Categorii

Duminica a XIII-a din Timpul de peste An – Ciclul A – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Mulţumesc, Doamne, pentru citind şi studiind Cuvântul tău ne inviţi să te urmăm cu fidelitate.

Mesajul tău lasă urmă în mintea noastră şi în inima noastră.

Întăriţi de lumina ta ne dispunem să facem realitate ceea ce Duhul tău ne face să înţelegem.

 

Acum, Doamne, suntem pregătiţi pentru a trăi după voinţa ta.

Fie ca Sfânta ta Mamă, Fecioara Maria, Mamă şi a noastră a tuturor,

să fie stea şi călăuză în misiunea de a vesti până la sfârşitul veacurilor

Vestea Bună întregii creaţii.

Amin.

TEXTUL BIBLIC: Matei 10,37-42

În acel timp, Isus le-a spus Celor Doisprezece: „Cine îşi iubeşte tatăl sau mama mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine; şi cine îşi iubeşte fiul sau fiica mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine. 38 Cine nu-şi ia crucea şi nu mă urmează nu este vrednic de mine. 39 Cine ţine la viaţă o va pierde, iar cine îşi pierde viaţa pentru mine o va regăsi.

40 Cine vă primeşte pe voi pe mine mă primeşte, iar cine mă primeşte pe mine îl primeşte pe acela care m-a trimis. 41 Cine primeşte un profet pentru că este profet va primi răsplata profetului, iar cine primeşte un drept pentru că este drept va primi răsplata celui drept. 42 Cine va da de băut fie şi numai un pahar cu apă rece unuia dintre aceştia mici pentru că este discipol, adevăr vă spun, nu-şi va pierde răsplata”.

1. LECTURA: Ce spune textul?

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Care este consecinţa de a iubi mai mult pe părinţi sau pe copii decât pe Isus? Ce i se întâmplă celui care nu-şi ia crucea şi nu-l urmează? Ce se va întâmpla cu acela care-şi pierde viaţa pentru cauza sa? Ce se întâmplă cu acela care primeşte pe unul dintre ei sau pe un profet sau pe un drept? Cine va avea răsplata sa?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Pr. Gabriel Mestre

Dragi tineri rugători,

Textul din această duminică are două părţi. În primele trei versete suntem invitaţi să revizuim legăturile noastre cu Domnul, iar în următoarele trei examinăm relaţia noastră cu fraţii, în special cu trimişii lui Isus.

La prima vedere este posibil ca să fie un pic „deranjantă” pretenţia lui Isus de a fi iubit mai presus de celelalte afecte. Se obişnuieşte să se creadă că Domnul „concurează” cu afectul părinţilor, copiilor, prietenilor noştri. În realitate, Domnul nu este o fiinţă capricioasă nici geloasă care concurează cu celelalte afecte ale fiinţei umane. Învăţătorul cere un loc central în inima discipolului autentic. Asta vrea să marcheze textul. Discipolul trebuie să-şi concentreze toate energiile sale în Dumnezeul său şi de acolo să se deschidă cu seninătate la toate afectele legitime pe care viaţa i le dăruieşte. Însă marcat mereu de sigiliul distinctiv de a aparţine Domnului mai presus de toate lucrurile. Acest lucru este bine evidenţiat şi în expresia „a lua crucea”. Crucea lui Isus se face prezentă într-o formă sau alta în viaţa celui care vrea să-l urmeze.

În a doua parte accentul se pune pe identificarea lui Isus cu celelalte fiinţe umane. În acelaşi timp în care nimeni nu poate ocupa centrul vieţii, este misterios că Domnul vine în întâmpinarea noastră prin intermediul lor, în ei înşişi. Învăţătorul trimite multe persoane la vieţile noastre pentru ca să exprimăm prin intermediul lor iubirea noastră faţă de El. Profeţii şi de asemenea şi cei mici. Adică aceia care în faţa ochilor lumii au mai puţină valoare sau importanţă. În ei Dumnezeu ne vizitează şi aşteaptă de la noi un răspuns de iubire.

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Această evanghelie ne pune faţă în faţă cu simţul misionar; cei care am fost implicaţi cu Isus şi chemarea sa la misiune, ne simţim valoroşi gândindu-ne că ne-am da şi viaţa pentru El. Însă acest lucru nu este aşa de sigur, de vreme ce în ceasul când lăsăm viaţa de conducere, când nu mai suntem cei care luăm decizii, când nu mai oferim predici care merită aplauze, întâlnim povara crucii jertfei, a umilinţei şi este necesar să ştim să ne dăm deoparte pentru ca alţii să înflorească permiţând ca grâul să încolţească.

Papa Benedict al XVI-lea ne împărtăşeşte următoarea reflecţie: „El îi îndeamnă pe discipolii săi: «Cine nu-şi ia crucea şi nu mă urmează – ne spune El – nu este vrednic de mine. Cine ţine la viaţă o va pierde, iar cine îşi pierde viaţa pentru mine o va regăsi» (Mt 10,38-39). Este logica bobului de grâu care moare pentru a încolţi şi a aduce viaţă (cf. In 12,24). Isus însuşi «este bobul de grâu venit de la Dumnezeu, bobul de grâu divin, care se lasă căzut pe pământ, care se lasă frânt, rupt în moarte şi, tocmai prin asta, se deschide şi astfel poate să aducă rod în vastitatea lumii» (Benedict al XVI-lea, Vizita la Biserica luterană din Roma [14 martie 2010]. Martirul îl urmează pe Domnul până la capăt, acceptând liber să moară pentru mântuirea lumii, într-o dovadă supremă de credinţă şi de iubire (cf. Lumen gentium, 42).

Încă o dată, de unde se naşte forţa pentru a înfrunta martiriul? Din unirea intimă şi profundă cu Cristos, pentru că martiriul şi vocaţia la martiriu nu sunt rezultatul unui efort uman, ci sunt răspunsul la o iniţiativă şi la o chemare a lui Dumnezeu, sunt un dar al harului său, care ne face capabili să oferim propria viaţă din iubire faţă de Cristos şi faţă de Biserică, şi astfel faţă de lume. Dacă citim vieţile martirilor rămânem uimiţi de seninătatea şi curajul în înfruntarea suferinţei şi a morţii: puterea lui Dumnezeu se manifestă pe deplin în slăbiciunea, în sărăcia celui care se încredinţează Lui şi îşi pune propria speranţă numai în El (cf. 2Cor 12,9). Dar este important de subliniat că harul lui Dumnezeu nu suprimă sau nu sufocă libertatea celui care înfruntă martiriul, ci dimpotrivă o îmbogăţeşte şi o înalţă: martirul este o persoană suveran liberă, liberă faţă de putere, faţă de lume…”.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

Sunt capabil să las toate pentru Cristos? Realmente toate? La ce sunt dispus să mor pentru ca alţii să încolţească? Iubirea pe care o simt faţă de Isus Cristos este mai mare decât aceea pe care o simt faţă de părinţi, logodnic(ă), prieteni? Ştiu să primesc persoanele pe care Dumnezeu le trimite în viaţa mea cu mesajul său?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Vrem să fim

mesageri ai Cuvântului tău;

dă-ne curaj

pentru a-l duce în toate locurile

din societatea noastră, Doamne.

Vrem să fim martori ai tăi,

Domn al istoriei;

vrem să arătăm cu viaţa noastră

că Tu eşti în mijlocul nostru.

Dă-ne credinţa în toată legea a atâtora

care, zilnic şi fără prime planuri,

fac sfânt numele tău

pentru că îl fac prezent în această lume

pe Dumnezeu-cu-noi,

cu viaţa, mărturia şi exemplul

fraţilor-tuturor.

4. CONTEMPLAŢIA; Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

„Doamne, cu tine sunt hotărât să-mi iau crucea”

5. ACŢIUNEA; La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În timpul acestei săptămâni caut să vorbesc cu directorul meu spiritual sau cu parohul, despre vocaţia mea şi dorinţa mea de a învăţa să-l iubesc pe Isus mai presus decât pe mine însumi.

„Când mergem fără cruce, când zidim fără cruce

şi când mărturisim un Cristos fără cruce, nu suntem discipoli ai Domnului”

Papa Francisc

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.