Categorii

Duminica a XIII-a din Timpul de peste an – Ciclul C – Lectio divina

Duminica-XIII-TPA-C-LectioPREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Rugăciune biblică la Duhul Sfânt

Duhule Sfânt,

fă-ne cu adevărat spirituali în tine, (Col 1,9)

supune-ne influenţei tale

şi locuieşte în sufletele noastre, (1Cor 2,12)

însufleţeşte trupurile noastre, (1Cor 15,44)

dă viaţă tuturor lucrărilor noastre, (1Cor 2,13)

rosteşte Tu rugăciunea noastră, (Ef 5,19)

pentru ca să fim fii ai Tatălui (Ef 4,6)

şi fraţi ai lui Cristos, Mântuitorul nostru (Rom 8,29)

Amin.

TEXTUL BIBLIC: Luca 9,51-62

Isus îi mustră pe Iacob şi pe Ioan

Când s-au împlinit zilele înălţării sale, s-a îndreptat cu hotărâre spre Ierusalim şi a trimis soli înaintea sa. Şi, mergând, au intrat într-un sat al samaritenilor ca să pregătească pentru el. Însă nu l-au primit pentru că se îndrepta spre Ierusalim. Văzând aceasta, discipolii Iacob şi Ioan i-au spus:

– Doamne, vrei să cerem ca focul să coboare din cer şi să-i nimicească?

Dar, întorcându-se, el i-a mustrat. Şi au mers într-un alt sat.

Pentru a-l urma pe Isus (Mt 8,19-22)

În timp ce mergeau pe drum, cineva i-a spus:

– Te voi urma oriunde te vei duce.

Dar Isus i-a răspuns:

– Vulpile au vizuini, păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-şi rezema capul.

Altuia i-a spus:

– Urmează-mă!

Acela a răspuns:

– Doamne, lasă-mă să merg mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu.

Dar el i-a zis:

– Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor, dar tu, mergi şi vesteşte împărăţia lui Dumnezeu.

Un altul i-a zis:

– Doamne, te voi urma, însă mai întâi lasă-mă să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea.

Dar Isus i-a spus:

– Nimeni care pune mâna pe plug şi priveşte înapoi nu este vrednic de împărăţia lui Dumnezeu.

1. LECTURA: Ce spune textul?

Pr. Daniel Kerber

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Pentru ce merge Isus la Ierusalim? Care este reacţia discipolilor în faţa refuzului? Câte persoane cer să fie discipoli ai lui Isus? Până la urmă câţi îl urmează?

Câteva consideraţii pentru o lectură atentă…

După activitatea din Galileea, Isus începe urcarea sa la Ierusalim, ştiind ceea ce i se va întâmpla acolo. Acest drum va constitui mare parte din evanghelie, de la 9,51 până la 18,36, pe parcursul căruia Isus continuă să-i formeze pe discipolii săi.

Textul îl putem structura în trei părţi, o introducere în care se face explicită voinţa lui Isus de a merge la Ierusalim (v. 51). Apoi vine scena trecerii prin Samaria şi reacţia lui Iacob şi Ioan (v. 52-56) şi la sfârşit episodul care cuprinde trei propuneri pentru a-l urma pe Isus (v. 57-62).

Decizia lui Isus de a urca la Ierusalim este exprimată în text cu o imagine cu mare forţă; literalmente se spune: „Şi-a întărit faţa” (v. 51), ceea ce indică voinţa fermă a lui Isus de a duce la împlinire planul Tatălui. Isus ştie ceea ce i se va întâmpla (deja am văzut asta în anunţarea pătimirii şi învierii în 9,22), însă ştie şi că pentru aceasta a venit şi merge să ducă la capăt lucrarea pentru care a fost trimis.

Scena refuzului în Samaria este într-un fel o anticipare a refuzului până la cruce, refuz care va avea loc în Ierusalim. În acea vreme, exista rivalitate intensă între iudei şi samariteni (vezi In 4,9). Iacob şi Ioan vor „să trimită foc” pentru a-i nimici, aşa cum a făcut Ilie cu duşmanii săi (vezi 2Re 1,9-14), însă Isus îi mustră. Textul spune că Isus se întoarce pentru a-i mustra (v. 55); înseamnă că Isus merge înainte, discipolii îl urmează, însă vor trebui să înveţe să-l urmeze şi în suferinţă şi în cruce.

A treia scenă, care relatează propunerile de urmare, ne dă diferite învăţături despre ucenicie care aşa cum vedem se exprimă frecvent cu imaginea urmării: a fi discipol înseamnă a-l urma pe Isus.

Isus învaţă despre disponibilitatea absolută pe care o cere urmarea; care este reflexie a propriei disponibilităţi a lui Isus la drumul pe care Tatăl îl propune, „Isus – Fiul Omului – nu are unde-şi rezema capul” (v. 58). Imaginea este o hiperbolă, o exagerare care arată despuierea şi răspunsul radical pe care îl cere urmarea.

În a doua propunere Isus e cel care cheamă şi cel care este chemat cere să meargă să-l îngroape pe tatăl său. Probabil că trebuie să înţelegem că îi cerea să rămână până când va muri tatăl său şi apoi va putea să-l urmeze pe Isus, însă Isus afirmă că chemarea sa este mai puternică decât legăturile familiale. Vorba „lasă morţii să-şi îngroape morţii lor” (v. 60) se înţelege ca metaforă. „Morţii” sunt cei care nu-şi trăiesc bine viaţa sau cei care nu cred, aşa încât am putea să citim: „lasă ca aceia care sunt în lume să se ocupe de cele ale lumii, tu, mergi şi vesteşte împărăţia lui Dumnezeu”.

Al treilea personaj este dispus să-l urmeze pe Isus, însă îi cere să-şi ia rămas bun de la familia sa. Şi aici Isus arată clar că ucenicia nu numai că nu se poate tărăgăna, ci este cheia pentru o viaţă cu adevărat deplină.

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Chemarea Domnului de a fi discipoli misionari este clară, ne cere disponibilitate absolută şi este cheia pentru o viaţă deplină. Cu aceste criterii ale Domnului în faţa chemării să medităm, conduşi de papa nostru Francisc, cu privire la modul cum aducem evanghelia în viaţă:

A evangheliza este misiunea Bisericii, nu numai a unora, ci a mea, a ta, misiunea noastră. Apostolul Paul exclama: «Vai mie dacă nu vestesc Evanghelia!» (1Cor 9,16). Fiecare trebuie să fie evanghelizator, mai ales cu viaţa! A duce Evanghelia înseamnă a vesti şi a trăi noi cei dintâi reconcilierea, iertarea, pacea, unitatea şi iubirea pe care Duhul Sfânt ni le dăruieşte. Să ne amintim de cuvintele lui Isus: «Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii» (In 13,34-35)”[1]

Acum să ne întrebăm: În ce contexte simt astăzi că Isus este refuzat? Cum mă simt când se vorbeşte rău despre Isus sau despre credinţa mea? Cum cere Domnul ca să reacţionez? Care este răspunsul meu în faţa chemării Domnului? Care sunt scuzele mele astăzi în faţa chemării sale?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care-mi vorbeşte în text?

Şi pe noi ne cheamă astăzi Domnul. Ce-i răspundem?

Doamne,

Mulţumesc pentru că te bazezi pe mine,

pentru că tu convoci viaţa mea în slujba ta

şi mai mult, pentru că invitându-mă să trăiesc din Cuvântul tău,

alungi temerile mele şi umpli de bucurie existenţa mea.

Vreau să-şi răspund şi să rămân fidel

de aici înainte

pentru că simt că iubirea ta

mă cheamă să fiu parte din planul de mântuire.

Fie ca Duhul tău Sfânt să mă ajute acum

să ascult glasul tău în Evanghelie

şi să-mi dea forţa pentru a-ţi spune «da».

Amin.[2]

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Invită-l pe Domnul să intre în viaţa ta, în acţiunile tale, cere-i să te ierte dacă-l refuzi vreodată şi spune-i:

„Dragul meu prieteni, doresc să intri în viaţa mea”.

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a demonstra schimbarea?

Evanghelia de astăzi ne arată cum în anumite ocazii îl punem pe Domnul pe ultimul loc şi îi aducem tot felul de scuze.

La ce mă invită Domnul astăzi? Cum pot să fiu discipol-misionar în viaţa mea zilnică? Ce lucruri trebuie să schimb pentru a fi un ucenic mai bun al lui Isus?

„Un creştin fidel, luminat de razele harului

la fel ca un cristal, va trebui să-i lumineze pe alţii

cu cuvintele şi acţiunile sale, cu lumina exemplului bun”.

Sfântul Anton de Padova

[1]  http://www.vatican.va/holy_father/francesco/audiences/2013/documents/papa-francesco_20130522_udienzagenerale_sp.html

[2]  Manual de Lectio Divina, P. 66, CELAM-SBU, 2012

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.