Categorii

Duminica a V-a a Paștelui – Anul C – Lectio divina

Duminica-V-TP-C-lectioPREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Fă, Doamne, ca să învăţăm

să te ascultăm mereu cu toată fiinţa noastră;

ca, imitând-o pe Maria, să păstrăm cuvintele tale

pentru a le medita în inima noastră

ca buni discipoli şi adepţi ai tăi.

 

Dă-ne ca, plini de tine,

să reuşim să comunicăm fraţilor noştri

ceea ce am văzut şi am auzit.

 

Numai aşa vom fi martori ai împărăţiei tale

şi vom trăi cu fidelitate

vocaţia la care tu ne chemi în fiecare zi.

 

TEXTUL BIBLIC: Ioan 10,31-33a.34-35

În acel timp, după ce a ieşit Iuda, Isus a spus:

– Acum a fost glorificat Fiul Omului şi Dumnezeu a fost glorificat în el, 32 iar dacă Dumnezeu a fost glorificat în el, şi Dumnezeu îl va glorifica în el însuşi şi-l va glorifica îndată. 33a Copilaşi, încă puţin mai sunt cu voi. 34 Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum eu v-am iubit pe voi, aşa să vă iubiţi unii pe alţii! 35 Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii.

1. LECTURA: Ce spune textul?

Pr. Daniel Kerber

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Cine a ieşit din cameră? În cine este gloria lui Dumnezeu? Care este noua poruncă? Cine este modelul împlinirii sale? Cum îşi va da seama lumea că sunt discipoli ai lui Isus?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Continuând drumul Paştelui şi apropiindu-ne deja de Înălţare, liturgia ne propune astăzi noua poruncă a lui Isus. Textul se încadrează în atmosfera ultimei cine. Isus, după ce a spălat picioarele discipolilor săi, anunţă trădarea lui Iuda şi acesta iese pentru a-şi îndeplini mandatul. Imediat după asta vine Evanghelia noastră: „Acum a fost glorificat Fiul Omului şi Dumnezeu a fost glorificat în el” (v. 31).

De ce spune „acum”? Ce relaţie există între anunţarea trădării lui Iuda şi glorificarea lui Isus?

Capitolul a început cu manifestarea iubirii lui Isus faţă de ai săi „până la sfârşit” (13,1). În relatarea spălării picioarelor şi a anunţării trădării lui Iuda vedem că Petru refuză ceea ce Isus vrea să facă (13,6-8), discipolii nu înţeleg ceea ce le spune Isus (13,22.28). Isus se dăruieşte şi discipolii rezistă, nu înţeleg, Iuda îl trădează… şi Isus îi iubeşte „până la sfârşit”. În această iubire faţă de aceşti discipoli Isus este glorificat. A iubi astfel numai Isus poate s-o facă, pentru că în această neînţelegere, refuz şi trădare, El continuă pe drumul său de dăruire, aşa cum o va face în ziua următoare pe cruce.

Aceste atitudini ale discipolilor reflectă aşadar atitudinile discipolilor de-a lungul istoriei, şi iubirea lui Isus se arată şi ea „până la sfârşit” în fiecare situaţie şi în fiecare neînţelegere, refuz şi trădare.

Pentru aceasta, după ce a iubit astfel, le lasă porunca nouă. Ceea ce se întâmplă la această ultimă cină este o anticipare simbolico-sacramentală a ceea ce se va întâmpla ziua următoare pe Calvar. Isus, care iubeşte dăruindu-se în această manieră, este nu numai exemplul după care discipolii vor învăţa să iubească, ci este şi izvorul acestei iubiri pe care el le-o porunceşte.

Când Isus spune: „Să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum eu v-am iubit pe voi, aşa să vă iubiţi unii pe alţii!” (v. 34), cuvântul „aşa cum” indică o comparaţie, ca şi cum ar spune: „să vă iubiţi în aceeaşi manieră în care eu vă iubesc pe voi”; însă nu numai comparaţie, ci s-ar putea traduce şi „pentru că”, aşa încât iubirea lui Isus nu numai că este exemplul pe care trebuie să-l vedem pentru a iubi, ci este şi izvorul propriei noastre capacităţi de a iubi. Pentru că Isus ne-a iubit „până la sfârşit”, şi noi putem iubi aşa cum a iubit El. Iubirea sa primită de noi ne face puternici pentru a parcurge drumul iubirii pe care El l-a parcurs şi ni l-a arătat.

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Textul din evangheliile duminicilor de Paşti ne-a condus să descoperim, să înţelegem şi să trăim prezenţa lui Cristos Înviat în Biserică. Duminica trecută Isus ne arăta prezenţa sa prin păstori, în această duminică prin iubirea fraternă care trebuie să se trăiască între fraţii din comunitate.

Papa Benedict al XVI-lea ne împărtăşeşte următoarea reflecţie:

„Isus vorbește despre o «poruncă nouă». Dar care este noutatea sa? Deja în Vechiul Testament Dumnezeu a dat o poruncă a iubirii; acum, însă, această poruncă a devenit nouă deoarece Isus aduce un adaus foarte important: «Așa cum Eu v-am iubit pe voi, așa să vă iubiți unul pe altul». Ceea ce este nou este tocmai acest «a iubi așa cum Isus a iubit». Întregul nostru a iubi este precedat de iubirea Sa și se referă la această iubire, se inserează în această iubire, se realizează tocmai prin această iubire. Vechiul Testament nu prezenta nici un model de iubire, ci formula numai porunca iubirii. Isus însă s-a dat pe Sine însuși ca model și ca izvor de iubire. Este vorba de o iubire fără limite, universală, în măsură să transforme chiar și toate circumstanțele negative și toate obstacolele în ocazii pentru a progresa în iubire. Și vedem în sfinții acestui oraș pământesc realizarea acestei iubiri, întotdeauna din izvorul iubirii lui Isus.

Dându-ne porunca nouă, Isus ne cere să trăim aceeași iubire cu a Sa, din aceeași iubire a Sa, care este semnul cu adevărat credibil, elocvent și eficace pentru a anunța lumii venirea Împărăției lui Dumnezeu. Evident, numai cu forțele noastre suntem slabi și limitați. Există întotdeauna în noi o rezistență la iubire și în existența noastră sunt atâtea dificultăți care provoacă diviziuni, resentimente și ranchiună. Dar Domnul ne-a promis să fie prezent în viața noastră, făcându-ne capabili de această iubire generoasă și totală, care știe să învingă toate obstacolele, chiar și cele care sunt în însăși inimile noastre. Dacă suntem uniți cu Cristos, putem să iubim cu adevărat în acest fel. A-i iubi pe ceilalți așa cum Isus ne-a iubit este posibil numai cu acea putere care ne este transmisă în raportul cu El, în mod special în Euharistie, în care se face prezent în mod real Sacrificiul său de iubire care generează iubire: este adevărata noutate în lume și puterea unei preamăriri permanente a lui Dumnezeu, care se preamărește în continuitatea iubirii lui Isus în iubirea noastră”.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

Ţi-au spus vreodată că se observă că eşti al lui Cristos datorită nivelului de iubire pe care-l iradiezi spre ceilalţi? Ce crezi că trebuie să faci pentru a iubi ca Isus? În acest an al milostivirii, care este planul tău de iubire faţă de ceilalţi? Cunoşti faptele de milostenie?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Doamne Isuse, a fost marele tău vis: să fim una ca Tatăl şi Tu,

şi unitatea noastră să se consume în unitatea voastră.

A fost marea ta poruncă, testament final şi stindard distinctiv pentru cei care te urmează:

ca să ne iubim aşa cum tu ne-ai iubit;

şi Tu ne-ai iubit aşa cum Tatăl te-a iubit pe Tine.

Acesta a fost izvorul, măsura şi modelul.

Cu cei doisprezece ai format o familie itinerantă.

Ai fost cu ei sincer şi adevărat, exigent şi înţelegător, şi, mai ales, foarte răbdător.

La fel ca într-o familie,

i-ai avertizat în faţa pericolelor,

i-ai stimulat în faţa dificultăţilor,

ai celebrat rezultatele lor,

le-ai spălat picioarele,

i-ai servit la masă.

Ne-ai dat cel dintâi exemplul şi după aceea ne-ai lăsat preceptul:

să vă iubiţi aşa cum eu v-am iubit.

Dacă Tu nu eşti viu între noi,

această comunitate se va prăbuşi la pământ ca o construcţie artificială.

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Continui să trăiesc, Doamne, în iubirea discipolilor tăi.

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În timpul acestei săptămâni mă angajez să-l arăt pe Isus Înviat prin gesturi de milostivire.

„Numai mistica simplă a poruncii iubirii,

constantă, umilă şi fără pretenţii de vanitate,

însă cu fermitate în convingerile sale şi în dăruirea sa pentru alţii,

va putea să ne mântuiască”.

Papa Francisc

****

Un alt text

 

1. Invocă-l pe Duhul Sfânt

Doamne Isuse revarsă asupra noastră darul Duhului Sfânt pentru ca să primim cu inimi umile şi deschise cuvântul tău şi porunca nouă a iubirii. Ajută-ne să trăim timpul Bisericii drept timpul întâlnirii cu Tine prin trăirea carităţii fraterne, pentru că la sfârşitul vieţii vom fi judecaţi asupra iubirii. Amin.

2. Lectio:

  • Citeşte cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu – Ioan 13, 31-35.

În acel timp, după ce a ieşit Iuda, Isus a spus: „Acum a fost glorificat Fiul Omului şi Dumnezeu a fost glorificat în el, iar dacă Dumnezeu a fost glorificat în el, şi Dumnezeu îl va glorifica în el însuşi şi-l va glorifica îndată. Copilaşi, încă puţin mai sunt cu voi. Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum eu v-am iubit pe voi, aşa să vă iubiţi unii pe alţii! Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii”.

  • Caută să înţelegi ce spune textul:

Contextul este cel al ultimei cine a lui Isus şi al spălării picioarelor. Fragmentul evanghelic este cuprins între ieşirea lui Iuda din cenacol (13,30) şi vestirea renegării lui Petru (13,36), spaţiu în care evangheliştii sinoptici aşează  instituirea Euharistiei. Între aceste două situaţii tulburătoare apare centrul luminos al gloriei lui Cristos: moartea şi învierea (31-34); înălţarea la cer şi despărţirea de apostoli (33); testamentul spiritual al Învăţătorului (34-35). Chiar dacă contextul fragmentului este cel al ultimei cine a lui Isus, cuvintele Mântuitorului ne proiectează spre viitorul glorificării pascale, întrucât par a fi cuvintele Celui Înviat.

–    „acum a fost glorificat Fiul Omului” – prin trădarea lui Iuda începe să se împlinească misterul întoarcerii Fiului la Tatăl şi cel al glorificării sale. Cristos vorbeşte despre „ceasul” înălţării sale pe cruce, moment în care asupra lumii va străluci gloria Fiului omului, şi prin Fiul, gloria Tatălui. Gloria lui Isus constă în iubirea sa pentru toţi oamenii, în oferirea vieţii sale chiar şi pentru aceia care îl trădează. Prin crucea Fiului, Dumnezeu îşi arată slava şi îi atrage pe toţi în comuniunea de iubire a fiinţei sale. Comuniunea tuturor cu Dumnezeu şi a oamenilor între ei este manifestarea deplină a gloriei lui Dumnezeu.

–  „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii”. Este porunca ce sintetizează toată legea, dar care deţine o noutate absolută: fundamentul poruncii este viaţa şi iubirea oferite de Cristos pe cruce. Este o poruncă nouă, întrucât Isus dăruieşte o inimă nouă şi un duh nou celor care o pun în aplicare. Isus nu prescrie o poruncă, ci o dăruieşte („vă dau”), nu ne impune, ci ne oferă un dar care ne face să trăim realitatea de fii ai lui Dumnezeu şi fraţi între noi: iubirea reciprocă.

– „Aşa cum v-am iubit pe voi”: „aşa” nu indică doar modelul iubirii şi modalitatea sa, ci şi izvorul iubirii reciproce, astfel că s-ar putea traduce „iubiţi-vă cu aceeaşi iubire pe care aţi primit-o”. Această iubire este primită înainte de toate de la Cristos prin Euharistie (suntem în contextul cinei de taină), iar trăirea iubirii reciproce este continuarea celebrării Euharistiei în viaţa concretă.

– „Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei”:  iubirea fraternă este iradierea gloriei Fiului şi a Tatălui în lumea noastră şi posibilitatea lui Dumnezeu de a fi prezent în viaţa noastră.

3. Meditatio: meditează care este mesajul textului pentru tine şi împărtăşeşte cu alţii rodul meditaţiei.

Întrebări care ne pot ajuta pentru împărtăşire:

–  Ce cuvânt, expresie sau atitudine te-a impresionat mai mult? De ce?

– Care este diferenţa dintre gloria lumii şi gloria lui Dumnezeu? Cum poate intra noutatea poruncii lui Cristos în viaţa mea?

4. Oratio et contemplatio: Roagă-te, cerându-i lui Dumnezeu harul de a trăi concret iubirea fraternă şi contemplă viaţa ta cu ochii lui Dumnezeu.

5. Actio: păstrează în inimă mesajul pe care l-ai primit şi ia decizii conforme cu acest cuvânt.

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.