Categorii

Duminica a V-a din Timpul de peste an – Ciclul C – Lectio divina

Duminica-V-TPA-lectioPREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Vino, Duhule Sfânt,

pentru a ne învăţa să ne rugăm şi să spunem „Isus”;

pentru a proclama mărturia ta cu cuvântul şi viaţa

şi pentru ca să gravezi în noi imaginea vie a lui Cristos.

 

Vino, Duhule Sfânt,

fii parfumul nostru cel mai bun, bucuria noastră secretă,

izvorul nostru nesecat, soarele nostru şi rugul nostru,

respiraţia noastră şi vântul nostru, oaspetele şi sfătuitorul nostru.

 

Vino, Duhule Sfânt.

Vino, Duhule prieten.

 

TEXTUL BIBLIC: Luca 5,1-11

În acel timp, pe când mulţimea îl îmbulzea pe Isus, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezaret, 2 a văzut două bărci trase la mal, iar pescarii, coborâţi din ele, spălau năvoadele. 3 Suindu-se într-una din bărci, care era a lui Simon, l-a rugat s-o îndepărteze puţin de la mal. Aşezându-se, învăţa mulţimile din barcă. 4 Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Simon:

– Înaintează în larg şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!

5 Răspunzând, Simon i-a spus:

– Învăţătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele.

6 Şi, făcând aceasta, au prins aşa o mare mulţime de peşti încât li se rupeau năvoadele. 7 Atunci au făcut semne însoţitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit şi au umplut amândouă bărcile încât erau gata să se scufunde. 8 Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus, spunând:

– Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!

9 Pentru că îl cuprinsese teama pe el şi pe toţi care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o, 10 la fel şi pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau însoţitorii lui Simon. Însă Isus i-a spus lui Simon:

– Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!

11 După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe Isus.

 

  1. LECTURA: Ce spune textul

Pr. Daniel Kerber

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Cum se cheamă lacul unde se afla mulţimea şi Isus? A cui era barca în care s-a urcat Isus? Ce i-a spus Isus lui Petru? Ce a spus Petru înainte de a face ceea ce i-a spus Isus? Ce a făcut Petru când a văzut că năvoadele se rupeau? Conform lui Isus, ce va pescui de acum Petru?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Relatarea de astăzi face parte dintr-un ansamblu de minuni pe care Isus le realizează în jurul lacului Genezaret.

Putem distinge trei părţi în text. În prima (v. 1-3), mulţimea merge la Isus pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu şi El predică din barca lui Simon Petru. În a doua (v. 4-7) se relatează pescuirea minunată şi a treia (v. 8-11) arată reacţia lui Simon şi a fiilor lui Zebedeu şi cum după asta încep să-l urmeze pe Isus.

Cu toate că abia a început activitatea publică a lui Isus (vezi Lc 4,16-30), mulţimea deja îl caută pentru a auzi Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru oameni, Isus este cineva în care Dumnezeu se face prezent şi care vorbeşte din partea lui Dumnezeu, ca şi cum Dumnezeu ar vorbi în El (când se vorbeşte despre Dumnezeu aici, trebuie să înţelegem Dumnezeu-Tatăl, încă nu se face aluzie la Isus ca Dumnezeu-Fiul). Isus cere o barcă pentru a se separa un pic de mal ca să facă auzit mai bine de mulţime. El care are o veste bună de dat, caută mijloacele cele mai bune pentru a face asta.

Când a terminat de vorbit, Isus îi cere lui Simon să înainteze în larg pentru a pescui. Tâmplarul îi spune pescarului cum să-şi facă treaba. Simon îi prezintă obiecţiile sale, însă are încredere şi ascultă: „pentru că tu porunceşti” sau „la cuvântul tău” voi arunca năvoadele. Roadele încrederii se fac văzute şi năvoadele aproape că se rup din cauza peştilor. Asta arată că Isus nu este numai un tâmplar, în El se revelează Cineva mai mare şi pentru aceasta Petru se tulbură şi cade în genunchi în faţa lui Isus: „Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!” (v. 8).

Simon Petru în faţa celor petrecute recunoaşte măreţia lui Isus şi experimentează micimea şi nevrednicia sa în faţa Lui. Însă această măreţie nu este pentru a se teme, de aceea Isus îl încurajează: „nu te teme” (cum îi spusese deja îngerul lui Zaharia [1,13] şi Mariei [1,30] sau păstorilor la naşterea lui Isus [2,10] sau Isus şefului sinagogii când acesta îl roagă pentru fiica sa [8,50], vezi de asemenea 12,4.7.32). Şi după ce îl încurajează îi indică o misiune: „de acum voi fi pescar de oameni” (v. 8). Experimentatul pescar se transformă în „pescar de oameni”, însă în cuvintele lui Isus este un rol care este greu de arătat în traducere. Când vorbeşte despre „pescari” (v. 2) se referă la profesia de a scoate peştii din mare pentru a-i mânca sau a-i vinde. Cu toate acestea, când Isus spune că vor fi „pescari de oameni” nu foloseşte acelaşi cuvânt, ci unul care înseamnă literalmente „a aduna vii”, adică misiunea pe care Isus o indică este o misiune pentru viaţă.

Reacţia pescarilor este scurtă şi elocventă: „părăsind toate, l-au urmat pe Isus” (v. 11), adică au început să fie discipoli.

 

  1. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Pentru această duminică, evanghelia ne invită să întemeiem misiunea noastră evanghelizatoare pe Cuvântul Domnului. Papa Francisc ne prezintă o frumoasă meditaţie:

«Să ne întoarcem la scena din Evanghelie: Petru, în acel moment critic, se joacă pe sine însuşi. Ce anume ar fi putut să facă? Ar fi putut să cedeze oboselii şi neîncrederii, gândind că este inutil şi că este mai bine să se retragă şi să meargă acasă. În schimb ce face? Cu curaj, iese din el însuşi şi alege să se încreadă în Isus. Spune: „Bine: la cuvântul tău voi arunca năvoadele”. Atenţie! Nu spune: după forţele mele, după calculele mele, după experienţa mea de pescar expert, ci „La cuvântul tău”, la cuvântul lui Isus! Şi rezultatul este o pescuire incredibilă, năvoadele se umplu, aşa încât aproape că se rupeau.

Încredere în Isus. Domnul este mereu cu noi. Vine pe malul mării vieţii noastre, se apropie de eşecurile noastre, de fragilitatea noastră, de păcatele noastre, pentru a le transforma. Nu încetaţi niciodată să vă repuneţi în joc, ca nişte buni sportivi – unii dintre voi ştiu bine asta din experienţă – care ştiu să înfrunte truda antrenamentului pentru a obţine rezultate! Dificultăţile nu trebuie să vă înspăimânte, ci să vă determine să mergeţi mai departe. Să simţiţi adresate vouă cuvintele lui Isus: Înaintaţi în larg! Fiţi tot mai docili faţă de Cuvântul Domnului: El, Cuvântul său, urmarea Lui face rodnică angajarea voastră de mărturie. Când eforturile pentru a trezi credinţa printre prietenii voştri par inutile, ca truda nocturnă a pescarilor, amintiţi-vă că se schimbă totul cu Isus. Cuvântul Domnului a umplut năvoadele şi Cuvântul Domnului face eficace munca misionară a discipolilor. A-l urma pe Isus este angajant, înseamnă a nu vă mulţumi cu ţinte mici, de importanţă modestă, ci a ţinti sus cu curaj!

Nu este bine – nu este bine – a ne opri la acel „n-am prins nimic”, ci a merge mai departe, a merge la acel „înaintează în larg şi aruncă năvoadele” din nou, fără a înceta! Isus repetă asta fiecăruia dintre voi. Şi El e cel care va da forţa! Există ameninţarea plângerii, a resemnării. Astea le lăsăm celor care o urmează pe „zeiţa plângere”! Voi, o urmaţi pe „zeiţa plângere”? Vă plângeţi încontinuu, ca la un priveghi funebru? Nu, tinerii nu pot să facă asta! „Zeiţa plângere” este o înşelăciune: te face s-o iei pe drumul greşit. Când totul pare oprit şi stătut, când problemele personale ne neliniştesc, greutăţile sociale nu găsesc răspunsurile corespunzătoare, nu este bine să ne lăsăm învinşi».

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

Fac lucrurile cu propriile mele forţe? Îi destăinui Domnului zbuciumele, frustrările sau preocupările mele? Ce simt când Domnul îmi spune: De acum vei pescui oameni? Simt că eforturile mele de evanghelizare nu dau rezultate? Cred cu hotărâre că împreună cu Isus totul este mai uşor?

 

  1. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Ajută-ne, Doamne, să fim discipolii tăi cu bucurie şi fidelitate.

Deschide inima noastră la cuvântul tău,

deschide privirea noastră pentru a vedea de la Dumnezeu

viaţa, istoria, suferinţa atâtora,

angajamentele şi opţiunile care pot să recreeze drumul tău

în acel aici şi acum din zilele noastre.

 

  1. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Doamne, „La cuvântul tău, voi arunca năvoadele”

 

  1. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

Mă voi ruga în fiecare zi pentru parohul meu şi pentru toţi cei care lucrează apostolic în parohia mea pentru ca Domnul să-i menţină fideli şi bucuroşi în slujirea lor.

„Credinţa face posibil ceea ce pentru raţiune nu este posibil”.

Sfânta Tereza a lui Isus

 

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.