care a semănat neghina.

Să ne dorim să fim grâu în fiecare zi, însă niciodată neghină!

La final, redau cuvintele spuse de marele evreu convertit la creştinism Nicolae Steinhardt, care răspunde la întrebarea. „De ce există răul în lume?”, astfel: „Răul există în lume pentru ca noi să avem posibilitatea de a face binele”.

Roberto-Ştefan Vacaru

 

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.