Categorii

Duminica a V-a din Timpul de peste an – Ciclul A – Lectio

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Doamne, Isuse, deschide ochii mei şi urechile mele la cuvântul tău.

Ca să citesc şi să ascult glasul tău şi să meditez învăţăturile tale,

deşteaptă sufletul meu şi inteligenţa mea

pentru ca să pătrundă în inima mea cuvântul tău

şi să-l pot gusta şi să-l pot înţelege.

 

Vorbeşte, Doamne, căci eu te ascult şi doresc

să pun în practică învăţătura ta, deoarece cuvintele tale

sunt pentru mine viaţă, bucurie, pace şi fericire.

 

Vorbeşte-mi, Doamne, tu eşti Domnul meu şi Învăţătorul meu

şi nu voi asculta pe nimeni decât pe tine. Amin.

TEXTUL BIBLIC:  Matei 5,13-16

Sarea şi lumina lumii

„Voi sunteţi sarea pământului. Dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce se va săra? Nu mai este bună de nimic, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate aşezată pe munte. Nici nu se aprinde o candelă şi se pune sub obroc, ci pe candelabru ca să lumineze pentru toţi cei ce sunt în casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri”.

1 – LECTURA: Ce spune textul?

Pr. Daniel Kerber

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Cu ce elemente îi compară Isus pe discipolii săi? În ce loc este nepotrivit să se pună o candelă? Ce trebuie să facă discipolii pentru ca alţii să vadă şi să-l glorifice pe Dumnezeu?

Câteva consideraţii pentru o lectură rodnică…

Evanghelia de astăzi o continuă pe cea a fericirilor, pe care n-am citit-o duminica trecută pentru că a fost Întâmpinarea Domnului. Cu fericirile începea lunga predică de pe munte a lui Isus, în care, ca nou Moise, oferă poporului său, discipolilor săi Cuvântul. Textul din această duminică este format din două mici asemănări despre sare şi lumină, cu care Isus învaţă, luminează şi-i provoca pe discipolii săi.

Este important de notat că aceste cuvinte ale lui Isus adresate discipolilor săi (vezi 5,1-2) nu sunt o exortaţie, ca şi cum ar spune „trebuie să fii sare”, „trebuie să fii lumină”, ci o afirmaţie: „sunteţi sarea pământului”, „sunteţi lumina lumii”. Deja de la începutul formării discipolului Isus le propune o privire nu atât la ceea ce trebuie să fie, ci la ceea ce sunt, identitatea lor, tocmai pentru că sunt discipoli, adică aceia care-l urmează pe Învăţătorul.

Imaginile pe care Isus le foloseşte pentru a se referi la discipolii săi sunt imagini de misiune şi de slujire. Sarea nu este pentru ea însăşi, ci pentru a da gust, pentru a săra; lumina nu se luminează pe ea însăşi, ci este lumină pentru alţii, pentru a lumina. Sarea se folosea în timpul biblic pentru diferite folosinţe: ca să dea gust, ca să conserve alimentele, ca să dezinfecteze şi ca să vindece. Se înţelege deci aprecierea faţă de sare. Aplicată discipolilor, se înţelege valoarea simbolică pe care o are afirmaţia „voi sunteţi sarea pământului”. Aceasta era forţa cuvântului lui Isus, care cu o imagine, comunica mai mult decât cu mii de precepte. De asemenea, lumina are simbologia sa care porneşte de la primul act creator al lui Dumnezeu: „şi Dumnezeu a spus: să fie lumină! Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună…” (Gen 1,3). Această lumină este în primul rând însuşi Isus, aşa cum recunoaşte Matei atunci când Isus îşi începe activitatea: „Poporul care stătea în întuneric a văzut o lumină mare, iar celor care stăteau în regiunea şi în umbra morţii le-a răsărit o lumină” (4,16).

Discipolii, învăţând de la Învăţător, reflectă lumina sa şi o comunică. Versetul final dă cheia interpretativă a celor două metafore despre sare şi lumină: faptele bune (v. 16). Este viaţa, mărturia discipolilor care se transformă în lumină şi sare. Şi aceste fapte bune nu îi indică pe discipolii înşişi, ci pe cei care le văd, trebuie să recunoască în ele bunătatea lui Dumnezeu: „încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri” (v. 16). Chiar şi în faptele lor bune, discipolii nu sunt centrul, ci a fi discipol înseamnă a învăţa să fi fiu şi astfel a-l glorifica pe Tatăl.

Discipolul care-l ascultă pe Învăţător şi învaţă de la el este martor cu viaţa sa despre lumina şi despre mântuirea pe care Isus însuşi ne-o aduce. Această mărturie, reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu, este în folosul glorificării Tatălui, în aşa fel încât discipolul recunoaşte în faptele sale bune cadoul pe care Dumnezeu îl oferă şi în efortul său de a corespunde nu caută propriul său interes, ci se bucură că este ocazie ca Tatăl să fie glorificat.

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune? Ce ne spune?

Papa Francisc, la nr. 92 din Exortaţia Apostolică Evangelii gaudium, ne spune:

Acolo se află adevărata vindecare, din moment ce modul de a ne relaţiona cu alţii care realmente ne vindecă în loc să ne îmbolnăvească, este o fraternitate mistică, contemplativă, care ştie să privească la măreţia sacră a aproapelui, care ştie să-l descopere pe Dumnezeu în orice fiinţă umană, care ştie să suporte supărările trăirii împreună agăţându-se de iubirea lui Dumnezeu, care ştie să deschidă inima la iubirea divină pentru a căuta fericirea celorlalţi aşa cum o caută Tatăl lor bun. Chiar în această epocă, şi chiar şi acolo unde sunt o «turmă mică» (Lc 12,32), discipolii Domnului sunt chemaţi să trăiască precum o comunitate care să fie sare a pământului şi lumină a lumii (cf. Mt 5,13-16). Sunt chemaţi să dea mărturie a unei apartenenţe evanghelizatoare în manieră mereu nouă. Să nu lăsăm să ni se fure comunitatea!”

Acum să ne întrebăm:

Credem realmente că suntem sare şi lumină pentru a fi discipoli şi ucenici ai Domnului? Am atitudini solidare sau le-am văzut în comunitatea mea? Ca membru al Bisericii, dau mărturie despre iubirea şi milostivirea lui Dumnezeu?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i spun? Ce le spune?

La sfârşitul discursului său, Isus le spune discipolilor săi „faceţi fapte bune”. Să-l rugăm pe Dumnezeu pentru ca voinţa sa să se împlinească în noi şi să acţionăm conform planurilor sale…

Dumnezeul bunătăţii, distruge în noi

orice obstacol în calea acţiunii tale.

Pentru ca puterea ta şi bunătatea ta

ia-ne în stăpânire în totalitate

pentru ca în noi să se realizeze

Împărăţia iubirii tale. Amin.

Sfântul Ioan Eudes

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Am vorbit despre chemarea de a da mărturie despre iubirea lui Dumnezeu şi că acest lucru se face prin faptele bune; aşadar să spunem:

„Vreau să fiu sare şi să luminez lumea”

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Nu putem ascunde lumina pe care Isus ne-o aduce. Vom fi martori ai luminii Domnului ducând cu vreun prieten mâncare sau haine celor care au nevoie de asta.

„Un creştin fidel, luminat de razele harului la fel ca un cristal,

va trebui să-i lumineze pe ceilalţi cu cuvintele şi faptele sale, cu lumina exemplului bun”.

Sfântul Anton de Padova

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.