Categorii

Duminica a V-a din Timpul Pascal – Ciclul A – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Duhule Sfânt Mângâietorule,

desăvârşeşte în noi lucrarea începută de Isus;

fă puternică şi continuă rugăciunea pe care o înălţăm în numele întregii lumi.

Grăbeşte pentru fiecare dintre noi timpurile unei vieţi interioare profunde.

Dă impuls apostolatului nostru, care vrea să ajungă la toţi oamenii

şi la toate popoarele, răscumpăraţi toţi prin sângele lui Cristos şi cu toţii moştenire a sa.

Mortifică în noi prezumţia naturală şi ridică-ne la regiunile sfintei umilinţe,

ale adevăratei temeri de Dumnezeu, ale sufletului generos…

Sfântul Ioan al XXIII-lea

 

TEXTUL BIBLIC: Ioan 14,1-12

Isus, calea către Tatăl

«1 Să nu se tulbure inima voastră! Credeți în Dumnezeu și credeți în mine! 2 În casa Tatălui meu sunt multe locuințe. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus: Mă duc să vă pregătesc un loc? 3 Și, după ce mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni din nou și vă voi lua la mine, pentru ca să fiți și voi acolo unde sunt eu. 4 Și unde mă duc eu, voi știți calea».

5 Toma i-a zis:

– Doamne, nu știm unde te duci. Cum am putea ști calea?

6 Isus i-a spus:

– Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. 7 Dacă m-ați cunoscut pe mine, îl veți cunoaște și pe Tatăl meu; de pe acum îl cunoașteți și l-ați văzut.

8 Filip i-a zis:

– Doamne, arată-ni-l pe Tatăl și ne este de ajuns.

9 Isus i-a spus:

– De atâta timp sunt cu voi, și tu nu m-ai cunoscut, Filip? Cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl. Cum poți spune: „Arată-ni-l pe Tatăl?”. 10 Nu crezi că eu sunt în Tatăl și Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la mine; dar Tatăl, care rămâne în mine, face lucrările sale. 11 Credeți-mă! Eu sunt în Tatăl și Tatăl în mine. Dacă nu pentru altceva, credeți datorită lucrărilor acestora. 2 Adevăr, adevăr vă spun, cine crede în mine va face și el lucrările pe care le fac eu și va face și mai mari decât acestea, căci mă duc la Tatăl.

1 – LECTURA: Ce spune textul?

María Cristina Arizía Tagle

Director  al Comisiei Naţionale ABP – Chile

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Care a fost răspunsul lui Isus la întrebarea lui Toma: „Nu ştim unde te duci? Cum putem şti calea?”? Ce răspunde Domnul la cererea lui Filip: „Arată-ni-l pe Tatăl”? În numele cui spune Isus aceste lucruri?

Câteva consideraţii pentru o lectură rodnică…

Evanghelia de astăzi ne prezintă o situaţie dramatică. Suntem în seara sărbătorii Paştelui, Isus ştie că îl caută pentru a-l ucide şi îi rămâne puţin timp alături de discipolii săi, vrea să-şi ia rămas bun de la ei şi să-i pregătească pentru a înfrunta plecarea sa şi a asuma viitoarea misiune. (Notă: acest text este parte din discursul de rămas-bun al lui Isus: In 13,31-16,33).

Este cina de rămas bun, Isus, prin gesturile sale vrea să exprime iubirea pe care o are faţă de discipoli. Faptul de a sta la masă, spălarea picioarelor, cuvintele sale, toate vorbesc despre o dăruire de iubire fără limite care depăşeşte inclusiv trădarea lui Iuda şi tăgăduirea lui Petru. Toate vorbesc despre iubirea Tatălui faţă de ai săi prin Isus.

Discipolii nu înţeleg bine ceea ce se întâmplă, pluteşte incertitudinea şi încep să se neliniştească. Isus pleacă, dar fără El ce va fi cu ei? Isus încearcă să-i consoleze şi să-i încurajeze. Cheia pentru a înţelege ceea ce se întâmplă este credinţa, este vorba despre o credinţă care provine din dialogul apropiat şi iubitor cu Domnul, o credinţa care provine din prietenia cu Isus (cf. In 15,15) şi care continuă dincolo de moarte. O credinţă care se trăieşte în comunitate şi care se concretizează în fapte de iubire. Aceasta este credinţa care învinge teama şi restaurează încrederea în special atunci când lucrurile devin dificile. Aceasta este credinţa care va ajuta la continuarea misiunii lui Isus după moartea sa.

Isus pleacă, însă El se va întoarce pentru a fi cu ei într-un mod nou şi mai perfect care este descris cu imaginea „casa Tatălui”. Sub aripa iubirii Tatălui, discipolii îşi maturizează credinţa, cresc în comuniune cu Isus şi cu Tatăl şi sunt trimişi să realizeze lucrările sale.

Cum se ajunge aici? Răspunsul lui Isus este clar: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa”. La casa Tatălui se ajunge cunoscându-l pe Isus, menţinând o relaţie de prietenie cu El, descoperind modul său de a se relaţiona cu persoanele şi încercând să ni-l însuşim. La casa Tatălui se ajunge oferind viaţa în slujba fraţilor, asta este ceea ce discipolii au învăţat de la Isus în timpul în care au trăit cu El.

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Sfântul Ioan Paul al II-lea a dresat un cuvânt special de încurajare tinerilor la a IV-a Zi Mondială a Tineretului, care şi astăzi trebuie să fie ferment de renovare spirituală:

„- Ai descoperit deja că Cristos este calea?

Da, Isus este pentru noi o cale care conduce la Tatăl – calea unică. Cel care vrea să ajungă la mântuire, trebuie să pornească pe această cale. Voi tinerilor, foarte des vă aflaţi la răscruce, neştiind ce drum să alegeţi, încotro să mergeţi; există atâtea drumuri greşite, atâtea propuneri uşoare, atâtea ambiguităţi. În aceste momente nu uitaţi că Cristos, cu Evanghelia sa, cu exemplul său, cu poruncile sale, este mereu şi numai calea cea mai sigură, calea care duce mereu la o fericire deplină şi durabilă.

– Ai descoperit deja că Cristos este adevărul?

Adevărul este exigenţa cea mai profundă a spiritului uman. Mai ales tinerii sunt înfometaţi de adevărul cu privire la Dumnezeu şi la om, cu privire la viaţă şi la lume. În prima mea enciclică «Redemptor hominis» am scris: «Omul care vrea să se înţeleagă pe sine însuşi până la capăt – nu numai după imediate, parţiale, adesea superficiale şi chiar aparente criterii şi măsuri ale propriei fiinţe – trebuie, cu neliniştea şi incertitudinea sa şi chiar cu slăbiciunea şi păcătoşenia sa, cu viaţa şi moartea sa, să se apropie de Cristos» (nr. 10). Cristos este cuvântul adevărului, rostit de Dumnezeu însuşi, ca răspuns la toate întrebările inimii umane. Este cel care ne dezvăluie pe deplin misterul omului şi al lumii.

– Ai descoperit deja că Cristos este viaţa?

Fiecare dintre voi doreşte mult să trăiască viaţa în plinătatea sa. Trăiţi animaţi de mari speranţe, de atâtea proiecte frumoase pentru viitor. Însă nu uitaţi că adevărata plinătate a vieţii se află numai în Cristos, mort şi înviat pentru noi. Numai Cristos este capabil să umple până la capăt spaţiul unimii umane. Numai el dă forţa şi bucuria de a trăi, şi asta în pofida oricărei limite sau impediment extern.

Acum să ne întrebăm:

Ce situaţii mă îndepărtează şi mă fac să mă îndoiesc de a continua drumul cu Isus? Pot spune că Isus este în viaţa mea: calea, adevărul şi viaţa? Cum se exprimă prietenia mea cu Isus în relaţia cu ceilalţi? L-am văzut pe Tatăl?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Doamne Isuse Cristoase, Cale, Adevăr şi Viaţă,

faţă umană a lui Dumnezeu şi faţă divină a omului,

aprinde în inimile noastre iubirea faţă de Tatăl care este în cer

şi bucuria de a fi creştini.

Vino în întâmpinarea noastră şi condu paşii noştri

pentru a te urma şi a te iubi în comuniunea Bisericii tale,

celebrând şi trăind darul Euharistiei,

purtând crucea noastră şi mergând pe urma ta.

Amin.

Benedict al XVI-lea

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Tu eşti calea, adevărul şi viaţa, Doamne Isuse!

Fă să nu doresc altceva decât pe Tine, pentru a-l vedea pe Tatăl nostru…

 

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez concretizând schimbarea în mine?

„… Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine”. Voi repeta în rugăciunea mea această frază din Evanghelie şi voi acţiona simţindu-mă fiu al lui Dumnezeu, având atitudini bune în jurul meu şi asumând viaţa aşa cum ar face Isus.

”Sentimentele micimii mele şi nimicul meu m-au menţinut mereu în companie bună”

Sfântul Ioan al XXIII-lea

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.