Categorii

Duminica a XV-a din Timpul de peste an – Ciclul C – Lectio divina

Duminica-XV-TPA-CPregătire spirituală

O, Duhule Sfânt,

Iubire a Tatălui şi a Fiului,

Inspiră-mi mereu

ceea ce trebuie să gândesc,

ceea ce trebuie să spun,

cum trebuie să spun,

ceea ce trebuie să omit,

cum trebuie să acţionez,

ceea ce trebuie să fac,

pentru gloria lui Dumnezeu,

pentru binele sufletelor

şi pentru propria mea sfinţire.

 

Duhule Sfânt,

dă-mi isteţimea pentru a înţelege,

capacitate pentru a reţine,

metodă şi facultate pentru a învăţa,

subtilitate pentru a interpreta,

graţie şi eficacitate pentru a vorbi.

Dă-mi iscusinţă când încep,

direcţie când progresez

şi perfecţiune când închei.

Amin..

(Cardinal Verdier)

TEXTUL BIBLIC: Luca 10,25-37

Iată că un învăţat al Legii s-a ridicat ca să-l pună la încercare, spunând:

– Învăţătorule, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?

El i-a zis:

– Ce este scris în Lege? Cum citeşti?

Acesta a răspuns:

– Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

El i-a spus:

– Ai răspuns bine, fă aceasta şi vei trăi!

Acela însă, voind să se justifice, i-a spus lui Isus:

– Şi cine este aproapele meu?

Isus a continuat:

– Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut în mâna tâlharilor care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au strivit în bătaie, au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. Din întâmplare, a trecut pe drumul acela un preot, dar, văzându-l, a trecut mai departe. La fel şi un levit, trecând prin locul acela, văzându-l a trecut mai departe. Dar un samaritean care călătorea a venit lângă el şi, văzându-l, i s-a făcut milă. Apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând untdelemn şi vin. Apoi, urcându-l pe animalul său de povară şi ducându-l la un han, i-a purtat de grijă. În ziua următoare, a scos doi dinari, i-a dat hangiului şi i-a spus: «Îngrijeşte-te de el şi ceea ce vei mai cheltui îţi voi da când mă voi întoarce». Cine dintre aceştia trei crezi că este aproapele celui căzut în mâinile tâlharilor?

El a răspuns:

– Cel care a avut milă de el.

Atunci Isus i-a spus:

– Mergi şi fă şi tu la fel!

1. LECTURA: Ce spune textul?

Pr. Alejandro López Cardinale

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Conform lui Isus: Cine este aproapele? Cum se dobândeşte viaţa veşnică?

În parabolă: Care au fost atitudinile preotului, levitului şi samariteanului?

Câteva consideraţii pentru o lectură atentă…

A-l urma pe Isus înseamnă a deveni aproapele pentru şi cu celălalt

Dacă duminica trecută comentam că Isus strică schemele, în această duminică el face din nou asta, şi în formă mai radicală, aşa încât îl propune ca fiind „cel mai bun din partidă”, „super-eroul” pe un samaritean, şi ca „ticăloşi”, pe preot şi pe levit, care, dimpotrivă, erau considerate persoanele cele mai religioase şi, până la urmă, cele mai sfinte.

Faptul că Isus a folosit aceste trei figuri (preotul, levitul şi samariteanul) pentru a transmite mesajul său prin intermediul genului literar al parabolelor indică o intenţionalitate clară, îndeosebi dacă ne gândim că numai evanghelistul Luca este cel care menţionează această parabolă. Trebuie precizat că Luca scrie evanghelia sa unui anume Teofil (care înseamnă prieten al lui Dumnezeu) care, mai mult decât un personaj real şi concret, se pare că este un personaj generic şi universal: evanghelia lui Luca este adresată tuturor celor care se mângâie cu milostivirea unui Dumnezeu bun, iubitor şi apropiat.

Alegând un preot şi un levit, ambele personaje acceptate de popor, apropiate de acesta şi în relaţie cu Templul prin funcţiile lor, precizează că „caritatea” şi exercitarea acesteia nu este ceva care merge cu „funcţia” sau cu îndeplinirea unei funcţii, ci este legată de „umanitate”.

Precizarea „compasiunii” samariteanului faţă de cel rănit şi muribund semnalează faptul că a simţi „compasiune” nu este ceva care îţi vine datorită funcţiei, ci datorită unei inimi generoase care nu face deosebire nici între clase, nici între nivele de societate, nici între rase. Se naşte din exigenţa carităţii şi a dreptăţii.

Să ne oprim puţin ca să ne gândim asupra celui rănit şi muribund: Întâmplarea care-l lasă rănit „permite” să se creeze situaţia de empatie la care va răspunde samariteanul. Însă, nu este oare rănit tot cel care încă nu-l cunoaşte pe Isus? În viaţa noastră şi în „drumul” nostru întâlnim milioane de persoane care, fiind „altul”, ne vor da oportunitatea să fim compătimitori ca „aproapele”, să avem o inimă plină de compasiune.

Pe de altă parte, împlinirea legii merge mult mai departe de împlinirea normei (desigur că preotul şi levitul împlinesc norma). Împlinirea adevărată a legii porneşte de la recunoaşterea celuilalt, porneşte de la a vedea că „celălalt” îmi este necesar.

2. – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Începem meditaţia noastră cu cuvintele Papei Francisc de la Liturghia zilei de 5 iunie 2013:

„Persoanele care suferă trebuie să intre în inima mea, trebuie să provoace o nelinişte în mine. Fratele meu suferă, sora mea suferă; aici este misterul comuniunii sfinţilor. Roagă-te: «Doamne, uite la acela, plânge, suferă». Să ne rugăm, permiteţi-mi să o spun, cu trupul: nu cu ideile; să ne rugăm cu inima”.

Acum să ne întrebăm:

Ce pot învăţa de la samaritean? Mă limitez să „împlinesc legea” sau caut „s-o trăiesc în plinătate”? Acţiunile mele sunt în acord cu iubirea lui Isus?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care-mi vorbeşte în text?

Papa Francisc ne invită să vedem în durerea fratelui un motiv de rugăciune şi angajare; să ne unim cu simţămintele sfintei Faustina Kowalska cerând harul de a fi milostivi cu aproapele.

Doresc să mă transform în milostivirea ta

şi să fiu o reflexia vie a Ta,

o, Doamne! Fie ca acest mare atribut al lui Dumnezeu,

adică, milostivirea sa insondabilă,

să treacă din inima mea şi din sufletul meu la aproapele.

 Ajută-mă, Doamne,

ca urechile mele să fie milostive

pentru ca să iau în seamă necesităţile

aproapelui meu şi să nu fiu indiferentă

faţă de suferinţele şi gemetele sale.

Ajută-mă, Doamne,

ca mâinile mele să fie milostive

şi pline de fapte bune

pentru ca să ştiu să fac aproapelui meu numai binele

şi să iau asupra mea

lucrările cele mai dificile şi apăsătoare.

Ajută-mă, Doamne,

ca inima mea să fie milostivă

pentru ca eu să simt toate

suferinţele aproapelui meu.

Fie ca milostivirea ta, o, Doamne,

să se odihnească înlăuntrul meu.

Domnul meu, transformă-mă în tine,

pentru că tu poţi toate.

Sfânta Faustina Kowalska (Jurnal 163).

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţa învăţăturile din text?

Tu, Doamne, eşti milostiv, pentru aceasta îţi cer:

„Iubirea ta să mă stimuleze să fiu aproapele”.

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a demonstra schimbarea?

Cum pot să fiu aproapele faţă de familia mea şi faţă de prietenii mei?

Ce pot să fac în favoarea celor care suferă?

„Iubirea este cea care dă preţ tuturor faptelor noastre;

nu datorită măreţiei sau multitudinii faptelor noastre

suntem plăcuţi lui Dumnezeu,

ci datorită iubirii cu care le facem”.

Sfântul Francisc de Sales

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.