Categorii

Duminica a XIII-a din Timpul de peste An – Ciclul B – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ 

Rege ceresc, Mângâietorule,

Duh al adevărului,

care eşti prezent peste tot şi umpli toate,

comoara oricărui bine şi izvor de viaţă,

vino şi fă din noi locuinţa ta,

curăţă-ne de orice pată

şi mântuieşte sufletele noastre,

Tu care eşti bun. 

 

TEXTUL BIBLIC: Marcu 5,21-43

În acel timp, după ce Isus a trecut din nou cu barca pe ţărmul celălalt, o mare mulţime s-a adunat la el, iar el stătea lângă mare. 22 Atunci a venit unul dintre conducătorii sinagogii, cu numele de Iair, şi, văzându-l, a căzut la picioarele lui 23 şi l-a rugat stăruitor, spunând:

– Fetiţa mea e pe moarte. Vino şi pune-ţi mâinile peste ea ca să fie vindecată şi să trăiască!

24 A plecat cu el. O mare mulţime îl urma şi îl îmbulzea. 25 Iar o femeie care avea hemoragie de doisprezece ani 26 şi care suferise multe de la mulţi medici şi îşi cheltuise toată averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivă, ajunsese mult mai rău, 27 auzind despre Isus şi venind din spate prin mulţime, i-a atins haina; 28 căci îşi zicea: „De voi atinge chiar şi numai hainele lui, mă voi vindeca”. 29 Îndată, hemoragia ei s-a oprit şi a ştiut în trup că a fost vindecată de boală. 30 Isus şi-a dat seama îndată că o putere ieşise din el şi, întorcându-se către mulţime, a spus:

– Cine mi-a atins hainele?

31 Dar discipolii i-au zis:

– Vezi că mulţimea te îmbulzeşte şi tu spui «Cine m-a atins?»

32 Privea de jur împrejur s-o vadă pe cea care făcuse aceasta. 33 Femeia, cuprinsă de frică şi tremurând, ştiind ce i se întâmplase, a venit şi a căzut în faţa lui şi i-a spus tot adevărul. 34 Atunci el i-a spus:

– Fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace şi fii vindecată de suferinţa ta!

35 Pe când mai vorbea încă, au venit de la conducătorul sinagogii, spunând:

– Fiica ta a murit, de ce îl mai deranjezi pe învăţătorul?

36 Dar Isus, neţinând seama de cuvântul spus, i-a zis conducătorului sinagogii:

– Nu te teme, crede numai!

37 Şi nu a permis nimănui să-l urmeze în afară de Petru, Iacob şi Ioan, fratele lui Iacob. 38 Când au venit la casa conducătorului sinagogii, a văzut frământare şi pe cei care plângeau şi boceau mult. 39 Intrând, le-a spus:

– De ce vă agitaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme.

40 Dar ei îl luau în râs. Însă el, dându-i afară pe toţi, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei care erau cu el şi a intrat acolo unde era copila. 41 Atunci, prinzând copila de mână, i-a spus:

– Talitha qum!, ceea ce tradus înseamnă: „Fetiţă, îţi spun scoală-te!”

42 Fetiţa s-a ridicat îndată şi a început să umble. Ea avea doisprezece ani. Iar ei erau uimiţi peste măsură. 43 El le-a poruncit cu insistenţă ca nimeni să nu afle aceasta şi le-a spus să i se dea să mănânce.

 

1 – LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

De cât timp era bolnavă femeia? Care parte a hainei lui Isus a atins femeia? Când a ieşit putere din Isus ce a făcut El şi ce i-a spus femeii? Ce a spus Isus conducătorului sinagogii când i-au spus că fata lui a murit? Ce a făcut Isus cu fata? Ce indicaţie finală le-a dat Isus celor care erau acolo? 

Câteva piste pentru a înţelege textul

Pr. Daniel Kerber

După ce a arătat puterea sa asupra furtuni pe mare (Marcu 4,35-41) şi asupra diavolului (Marcu 5,1-20), în textul de astăzi Isus învinge boala şi moartea.

Textul începe şi se termină cu învierea fiicei lui Iair (v. 21-24.35-43) şi în centru prezintă vindecarea femeii care suferea de hemoragie (v. 25-34), care pare să se opună şi să lungească urgenţa rugăminţii lui Iair.

Vindecarea acestei femei arată efortul său de a se vindeca în contrast cu înrăutăţirea sa (v. 26). După aceea se relatează contactul său secret cu mantia lui Isus şi vindecarea sa (v. 27-29). În sfârşit, apar întrebările lui Isus, obiecţia discipolilor, destăinuirea femeii şi elogiul credinţei (v. 30-34).

Dintr-un punct de vedere religios, hemoragia o făcea impură pe femeie şi o împiedica să participe la cult şi la reuniunile poporului. Dincolo de o infirmitate fizică, era o condiţie care o umilea şi o izola de societate. Procesul de vindecare are loc în doi paşi: în primul, femeia în secret şi cu credinţă atinge mantia lui Isus şi este vindecată fizic (v. 29); în al doilea, Isus întreabă de femeie, în faţa căruia ea se îngenunchează şi povesteşte „tot adevărul” (v. 33). Atunci Isus îi spune nu numai că este vindecat, ci că este „mântuită”. Isus îi permite femeii să facă procesul de la vindecarea fizică, trecând prin recunoaşterea propriei sale dureri, până la dobândirea mântuirii depline care o integrează de deplin în poporul său.

Între timp, se întârzia rugămintea lui Iair care implorase pentru viaţa fiicei sale, care „murea” (v. 23). Când se termină vindecarea femeii ajung la Iair cu vestea că fiica a murit. Iair a trebuit să aştepte ca Isus să termine cu femeia şi acum când totul s-a terminat, fiica sa a murit. Cu toate acestea, Isus îl invită să nu se teamă şi să creadă în mod necondiţionat.

Isus îi ia pe primii discipoli pe care i-a chemat şi merge cu ei la casa lui Iair. Fata a murit şi pentru aceasta este bocet. Cuvintele lui Isus „fata doarme” au un sens figurat, dormitul era o manieră obişnuită de a se referi la moarte (vezi 1Tes 4,12-14; 5,10; In 11,11 şu). Isus o ia pe fată de mână şi îi spune simplu: „Scoală-te” (v. 41). Moartea nu are putere asupra lui Isus şi chiar dacă fiecare dintre morţii pe care Isus i-a readus la viaţă au murit; aceste învieri sunt o anticipare revelată a învierii, deja definitive, pe care El o va inaugura cu Paştele său.

 

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune? Ce ne spune? 

Iair şi femeia bolnavă sunt persoanele pe care în această duminică Evanghelia ni le prezintă ca martori ai credinţei. Să luăm această oportunitate pentru a ne revizui în credinţă, când nu găsim cu uşurinţă un răspuns şi aparent „numai” o minune ne-ar face să ne simţim mai bine, ne agăţăm de Isus, uneori în manieră superficială şi implorăm ajutorul său, răscumpărarea sa. Rezultatul: uneori nu ne place răspunsul Domnului, tăcerea sa, refuzul său cu privire la ceea ce îi cerem. Acţiunea sa nesperată ne face să regândim credinţa noastră şi ajungem să simţim că am fost înşelaţi.

Însă să ne imaginăm femeia bolnavă… familia sa, casa sa, zilele sale, neliniştea sa şi, mai ales, rezoluţia şi siguranţa sa de a merge „numai” să atingă mantia Domnului. Nu s-a îndoit nicio clipă, dacă s-ar fi îndoit nu ar fi avut loc minunea mântuirii sale.

Acum să ne gândim la Iair, a implorat pentru fiica sa, a mijlocit şi Domnul l-a făcut să aştepte… Decepţie? Mânie? Gelozie? Nu, o simplă aşteptare, evanghelistul nu explică atitudinea sa, însă se poate intui pacea sa, este aşteptarea răbdătoare şi liniştea pe care o are cel care se încrede în Isus.

Pentru aceasta astăzi merită să medităm cu privire la modul nostru de a proceda ca persoane de credinţă; şi un element-cheie pentru asta este creşterea noastră în rugăciune şi relaţia noastră cu Isus.

Papa Benedict al XVI-lea ne invită să trăim şi să alimentăm creşterea noastră spirituală:

„Deschideţi şi cultivaţi un dialog personal cu Isus Cristos, în credinţă. Cunoaşteţi-l prin citirea Evangheliilor şi a Catehismului Bisericii Catolice; intraţi în colocviu cu El în rugăciune, daţi-i încrederea voastră: n-o va trăda niciodată! «Credinţa este înainte de toate o adeziune personală a omului la Dumnezeu; în acelaşi timp şi în mod inseparabil, este asentimentul liber la tot adevărul pe care Dumnezeu l-a revelat» (Catehismul Bisericii Catolice, 150). Aşa veţi putea dobândi o credinţă matură, solidă, care nu va fi întemeiată numai pe un sentiment religios sau pe o vagă amintire a catehismului din copilăria voastră. Veţi putea să-l cunoaşteţi pe Dumnezeu şi să trăiţi în mod autentic din El, asemenea apostolului Toma, când manifestă cu putere credinţa sa în Isus: «Domnul meu şi Dumnezeul meu!»”. 

Acum să ne întrebăm:

Când mă rog, fac asta realmente cu credinţă? Am certitudinea că pot să mă vindec numai apropiindu-mă de Isus? Recunosc puterea care este în Isus făcut cuvânt?

 

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i spun? Ce-i spunem?

Rog bunătatea şi milostivirea ta infinită,

vindecă infirmitatea mea,

curăţă murdăria mea, luminează orbirea mea,

îmbogăţeşte sărăcia mea şi îmbracă goliciunea mea,

pentru ca astfel, să pot primi pe Regele Regilor

cu multă reverenţă şi umilinţă,

cu căinţă şi evlavie,

cu aşa credinţă şi aşa curăţie şi cu aşa propunere şi intenţie,

cum se potriveşte pentru sănătatea sufletului meu.

 

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm  mesajul?

Doamne, credinţa mea să fie mântuirea mea şi a familiei mele.

 

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez? La ce ne angajăm? 

Voi face o rugăciune în scris, voi merge în adâncul inimii mele şi cu toată credinţa mea voi cere lui Isus să vindece rănile mele…

„Credinţa înseamnă a crede în ceea ce nu se vede; şi răsplata este a vedea ceea ce unul crede”.

Sfântul Augustin de Hipona

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.