Categorii

Duminica a VI-a din Timpul de peste An – Ciclul B – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ 

Să ne oferim Tatălui ceresc

pentru ca să-l statornicească în noi pe trimisul său Isus Cristos.

Să ne dăruim Duhului Sfânt pentru ca să pună stăpânire pe noi şi să ne conducă;

şi pentru ca să deschidă şi să dispună inimile ascultătorilor

ca să primească Cuvântul divin.

Să ne încredinţăm puterii de mijlocire a sfintei Maria Fecioară,

a îngerilor şi a sfinţilor,

pentru a dobândi aceste haruri.

 

TEXTUL BIBLIC: Marcu 1,40-45

În acel timp, a venit la Isus un lepros, care, rugându-l şi îngenunchind, i-a spus:

– Dacă vrei, poţi să mă cureţi.

41 Lui Isus i s-a făcut milă şi, întinzând mâna, l-a atins şi i-a spus:

– Vreau, curăţă-te!

42 Şi îndată lepra l-a părăsit şi a fost curăţat. 43 Atunci, avertizându-l, l-a trimis afară, spunându-i:

– 44 Vezi să nu spui nimănui nimic, dar mergi, arată-te preotului şi adu pentru curăţarea ta cele poruncite de Moise ca mărturie pentru ei!

45 Însă el, ieşind, a început să proclame tuturor şi să răspândească vestea, aşa încât Isus nu mai putea să intre în cetate în văzul lumii, ci stătea afară, în locuri pustii. Şi veneau la el de pretutindeni.

1 – LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Cine s-a apropiat de Isus? Ce i-a spus lui Isus? Ce a făcut Isus? Cu ce l-a atins pe om? Ce a spus şi ce i-a recomandat Isus? În faţa cui trebuia să se prezinte omul? Pentru ce Isus nu putea să intre în nicio localitate? Unde stătea?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Pr. Daniel Kerber

Evanghelia continuă activitatea pe care Isus a lăsat-o în evanghelia de duminica trecută, de data aceasta cu vindecarea unui lepros.

Textul are o structură tipică a unei minuni: prezentarea situaţiei şi implorarea (v. 40), răspunsul lui Isus cu un gest şi cuvânt (v. 41), constatarea vindecării (v. 42) şi în sfârşit porunca lui Isus de a nu-l divulga deşi această poruncă nu este respectată de către cel vindecat recent, care răspândeşte ceea ce s-a întâmplat, aşa încât Isus nu poate să intre în localităţi (v. 43-45).

Deşi este o minune, în acest caz o vindecare, există câteva aspecte pe care le descrie evanghelistul care transmit o învăţătură pe care Marcu vrea să-o comunice cititorilor săi, şi astăzi nouă tuturor.

Prima este implorarea pe care o face omul lepros: „Dacă vrei poţi să mă cureţi” (v. 40). Pentru a înţelege mai bine textul, trebuie înţeles ce semnifica lepra în acea vreme. Nu era vorba numai de o infirmitatea a pielii, ci leproşii erau expulzaţi din familia lor şi din localitatea lor (vezi prima lectură Lev 13,1-2.44-46) şi pentru aceasta infirmitatea avea şi o conotaţie socială: erau marginalizaţi din societate. Această marginalizare era mai dureroasă la fel ca însăşi infirmitatea fizică. Cu toate acestea, în mijlocul întregii suferinţe, forma în care leprosul îi cere lui Isus, ne dă o învăţătură foarte profundă: „dacă vrei…”.

Pentru acest om, ceea ce Isus doreşte („Dacă vrei…”) este mai important decât ceea ce el însuşi cere, este mai important decât toată suferinţa sa. Cererea sa arată încrederea necondiţionată a acestui om, ca şi cum ar spune: ştiu că ceea ce tu vrei este ceea ce este mai bine pentru mine şi accept complăcut.

Isus nu se lasă aşteptat şi evanghelistul arată răspunsul său dinăuntru până în afară, mai întâi a simţit compasiune, „Lui Isus i s-a făcut milă”, însă această compasiune devine efectivă: a întins mâna şi l-a atins. În acea vreme nu se puteau atinge leproşii, pentru că acela care-i atingea devenea necurat. Isus trece peste aceste legi umane şi în compasiunea sa ajunge fizic la bolnav şi-l atinge şi spune: „Vreau, curăţă-te!”.

Compasiunea manifestă inima lui Isus, mâna care atinge face vizibil ceea ce El simte şi cuvântul spune asta. „Şi îndată lepra l-a părăsit şi a fost curăţat” (v. 42). Încă o victorie a lui Isus asupra suferinţei oamenilor. Încă o realizare a evangheliei, Veste Bună, care devine concretă în care suferă. Porunca lui Isus de a nu-l revela se înţelege din perspectiva că aceste minuni ale lui Isus nu epuizează cine este El. Revelaţia deplină va veni după Paştele său şi atunci discipolii vor primi mandatul de a-l vesti întregii lumi (16,15).

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune? Ce ne spune?

Să ne gândim un moment, în vreo ocazie în care am recunoscut că suntem păcătoşi. Foarte sigur, am simţit ruşine, tristeţe că i-am greşit prietenului nostru Isus, şi atunci s-au stins în noi dorinţele de a le face din nou. La fel ca lepra este păcatul nostru. Ne ia bucuria, ne face să ne simţim rău, ne doare inima.

Sacramentul reconcilierii este o mare bogăţie pe care ne bazăm. Ştim că apropiindu-ne de el, Isus e cel care ne dă îmbrăţişarea iertării sale şi a reconcilierii cu El, şi când asta se întâmplă este ca şi cum ne-am naşte din nou, ca şi cum simţi fericiţi şi liniştiţi.

Papa Benedict al XVI-lea, cu privire la asta ne spune:

„În lepră este posibil să se întrevadă un simbol al păcatului, care este adevărata necurăţie a inimii, capabilă să ne îndepărteze de Dumnezeu. De fapt, nu boala fizică a leprei ne separă de El, aşa cum prevedeau vechile norme, ci păcatul, răul spiritual şi moral. Pentru aceasta Psalmistul exclamă: «Fericit este omul căruia i s-a iertat fărădelegea, căruia i s-a acoperit păcatul». Şi după aceea, adresându-se lui Dumnezeu, adaugă: «Eu ţi-am mărturisit păcatul meu, nu ţi-am ascuns fărădelegea mea. Am zis: Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele. Şi tu ai iertat vinovăţia păcatului meu» (Ps 32,1.5). Păcatele pe care le comitem ne îndepărtează de Dumnezeu şi, dacă nu sunt mărturisite cu umilinţă încrezându-ne în milostivirea divină, ajungă chiar să producă moartea sufletului. Această minune îmbracă aşadar o puternică valenţă simbolică. Isus, aşa cum a profeţit Isaia, este Slujitorul Domnului care «a purtat suferinţele noastre şi durerile noastre le-a luat asupra lui» (Is 53,4). În Pătimirea sa, va deveni ca un lepros, făcut necurat de păcatele noastre, separat de Dumnezeu: toate acestea le va face din iubire, cu scopul de a ne dobândi reconcilierea, iertarea şi mântuirea. 

În sacramentul Pocăinţei, Cristos răstignit şi înviat, prin slujitorii săi, ne curăţă cu milostivirea sa infinită, ne readuce la comuniunea cu Tatăl ceresc şi cu fraţii, ne dăruieşte iubirea sa, bucuria sa şi pacea sa”.

Pentru acest motiv, odată ce recunoaştem păcatul nostru şi îl mărturisim, Isus ne face liberi şi inima noastre se umple de o mare bucurie. După aceea, din iertare provine faptul de a merge în toată lumea relatând lucrurile bune pe care Isus le-a făcut în noi, pentru ca tot mai multe persoane să-l poată cunoaşte şi să se simtă iubiţi de El.

Acum să ne întrebăm:

Recunosc păcatul meu? Mă doare că i-am greşit lui Isus? M-am simţit infirm datorită vreunui păcat? Mă apropii de sacramentul Reconcilierii de fiecare dată când devine necesar acest lucru? Iertarea lui Isus a provocat în mine dorinţa de a merge în toată lumea vestind ceea ce a făcut cu mine?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i spun? Ce le spunem?

Isuse:

Tu eşti drept şi răbdător cu cei pe care-i iubeşti.

Tu cunoşti păcatul meu şi slăbiciunile mele.

Tu ştii şi dorinţele mele bune de a te urma şi a te iubi.

Ascultă rugăciunea mea

şi dă-mi harul să mă întorc la tine,

într-o reconciliere sinceră.

 

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Doamne Isuse,

recunosc că păcatul meu mă îndepărtează de tine,

îţi cer ca să mă ierţi

şi să pot eu să merg în lume relatând minunăţiile tale.

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez? La ce ne angajăm? 

Voi lua un moment din această săptămână pentru a pregăti o spovadă bună şi mă voi apropia de sacramentul Reconcilierii fiind conştient că mă voi întâlni cu Isus.

„Când eu merg să mă spovedesc, este pentru a mă vindeca:

a-mi vindeca sufletul, a-mi vindeca inima de ceva ce am făcut şi nu este bine”

Papa Francisc

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.