Categorii

Duminica a VI-a din Timpul de peste an – Ciclul A – Lectio

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Duh al lui Isus,

dătător de viaţă,

arată-ne calea Evangheliei.

Avem nevoie de călăuzirea ta,

Învăţător al speranţei.

Vrem să mergem
în mijlocul realităţii noastre,

nedrepte, crude şi dure,

trezind focare

de respiraţie şi viaţă nouă.

Ajută-ne să-i însufleţim

pe toţi cei care ne înconjoară,

învaţă-ne să ajutăm

şi se semănăm seminţe de schimb.

 

 

TEXTUL BIBLIC: Matei 5,17-37

În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Să nu socotiţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii! Nu am venit să desfiinţez, ci să împlinesc. 18 Căci, adevăr vă spun, mai înainte de a trece cerul şi pământul, nicio iotă şi nicio linioară nu va trece din Lege, până ce nu se vor împlini toate. 19 Aşadar, cel care va încălca una dintre aceste porunci mai mici şi-i va învăţa astfel pe oameni, va fi numit cel mai mic în împărăţia cerurilor. Dar dacă cineva le va împlini şi va învăţa astfel, acesta va fi numit mare în împărăţia cerurilor.

20 Căci vă spun: dacă dreptatea voastră nu o va întrece cu mult pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.

21 Aţi auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu ucizi!» Dacă cineva comite o crimă, va fi condamnat la judecată. 22 Dar eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va fi condamnat la judecată. Dacă cineva îi spune fratelui său «prostule!», va fi condamnat de Sinedriu. Dacă cineva îi spune «nebunule!», va fi condamnat la focul Gheenei.

23 Aşadar, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, 24 lasă acolo, darul tău, în faţa altarului, du-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău şi apoi, venind, oferă-ţi darul!

25 Pune-te de acord cu duşmanul tău repede, cât timp mai eşti cu el pe drum, ca nu cumva duşmanul să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul gardianului şi să fii aruncat în închisoare! 26 Adevăr îţi spun, nu vei ieşi de acolo până când nu vei fi restituit ultimul ban.

27 Aţi auzit că s-a spus: «Să nu comiţi adulter!» 28 Eu însă vă spun că oricine priveşte o femeie dorind-o a şi comis adulter cu ea în inima lui.

29 Dacă ochiul tău drept te scandalizează, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci este mai bine pentru tine să piară unul dintre membrele tale decât să-ţi fie aruncat în Gheenă tot trupul! 30 Şi, dacă mâna dreaptă te scandalizează, taie-o şi arunc-o de la tine, pentru că este mai bine pentru tine ca să piară unul dintre membrele tale, decât tot trupul tău să ajungă în Gheenă!

31 S-a spus: «Dacă cineva îşi lasă femeia, să-i dea act de despărţire!» 32 Eu însă vă spun: oricine îşi lasă femeia, în afară de caz de desfrânare, o face să comită adulter şi oricine se căsătoreşte cu una lăsată, comite adulter.

33 Din nou aţi mai auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu faci jurământ fals, ci să ţii jurămintele făcute înaintea Domnului!» 34 Eu însă vă spun: să nu juri deloc! Nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu. 35 Nici pe pământ, pentru că este scăunelul picioarelor sale. Nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui rege. 36 Nici pe capul tău să nu juri, căci nu poţi face niciun fir de păr alb sau negru. 37 Deci cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu. Ceea ce este în plus faţă de acestea este de la Cel Rău.

 

1. LECTURA: Ce spune textul?

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

La ce va da valoare Isus? Cine va fi considerat mare în împărăţia cerurilor? Ce se va întâmpla cu acela care nu se pune de acord cu fratele său? Despre ce e vorba când se spune a comite adulter în inimă? Pentru ce nu trebuie jurat, nici pe cer, nici pe pământ, nici pe Ierusalim?

Pr. Daniel Kerber

Câteva piste pentru a înţelege textul

În evanghelia de astăzi Isus continuă învăţătura sa din predica de pe munte.

Textul introduce tema legii şi o aprofundează şi o interiorizează în patru aspecte: omuciderea (v. 21-26); adulterul (v. 27-30); divorţul (v. 31-32) şi jurământul (v. 33-37).

Evanghelia lui Matei, care se adresează creştinilor care provin mai ales din ambientul ebraic, îl prezintă pe Isus ca noul Moise. Aşa cum Moise s-a urcat pe munte pentru a primi Legea Domnului  şi a o comunica poporului, tot aşa şi Isus se urcă pe munte şi îi învaţă pe discipolii săi. Pe de altă parte, în timpul lui Isus, Moise era autoritatea indiscutabilă ca purtător al Cuvântului lui Dumnezeu. Cine este acest Isus care îndrăzneşte să-l pună la îndoială şi să-l corecteze chiar pe Moise? Cu asta se prezintă şi discipolilor şi cititorilor conştiinţa pe care Isus o avea cu privire la propria identitate.

În primul rând Isus nu se prezintă ca unul care vine să anuleze legea, ci ca acela care o împlineşte (v. 17). Adică, există o continuitate a lui Isus faţă de tradiţia ebraică, însă există şi o depăşire, pentru că Isus corectează, şi pentru aceasta îl depăşeşte pe Moise.

În cele patru teme pe care le menţionează textul. Isus interiorizează legea, care nu rămâne doar într-o simplă împlinire exterioară. Nu e vorba doar de a nu ucide sau a nu comite adulter, ci Isus vrea ca să intre cuvântul nu numai în fapte ci şi în intenţii, în dorinţele profunde ale discipolilor şi ale celor care îl ascultă. Pentru aceasta, atunci când se referă la porunca „să nu ucizi”, vrea să ajungă până la reconcilierea profundă şi declară invaliditatea ofrandelor de cult atunci când există duşmănii şi supărări.

Când vorbeşte despre adulter, invită la radicalitate şi la evitarea ocaziilor care pot să ducă la necurăţie. Pentru această vorbeşte despre „scoaterea ochiului” – pe unde intră dorinţa – şi despre „tăierea mâinii” – care se întinde spre ceea ce nu trebuie – când sunt ocazie de a cădea în păcat; desigur vorbeşte cu o exagerare vădită, însă aceeaşi exagerare indică radicalitatea.

În sfârşit, tratează temele divorţului şi jurământului. Cu privire la divorţ, care în unele tradiţii ebraice din timpul lui Isus era foarte obişnuit, Isus avertizează şi refuză căsătoria cu cineva care este divorţat. Şi cu jurământul, care era tot o practică obişnuită în mentalitatea religioasă a epocii, Isus învaţă să se respecte cu simplitate propriul cuvânt.

 

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Invitaţia pe care ne-o adresează Evanghelia este să luăm legile cu privirea lui Isus, adică fiecare moment al vieţii noastre să fie inspirat de iubirea şi pacea pe care ni le dă Domnul. Este o chemare de a împărtăşi cu fraţii noştri oportunitatea de a dobândi mântuirea răspunzând sincer şi radical la exigenţele Evangheliei şi a nu le îndeplini din teamă sau frică, ci din fidelitate, convingere şi iubire faţă de Dumnezeu.

Papa Benedict al XVI-lea ne împărtăşeşte următorul comentariu despre textul şi plinătatea Legii lui Cristos:

„Isus explică asta printr-o serie de antiteze între poruncile din vechime şi modul său de a le reformula. De fiecare dată începe: «Aţi auzit că s-a spus celor din vechime…», şi apoi afirmă: «Eu însă vă spun…». Şi aşa de şase ori. Acest mod de a vorbi trezea mare impresie în rândul oamenilor, care erau înspăimântați, pentru că acel «eu însă vă spun» echivala cu a revendica pentru sine însăşi autoritatea lui Dumnezeu, izvor al Legii. Noutatea lui Isus constă, esenţial, în faptul că El însuşi «umple» poruncile cu iubirea lui Dumnezeu, cu forţa Duhului Sfânt care locuieşte în El. Şi noi, prin credinţa în Cristos, putem să ne deschidem la acţiunea Duhului Sfânt, care ne face capabili să trăim iubirea divină. De aceea fiecare precept devine adevărat ca exigenţă de iubire şi toate se unesc într-o unică poruncă: să-l iubeşti pe Dumnezeu din toată inima şi să-l iubeşti pe aproapele ca pe tine însuşi. „Plinătatea Legii este iubirea”, scrie sfântul Paul (Rom 13,10).

Dragi prieteni, poate că nu este o întâmplare că prima mare predică a lui Isus se numeşte «predica de pe munte»! Moise s-a urcat pe muntele Sinai pentru a primi Legea lui Dumnezeu şi a o duce la poporul ales. Isus este însuşi Fiul lui Dumnezeu care a coborât din cer pentru a ne duce la cer, la înălţimea lui Dumnezeu, pe calea iubirii. Mai mult, El însuşi este această cale: nu trebuie să facem altceva decât să-l urmăm pe El, pentru a pune în practică voinţa lui Dumnezeu şi a intra în Împărăţia sa, în viaţa veşnică”.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

Revizuiesc intenţiile şi motivele mele când acţionez? Îl invoc pe Duhul Sfânt pentru ca să mă orienteze în momentele în care mă simt supărat pe un prieten? Sunt radical pentru a termina situaţiile care mă fac să păcătuiesc? Recunosc că, atunci când Isus a venit, a realizat în jurul său o nouă istorie? Fac și eu tot aşa?

 

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Ajută-mă să păstrez curăţia sufletului, să fiu modest în atitudinile mele,

exemplar în modul în care tratez cu aproapele şi cu adevărat creştin în conduita mea.

Dăruieşte-mi ajutorul tău pentru a domina instinctele mele, pentru a spori în mine harul tău,

pentru a împlini poruncile tale şi a obţine mântuirea mea.

Învaţă-mă, Doamne, să înţeleg puţinătatea a ceea ce e pământesc, măreţia a ceea ce e divin,

scurtimea acestei vieţi şi veşnicia celei viitoare.

Dăruieşte-mi, Doamne, o bună pregătire pentru moarte şi o sfântă teamă de judecată,

pentru a mă elibera de iad şi a dobândi gloria ta.

Prin Cristos Domnul nostru. Amin.

 

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

„Doamne, acţiunile, deciziile şi gândurile mele să fie mereu conduse de noua ta lege”

 

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

Aleg o situaţie, o persoană sau un loc care mă incită să-mi fac rău sau să fac rău cuiva şi decid, ţinându-l de mână pe Dumnezeu, să mă distanţez de acest păcat şi să-l elimin.

„Aş prefera să comit greşeli cu gentileţe şi compasiune

înainte de a face minuni cu lipsă de respect şi cu duritate”

Maica Tereza de Calcutta

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.