Categorii

Duminica a V-a din Postul Mare – Ciclul B – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ 

Duhule Sfânt şi dumnezeiesc!

Deja nu mai vreau să trăiesc pentru mine;

doresc să consacru viaţa mea

ca să-ţi fiu pe plac şi să te iubesc în întregime.

Te implor să-mi dai darul rugăciunii.

Vino Tu însuţi în inima mea,

ca să mă înveţi să mă rog

urmând inspiraţia ta.

Dă-mi tăria pentru ca să fiu statornic,

şi să depăşesc oboseala şi monotonia. 

 

TEXTUL BIBLIC: Ioan 12,20-33

În acel timp, printre cei care au urcat să se prosterneze de sărbători erau unii greci. 21 Aceştia s-au apropiat de Filip, cel care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat:

– Domnule, vrem să-l vedem pe Isus.

22 Filip s-a dus şi i-a spus lui Andrei, iar Andrei şi Filip au venit şi i-au spus lui Isus. 23 Isus le-a răspuns:

– A venit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat. 24 Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult. 25 Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o păstrează pentru viaţa veşnică. 26 Dacă îmi slujeşte cineva, să mă urmeze, iar acolo unde sunt eu va fi şi cel care mă slujeşte. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti. 27 Acum sufletul meu este tulburat şi ce să spun: «Tată, salvează-mă de ceasul acesta!»? Însă tocmai pentru aceasta am ajuns la ceasul acesta. 28 Tată, glorifică numele tău!

Atunci a venit o voce din cer:

– L-am glorificat şi iarăşi îl voi glorifica.

29 Mulţimea care stătea acolo şi care auzise spunea că a fost un tunet; alţii ziceau:

– Un înger i-a vorbit.

30 Isus a răspuns:

– Nu pentru mine a răsunat vocea aceasta, ci pentru voi. 31 Acum are loc judecata acestei lumi; acum conducătorul acestei lumi va fi aruncat afară, 32 iar eu, când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la mine.

33 Spunea aceasta arătând de ce moarte avea să moară.

 

1 – LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Ce sărbătoare se celebra în Ierusalim? Cine îl căuta pe Isus? Cine i-a spus lui Isus că era căutat? Ce se întâmplă cu bobul de grâu care cade în pământ şi moare? Unde se află cel care-i slujeşte lui Isus? Cum înfruntă Isus neliniştea pe care o simte? Care este răspunsul Tatălui în faţa neliniştii pe care o simte Isus? Cum dădea de înţeles Isus forma în care urma să moară?

Câteva piste pentru a înţelege textul

María Cristina Ariztía

În relatarea de astăzi îl întâlnim din nou pe Isus în Ierusalim pentru a celebra sărbătoarea Paştelui (vezi In 12,12). Acesta va fi ultimul său Paşte şi Isus vesteşte asta cu determinare oamenilor care îl urmează: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat”.

„Ceasul”, în evanghelia lui Ioan, se referă la pătimirea, moartea şi învierea lui Isus. Este ceasul glorificării sale, pentru că prin moartea şi învierea sa Isus se întoarce victorios la Tatăl după ce a învins moartea. Astfel se împlineşte planul Tatălui, mântuirea întregii omeniri.

Textul suprapune într-o manieră strălucitoare două momente ale istoriei: timpul lui Isus şi evanghelizarea grecilor şi păgânilor după moartea lui Isus, încredinţată probabil lui Filip şi Andrei ale căror nume provin din greacă. Relatarea spune că grecii vor să-l vadă pe Isus, care în limbajul lui Ioan înseamnă să-l cunoască pe Isus. Isus răspunde la dorinţa lor de a-l cunoaşte vorbind despre ceasul glorificării sale, graţie căreia grecii din secolul I şi toţi bărbaţii şi femeile de-a lungul istoriei care am împărtăşit dorinţa lor de a-l vedea, am putut să-l cunoaştem pe Isus şi să primim mesajul său de mântuire.

În versetele 24 şi 25 Isus compară moartea sa cu bobul de grâu care trebuie să moară pentru a da rod. Isus încredinţează viaţa sa voluntar, nimeni nu o ia de la el (In 10,18), pentru a da ca rod mântuirea întregii omeniri. Singura sa motivaţie este să trăiască după voinţa Tatălui chiar dacă asta înseamnă să-şi dea viaţa. Aşa exprimă asta în rugăciune, nu îi cere Tatălui să-l scape de nelinişte, ci ca numele său să fie glorificat, adică el cere să facă voinţa Tatălui. Glasul care se aude din cer este glasul lui Dumnezeu care vine să confirme credinţa lui Isus în Tatăl său. Numele lui Dumnezeu a fost glorificat de-a lungul activităţii publice a lui Isus prin gesturile sale şi prin cuvintele sale, şi va fi din nou glorificat cu pătimirea, moartea şi învierea sa. Isus a trăit întreaga viaţă după voinţa Tatălui.

În v. 26 găsim cheia pentru urmarea lui Isus. Cuvântul „a sluji” marchează drumul discipolului. Acesta nu este mai mare decât Învăţătorul său, pentru aceasta este chemat să trăiască viaţa ca Învăţătorul său, adică făcându-se servitorul tuturor (In 13,12b-17(, chiar dacă asta înseamnă a avea aceeaşi soartă a lui Isus.

 

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune? Ce ne spune? 

Deja ne aflăm în penultima duminică din Postul Mare. De-a lungul acestui itinerar îl însoţim pe Isus, care ne-a învăţat că El este lumina, adevărul şi viaţa veşnică. Este un timp în care ne apropiem puţin câte puţin de moartea şi învierea Domnului revizuind diferite aspecte ale vieţii noastre şi ale relaţiei noastre cu El.

Evanghelia de astăzi ni-l prezintă pe Isus în momentele care au precedat glorificarea sa. Aşa cum grecii vor „să-l vadă” pe Isus, pentru că în mod sigur au auzit vorbindu-se despre El, mulţi prieteni ai noştri simt curiozitate şi dorinţă de a-l cunoaşte; noi, ca discipoli ai lui Isus, suntem puntea. Acest mesaj evanghelic ne invită să fim conexiune între Isus şi cei care ne înconjoară, la fel cum Isus este între Dumnezeu şi noi. Cuvântul ne oferă opţiunea de a-i sluji pe fraţi prin dăruire gratuită şi generoasă; poate că acest Post Mare este momentul de a vorbi cu aceste persoane, care sunt atât de importante pentru noi, despre iubirea lui Dumnezeu, care dăruieşte şi glorifică pe Fiul său pentru noi şi pentru aceasta suntem liberi. Cine ştie, putem face acte de slujire şi astfel, cu mărturia noastră, să-i ducem pe alţii la cunoaşterea lui Dumnezeu.

Isus este bobul de grâu care trebuie să moară pentru a ne da viaţă veşnică. El ne invită să terminăm cu gândurile, sentimentele şi dorinţele care ne fac să avem acţiuni mai puţin creşte; asta împiedică glorificarea noastră adică învierea în Cristos, în aşa manieră că dacă am fost chemaţi să facem voinţa Tatălui, chiar dacă doare sau simţim frică, trebuie să ne străduim să facem asta, de vreme ce după cum Isus a fost glorificat abandonându-se Tatălui său, tot aşa şi noi vom fi glorificaţi încredinţându-ne şi încrezându-ne complet în Dumnezeu.

La fel, trebuie să-l imităm pe Isus în slujire, aşa cum spune Papa Francisc în Mesajul de Postul Mare (2015), „creştinul este acela care permite ca Dumnezeu să-l îmbrace cu bunătatea şi milostivirea sa, să-l îmbrace în Cristos, pentru a ajunge să fie ca El, slujitor al lui Dumnezeu şi al oamenilor”. Promisiunea lui Isus este clară: cine îi slujeşte va fi cinstit de Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că fidelitatea lui Dumnezeu este îmbelşugată cu acela care îi slujeşte Fiului său.

Acum să ne întrebăm:

Am fost conexiune între un prieten şi Isus? Am hotărât să renunţ la ceva în acest Post Mare? Cum este rugăciunea mea când există nelinişte sau frică în viaţa mea? Cât de mult mă costă să aleg între voinţa lui Dumnezeu şi voinţa mea? Simt fidelitatea lui Dumnezeu când îi slujesc pe fraţii mei?

 

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i spun? Ce-i spunem?

Doamne Isus, şi eu doresc să te văd

şi să fiu acest bob de grâu

care este dispus să moară pentru acele lucruri

care mă împiedică să te slujesc şi să te urmez.

Tu ştii, Isuse, că lumea din jurul meu

îmi generează momente de nelinişte şi de încurcătură.

Însă, Doamne, la fel ca tine, astăzi îi cer lui Dumnezeu Tatăl meu,

ca să mă elibereze de aceste momente şi să-mi permită să fac voinţa sa

aşa cum ai făcut-o tu.

 

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Doamne Isuse, ai făcut voinţa Tatălui şi m-ai mântuit,

întăreşte-mă în momentele de nelinişte pentru a fi ca tine. 

 

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez? La ce ne angajăm? 

În timpul acestei săptămâni voi oferi o parte din timpul meu pentru a vorbi, sau a împărtăşi în reţelele mele sociale, mesajul lui Isus, astfel voi fi conexiunea între prietenii mei şi El.

„Rodul tăcerii este rugăciunea. Rodul rugăciunii este credinţa.

Rodul credinţei este iubirea. Rodul iubirii este slujirea. Şi rodul slujirii este pacea”

Maica Tereza de Calcutta

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.