Categorii

Duminica a XII-a din Timpul de peste An – Nașterea sfântului Ioan Botezătorul – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Vino, Duhule Sfânt, şi fă-mă să fiu în sintonie cu Tine.

Vino, Duhule Sfânt, şi convoacă-ne în jurul Cuvântului.

Vino, Duhule Sfânt, pentru ca în comunitate să-l putem urma pe Isus.

Vino, Duhule Sfânt, şi fă ca această întâlnire cu Vestea Bună să ne mişte şi să ne impulsioneze la misiune.

Amin.

TEXTUL BIBLIC: Luca 1,57-66.80

Când s-a împlinit timpul pentru Elisabeta ca să nască, a născut un fiu. Când vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul şi-a arătat marea îndurare faţă de ea, se bucurau împreună cu ea. 59 În ziua a opta au venit pentru circumcizia copilului şi voiau să-i pună numele Zaharia, ca al tatălui său. 60 Însă, luând cuvântul, mama lui a spus:

– Nu, ci se va numi Ioan.

61 Dar ei i-au zis:

– Nu este nimeni dintre rudele tale care să poarte numele acesta.

62 I-au făcut semne tatălui său cum ar vrea să fie numit. 63 Cerând o tăbliţă, a scris: „Ioan este numele lui”. Şi toţi s-au mirat. 64 Îndată i s-a deschis gura şi i s-a dezlegat limba, iar el vorbea binecuvântându-l pe Dumnezeu. 65 I-a cuprins frica pe toţi vecinii şi în tot ţinutul muntos al Iudeii se povesteau toate aceste lucruri. 66 Toţi cei care le auzeau le păstrau în inima lor, spunând: „Ce va fi oare acest copil?”, pentru că mâna Domnului era cu el. 80 Copilul creştea şi se întărea în duh; el a rămas în pustiu până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.

1. LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

  • Cine sunt Zaharia şi Elisabeta şi cine este fiul lor care trebuie să se nască?
  • De ce această  naştere este rod al milostivirii Domnului?
  • Ce nume voiau să-i pună copilului şi pe care-l pun şi de ce?
  • De ce a rămas mut Zaharia (cf. Lc 1,12-20)?
  • Care va fi misiunea lui Ioan Botezătorul în viitor?
  • Cum s-a pregătit pentru această misiune?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Pr. Damian Nannini

Important de amintit că evanghelia sfântului Luca începe relatând zămislirea lui Ioan Botezătorul şi, pentru asta, mai întâi îi prezintă pe părinţii săi: „un preot numit Zaharia din grupul preoţesc al lui Abía. Soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, ţinând în mod desăvârşit toate poruncile şi prescrierile Domnului. Însă nu aveau nici un copil, pentru că Elisabeta era sterilă şi amândoi erau înaintaţi în vârstă” (Lc 1,5-7). Este clar că Dumnezeu a intervenit special în această naştere şi că ea însăşi este împlinirea a ceea ce a fost vestit de către înger: „Dar îngerul i-a spus: «Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată şi soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan. Vei avea bucurie şi veselie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui” (Lc 1,13-14). Şi cu toate acestea se vrea să se semnaleze că această naştere face parte din planul lui Dumnezeu cu privire la lume.

Elisabeta, bătrână şi sterilă, aduce pe lume un copil şi acest fapt este celebrat ca o lucrare a „marii milostiviri a lui Dumnezeu” într-un climat de veselie şi bucurie.

După aceea se desfăşoară surpriza în raport cu numele copilului: Ioan. În acele timpuri impunerea numelui era un drept al tatălui, pentru aceasta intervenţia lui Zaharia încheie toată discuţia în această privinţă. Numele de Ioan are valoarea sa simbolică deoarece înseamnă: Dumnezeu este milostiv sau Dumnezeu arată harul său. Acest nume, pus prin inspiraţie divină, arată că misiunea sa va fi să vestească un timp de har din partea lui Dumnezeu: timpul venirii lui Mesia.

Textul se termină semnalând că această misiune se va manifesta la timpul său potrivit, deoarece se respectă procesul natural al creşterii umane a lui Ioan Botezătorul. Între timp Ioan Botezătorul se retrage în pustiu pentru a se pregăti la misiunea sa, deoarece marii profeţi şi lideri s-au pregătit în singurătate unde răsună mai mult Cuvântul Domnului.

În contextul evangheliei important este că „în jurul lui Ioan şi apoi cu Isus, mântuirea devine din nou actuală şi cuvântul lui Dumnezeu se face auzit din nou. Cu toate acestea, această împlinire nu are loc imediat; trebuie să se ţină cont de timp. Lunile de gestaţie ale Elisabetei sunt semnul acestui lucru. Biblia relatează deci o maturizare naturală a minunii” (F. Bovon).

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Astăzi există un acord generalizat în a recunoaşte că trăim o etapă de tranziţie în lume. Nu numai o epocă de schimbări ci o schimbare de epocă. Există un mod de a simţi, de a trăi şi de a ne exprima care dispare; şi lasă loc unui nou mod care apare.

Această nouă situaţie cere, fără îndoială, profeţi de tranziţie care să pregătească drumul Domnului în această cultură care este în plină gestaţie şi în faţa căreia nu reuşim să vedem ce anume va aduce pe lume. Pentru aceasta atitudinea fundamentală de care avem nevoie este discernământul între esenţialul credinţei mele care nu trece şi accidentalul care trece. Şi aceasta a fost pe bună dreptate misiunea lui Ioan Botezătorul: să fie un profet de tranziţie. A primit funcţia de a pregăti drumul Domnului care vine şi, de aceea, când a venit marele moment, a fost necesar ca el să se micşoreze pentru ca să crească Cristos (cf. In 3,30). Cu umilinţă supremă a lăsat ca adevăratul Mântuitor al oamenilor să ocupe locul său.

Şi astăzi Ioan Botezătorul exercită misiunea sa profetică în Biserică ajutându-ne să trecem de la vechi la nou şi învăţându-ne, în sinteză, că Dumnezeu surprinde, însă nu improvizează.

În această răspântie istorică, şi pe urmele lui Ioan Botezătorul, este evident că semănatul nostru va fiu mai mult decât secerişul. Trebuie să ne punem în stare de misiune, de semănat, într-un ogor în acelaşi timp deja semănat şi totuşi fără a semăna, ceea ce cere, la rândul său, continuitate şi noutate, să fim apostoli ai tranziţiei, aşa cum a fost Ioan Botezătorul.

Un exemplu clar al acestui lucru este propunerea pentru pastoraţia tineretului pe care a făcut-o papa Francisc în dialogul cu iezuiţii în timpul călătoriei sale apostolice în Columbia: „De a-i pune în mişcare, în acţiune. Astăzi pastoraţia tineretului grupurilor mici şi a reflecţiei pure nu mai funcţionează. Pastoraţia de tineri liniştiţi nu angrenează. Trebuie să-l pui pe tânăr în mişcare: fie că este sau nu este practicant, trebuie pus în mişcare. Dacă este credincios, a-l conduce îţi va fi mai uşor. Dacă nu este credincios, trebuie lăsat ca viaţa însăşi să-l interpeleze, dar fiind în mişcare şi însoţindu-l; fără a-i impune nimic, dar a-l însoţi… în activităţi de voluntariat, în activităţi cu bătrânii, în activităţi de alfabetizare… toate modurile potrivite unui tânăr. Dacă îl punem pe tânăr în mişcare, îl punem într-o dinamică în care Domnul începe să-i vorbească şi începe să-i mişte inima. Nu noi îi vom mişca inima cu argumentaţiile noastre; cel mult îl vom ajuta, cu mintea, când inima se mişcă”.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

  • În pastoraţie vorbim despre noi înşine sau despre acţiunea Domnului în viaţa noastră?
  • Caut ca persoanele să adere la mine sau la Domnul?
  • În ce măsură şi în ce situaţii percep că suntem într-o epocă de tranziţie?
  • Pot să discern între esenţialul credinţei mele care nu trece şi accidentalul care trece?
  • În pastoraţie generez procese spre direcţia pe care Domnul ne-o indică, deşi nu pot controla unde şi când se termină; sau generez evenimente închise în ele însele?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Mulţumesc, Isuse, pentru că te anticipezi în persoana şi în mesajul lui Ioan Botezătorul.

Fie ca să pot discerne mereu esenţialul de trecător.

Ca mereu să fie pe primul loc acţiunea ta care surprinde.

Dă-mi curajul pentru a evita să vorbesc despre mine

şi dăruieşte-mi forţa pentru a vorbi despre Tine.

Isuse, vrem să fim profeţii tăi, să te vestim.

În această epocă de tranziţie, vrem, cu tine,

să trecem de la ceea ce este vechi la noutatea pe care Tu ne-o aduci.

Dă-ne bucuria care este durabilă,

impulsul care ne face să fim credincioşi

şi să fim mereu în mişcare.

Amin.

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

„Isuse, dă-mi să fiu conştient de misiune de profet pe care mi-o dai”

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

Caut să-l vestesc pe Isus într-un loc care implică să ies din ceea ce cunosc, care să mă facă să mă pun în mişcare.

„Ioan Botezătorul nu cedează în faţa ispitei uşoare de a desfăşura un rol dezlipit,

ci, cu umilinţă, se înjoseşte pe sine însuşi pentru a-l înălţa pe Isus. Să fim ca el!”

Sfântul Ioan Paul al II-lea

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.