Categorii

Duminica a V-a din Postul Mare – Anul C – Lectio divina

DuminicaV-PM-C-lectioPREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Isuse, Fiul lui Dumnezeu,

care mă chemi să te întâlnesc în fiecare zi,

vreau să te primesc în viaţa mea.

Să te primesc pentru a crede în tine şi în cuvântul tău

de iubire şi de viaţă, de speranţă şi de pace.

Să te primesc pentru a te iubi

cu o iubire caldă şi profundă,

venită din adâncul inimii mele.

Să te primesc pentru a te proclama cu hotărâre şi curaj,

ca stăpân şi domn al fiinţei mele şi al vieţii mele.

Să te primesc pentru a transmite cu entuziasm şi bucurie,

cu gesturi şi cuvinte,

mesajul tău de mântuire şi de viaţă veşnică.

TEXTUL BIBLIC: Ioan 8,1-11

1În acel timp, Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor. 2Dar în zori a venit din nou la templu şi tot poporul venea la el, iar el, fiind aşezat, îi învăţa. 3 Cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter şi, punând-o la mijloc, 4 i-au zis:

– Învăţătorule, această femeie a fost surprinsă asupra faptului de adulter. 5 Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le batem cu pietre. Dar tu, ce zici?

6 Însă spuneau aceasta ispitindu-l, ca să aibă de ce să-l acuze. Dar Isus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ. 7 Întrucât continuau să-l întrebe, s-a ridicat şi le-a spus:

– Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!

8 Şi, aplecându-se din nou, scria pe pământ. 9 Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni. El a rămas singur, iar femeia era în mijloc. 10 Isus s-a ridicat şi i-a spus:

– Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?

11 Ea i-a zis:

– Nimeni, Doamne.

Isus i-a spus:

– Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!

  1. LECTURA: Ce spune textul?

Alexander Arévalo

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Unde era Isus în zori? Cine a adus-o pe femeia prinsă în adulter? Ce au spus că trebuie făcut cu ea conform legii lui Moise? De ce l-au întrebat pe Isus ce trebuiau să facă? Cum a răspuns Isus? Cine au fost primii care au plecat? Cu ce frază se termină conversaţia dintre femeie şi Isus?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Astăzi, în duminica a V-a din Postul Mare, descoperim din nou o întâlnire faţă în faţă cu milostivirea, care ne relatează pasajul despre femeia care a fost surprinsă săvârşind adulter.

Cărturarii şi fariseii vor să-l pună la încercare pe Isus aducând o femeie prinsă în adulter. Conform legii lui Moise, nu încape îndoială că decizia este de a aplica pedeapsa cu moartea stabilită pentru adulteri (Lev 20,10). Totuşi, consideră că Isus îi primeşte pe păcătoşi şi are milă de ei; pentru aceasta, sunt foarte interesaţi să manipuleze situaţia pentru a-l pune la încercare pe Învăţător, pentru că dacă Isus se pronunţă în favoarea femeii, vor putea să-l acuze că nu ia în serios legea lui Moise; însă dacă se declara în favoarea pedepsei cu moartea, va fi în conflict cu autorităţile romane, deoarece dreptul de a trimite pe cine la moarte era rezervat lor. În afară de asta, ar fi o incoerenţă cu vestirea sa milostivă.

Acesta este singurul pasaj în care este arătat Isus scriind, semn al noii legi care se instaurează cu viaţa sa din iubire faţă de omenire. Apoi, Isus spune: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!” (In 8,7) şi aşteaptă să înceapă uciderea cu pietre. Sfântul Augustin, în comentariul său la această evanghelie spune: „Domnul, în răspunsul său, respectă Legea şi nu renunţă la blândeţea sa”. Isus, cu atitudinea sa, intră în inima acuzatorilor, pentru ca să-şi examineze păcatul lor şi, astfel, unul câte unul, încep retragerea lor, începând cu cei mai bătrâni.

Imediat după aceea relatarea se centrează pe întâlnirea lui Isus cu femeia acuzată. Este o întâlnire faţă în faţă, privirea pătrunzătoare a lui Isus ia în serios păcatul acelei femei, însă cu toate acestea n-o condamnă. Imediat o întreabă: „Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni? (In 8,10). Acesta este momentul cel mai important în care se face prezentă milostivirea mângâietoare a lui Isus. Ea îşi ridică privirea în jur: în jurul său, singurătatea în care răsună glasul lui Isus: „Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!” (In 8,11). Sfântul Augustin plăsmuieşte acest moment dramatic într-o frază minunată: „Au rămas doi: mizeria şi Mizericordia”.

Cele două etape în care are loc evenimentul arată clar autoritatea lui Isus care este deasupra legii lui Israel şi, la rândul său, înţelegerea şi apropierea cu care El, în numele Dumnezeului Legii noi, o tratează pe femeie.

  1. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Aşa cum am citit şi analizat cu atenţie, Evanghelia din această duminică centrează atenţia noastră într-o femeie acuzată de adulter. Ea rămâne în tăcere, nu se apără, nici nu-i cere lui Isus ca s-o ierte. Acţiunea milostivă a lui Isus este total gratuită. Nu contează circumstanţele păcatului nostru sau ale sentimentelor noastre, El vine pentru a ne ierta şi a ne încuraja să începem o viaţă nouă.

Papa Benedict al XVI-lea ne însoţeşte cu următoarea meditaţie:

„Dragi prieteni, din cuvântul lui Dumnezeu pe care l-am ascultat reies indicaţii concrete pentru viaţa noastră. Isus nu stabileşte cu interlocutorii săi o discuţie teoretică: nu-l interesează să învingă o dispută cu privire la o interpretare a legii mozaice, ci obiectivul său este să mântuiască un suflet şi să reveleze că mântuirea se află numai în iubirea lui Dumnezeu.

Aici se scoate în evidenţă că numai iertarea divină şi iubirea sa primită cu inimă deschisă şi sinceră ne dau forţa de a rezista în faţa răului şi de «a nu mai păcătui». Atitudinea lui Isus devine în acest mod un model de urmat pentru orice comunitate, chemată să facă din iubire şi din iertare inima pulsantă a vieţii sale.

Iubiţi fraţi şi surori, în drumul Postului Mare pe care-l parcurgem şi care se apropie rapid de sfârşitul său, să ne însoţească certitudinea că Dumnezeu nu ne abandonează niciodată şi că iubirea sa este izvor de bucurie şi de pace; este forţă care ne împinge cu putere pe drumul sfinţeniei, dacă este necesar şi până la martiriu”.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

Sunt atent la modul de a acţiona al fraţilor mei pentru a-i critica? Pun la îndoială milostivirea lui Dumnezeu faţă de alţii? Am experimentat milostivirea lui Dumnezeu în viaţa mea? Mă străduiesc să nu mai păcătuiesc?

  1. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Te voi iubi, Doamne, şi îţi voi aduce mulţumire

şi voi mărturisi numele tău pentru că mi-ai iertat

atâtea şi aşa de nefaste acţiuni ale mele.

Harului tău şi milostivirii tale îi datorez

că ai topit păcatele mele ca gheaţa

şi nu am căzut în multe altele.

Mărturisesc că toate mi-au fost deja iertate,

atât cele comise voluntar

cât şi cele pe care am încetat să le fac prin favoarea ta.

Cine dintre oameni,

cunoscând slăbiciunea sa, atribuie forţelor sale

castitatea sa şi nevinovăţia sa,

pentru ca pentru asta să te iubească mai puţin,

ca şi cum ar fi avut nevoie mai puţin de milostivirea ta,

prin care ierţi păcatele celor care se întorc la tine?

  1. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Doamne, ajută-mă să recunosc păcatul meu şi eliberează-mă să cad din nou.

 

  1. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În timpul acestei săptămâni mă voi ruga pentru toţi cei care suferă judecăţile altora. Voi oferi o vizită la Isus din Preasfântul Sacrament în care voi cere milostivire şi întărire pentru aceia care se simt acuzaţi şi persecutaţi.

„Trecutul meu, Doamne, îl încredinţez milostivirii tale,

prezentul meu iubirii tale,

viitorul meu providenţei tale”.

Sfântul Pius de Pietrelcina

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.