Categorii

Duminica a XV-a din Timpul de peste An – Ciclul A – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Tată, izvor de lumină şi căldură, trimite-ne cuvântul tău viu,

şi fă ca să-l acceptăm fără frică şi să acceptăm să fim îmbrăţişaţi de el.

Să vină cuvântul tău, Doamne, şi,

odată aprins în inimile noastre focul tău de nestins,

noi înşine vom fi purtătorii acestui foc unii pentru alţii.

Pr. Ignacio Larrañaga

 

TEXTUL BIBLIC: Matei 13,1-23

1 În ziua aceea, ieșind Isus din casă, s-a așezat pe țărmul mării. 2 S-a adunat lângă el o mulțime atât de mare încât el s-a urcat să se așeze în barcă și toată mulțimea stătea pe țărm, 3 iar el le spunea multe în parabole:

„Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4 Și, în timp ce semăna, [o parte] a căzut de-a lungul drumului. Venind păsările cerului, au mâncat-o. 5 O altă [parte] a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, și îndată a răsărit pentru că nu avea pământ adânc, 6 iar când soarele a răsărit, s-a veștejit și, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat. 7 O altă [parte] a căzut între spini. Spinii, crescând, au înăbușit-o. 8 Iar alta a căzut în pământ bun și a dat rod: care o sută, care șaizeci, care treizeci. 9 Cine are urechi, să asculte!”

10 Apropiindu-se, discipolii i-au spus: „De ce le vorbești în parabole?” 11 Iar el, răspunzând, le-a zis:

„Vouă v-a fost dat să cunoașteți misterele împărăției cerurilor, dar acelora nu le-a fost dat, 12 căci celui care are i se va da și-i va prisosi, iar celui care nu are, i se va lua și ceea ce are. 13 De aceea le vorbesc în parabole pentru ca văzând să nu vadă și auzind să nu audă, nici să nu înțeleagă 14 și să se împlinească profeția lui Isaia care spune: De ascultat veți asculta, dar nu veți înțelege și de privit veți privi, dar nu veți vedea. 15 Căci inima acestui popor a devenit insensibilă, urechile lor cu greu aud, iar ochii și i-au închis ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima și să se întoarcă, iar eu să-i vindec. 16 Însă fericiți sunt ochii voștri pentru că văd și urechile voastre pentru că aud! 17 Adevăr vă spun: mulți profeți și drepți au dorit să vadă ceea ce vedeți și n-au văzut și să audă ce auziți și n-au auzit.

18 Așadar, ascultați parabola semănătorului! 19 Oricine ascultă cuvântul împărăției și nu-l înțelege, vine Cel Rău și răpește ceea ce a fost semănat în inima lui: acesta este ce s-a semănat de-a lungul drumului. 20 Ce a fost semănat pe loc pietros este cel care ascultă cuvântul și-l primește îndată cu bucurie, 21 dar nu are rădăcini în sine, este de scurtă durată; când vine o încercare sau o persecuție din cauza cuvântului, imediat se scandalizează. 22 Ce a fost semănat între spini este cel care ascultă cuvântul, dar grija lumii și pofta amăgitoare a bogăției înăbușă cuvântul și rămâne fără rod. 23 Iar ce a fost semănat în pământ bun este acela care ascultă cuvântul și-l înțelege. Acesta aduce rod și face care o sută, care șaizeci, care treizeci”.

1 – LECTURA: Ce spune textul?

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Ce a făcut Isus când era aşezat pe ţărmul lacului şi a văzut multă lume? Ce a răspuns Domnul la întrebarea discipolilor despre motivul pentru care vorbea mulţimii în parabole? Conform explicării parabolei semănătorului pe care o dă Isus, ce reprezintă sămânţa aruncată în pământ bun?

Câteva consideraţii pentru o lectură rodnică…

Pr. Antonino Cepeda

Amintim că cele cinci discursuri rostite de Isus în Evanghelia lui Matei sunt învăţătura fundamentală a lui Isus. Aici începe al treilea discurs, al cărui conţinut sunt parabolele despre Împărăţia cerurilor. Această parabolă a semănătorului este prima dintre cele relatate aici. Numai acest fapt este de importanţă primordială pentru a înţelege învăţătura lui Isus despre Împărăţia cerurilor.

Parabola semănătorului va răspunde la respingerea pe care a suferit-o cuvântul lui Isus, îndeosebi din partea locuitorilor din Corazin, Betsaida şi Cafarnaum (cf. Mt 11,20-24). Pentru aceasta, va fi o chemare la încredere şi la speranţă în Împărăţia lui Dumnezeu.

Isus învaţă toată mulţimea despre Împărăţia cerurilor în parabole (13,1-3a), rosteşte parabola semănătorului (13,3b-9), dă motivaţia pentru care vorbeşte în parabole (13-10-17) şi explică parabola semănătorului (13,18-23).

Isus este semănătorul Cuvântului lui Dumnezeu. Notăm că în 13,1 se spune „ieşind Isus din casă…” şi după aceea, la începutul parabolei, „semănătorul a ieşit să semene” (13,3). El este semănător neobosit şi generos al Cuvântului lui Dumnezeu. Este ceea ce exprimă cu acest semănat al seminţei în toate tipurile de terenuri: pe marginea drumului, în loc pietros, în spini, în pământ bun.

Isus vorbeşte în parabole pentru ca numai cei care sunt bine dispuşi să-l asculte să-l poată înţelege; în ce aceia care sunt închişi în ei înşişi să fie incapabili să-l asculte ca să nu cumva să se convertească la Dumnezeu.

Isus tocmai a spus în rugăciunea sa că Tatăl revelează misterele Împărăţiei oamenilor simpli, în timp ce ascunde acestea celor mândri (cf. Mt 11,25). Fericiţi sunt discipolii pentru că pot vedea ceea ce au dorit să vadă profeţii şi drepţii.

Diferite atitudini în faţa ascultării Cuvântului lui Dumnezeu

Tipurile de teren reprezintă diferitele atitudini ale celor care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu: cei care nu-l înţeleg, cei care-l primesc cu bucurie, grijile lumii şi seducţia bogăţiilor sufocă acest cuvânt, şi cel care îl aude, dă rod şi produce.

Există aproape o coincidenţă totală a parabolei în fiecare din textele sinoptice (Matei, Marcu şi Luca).

Cuvântul lui Dumnezeu se oferă tuturor şi în manieră îmbelşugată. Cuvântul lui Dumnezeu nu este pentru un cerc de iniţiaţi. Diferenţa vine din partea ascultătorilor Cuvântului.

Această parabolă a semănătorului ne aminteşte imaginea folosită de profetul Isaia pentru a se referi la Cuvântul lui Dumnezeu ca apa care udă pământul şi îl face să germineze (cf. Is 55,10-11).

A fi înlăuntrul sau a fi în afara Împărăţie nu face referinţă în acest caz la a fi înlăuntrul sau în afara Bisericii, ci a asculta sau nu Cuvântul lui Dumnezeu. Noi suntem chemaţi să ascultăm Cuvântul în maniera unui teren fertil care primeşte sămânţa.

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

La audienţa generală din 14 mai 2014, în piaţa „Sfântul Petru”, Papa Francisc invita să ne gândim la ceea ce face Domnul: „El vine mereu să ne susţină în slăbiciunea noastră şi asta o face cu un dar special: darul tăriei”.

„Există Există o parabolă, relatată de Isus, care ne ajută să percepem importanţa acestui dar. Aşa cum Isus însuşi explică discipolilor săi, acest semănător îl reprezintă pe Tatăl, care aruncă din belşug sămânţa Cuvântului său. Însă sămânţa se ciocneşte adesea cu ariditatea inimii noastre şi, chiar atunci când este primită, riscă să rămână sterilă. În schimb, cu darul tăriei, Duhul Sfânt eliberează terenul inimii noastre, o eliberează de năduşeală, de nesiguranţe şi de toate temerile care pot s-o frâneze, în aşa fel încât Cuvântul Domnului să fie pus în practică, în mod autentic şi bucuros. Este un adevărat ajutor acest dar al tăriei, ne dă putere, ne eliberează şi de atâtea piedici”.

Acum să ne întrebăm:

Cu ce tip de teren mă identific, conform explicării parabolei? Semeni cu generozitate Cuvântul lui Dumnezeu, aruncând sămânţa cât de mult poţi?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Doamne, astăzi vin ca să primesc Cuvântul tău, care este o mică sămânţă.

Însă vreau ca să-mi vorbeşti clar despre ceea ce am nevoie.

Nu vreau, cât mă priveşte, să închid inima la această sămânţă, ci s-o primesc cu bucurie.

Pentru aceasta îţi cer credinţă, care să mă facă să recunosc în sămânţa ta mântuirea mea

şi să-mi permită s-o primesc.

Am nevoie şi de încredere, pentru ca sămânţa ta, Dumnezeul meu, să crească.

Şi în sfârşit cer iubire, această iubire care face să rodească în viaţa mea de o sută de ori mai mult.

Aşa să fie.

  1. Jonas Massaneiro

 

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Cultivă inima mea, Doamne,

şi permite ca al tău Cuvânt să poată să se nască, să crească şi să dea seceriş bun pentru mine

şi pentru cei care sunt în jurul meu.

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez concretizând schimbarea în mine?

Să mă rog zilnic pentru persoanele ale căror inimi s-au închis în faţa adevărului lui Dumnezeu şi să continui să motivez familia şi comunitatea mea pentru ca adversităţile care există în viaţa noastră să nu înăbuşe planta Împărăţiei.

„Cea mai rea închisoare este o inimă închisă”

Sfântul Ioan Paul al II-lea

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.