Categorii

Duminica a IV-a din Timpul Postului Mare – Ciclul A – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Vino, Duhule Sfânt, luminează mintea mea,

deschide inima mea, ia mâinile mele,

pentru ca să înţeleg mesajul Cuvântului,

pentru ca să simt profunzimea iubirii divine,

pentru ca să merg deschizând mâinile mele

pentru cei care au nevoie de milostivire şi iubire. Amin.

TEXTUL BIBLIC:  Ioan 9,1-41

Vindecare orbului din naştere

Pe când trecea, a văzut un om, orb din naștere. Discipolii lui l-au întrebat, zicând:

– Rabbi, cine a păcătuit că s-a născut orb, el sau părinții lui?

Isus a răspuns:

– N-a păcătuit nici el, nici părinții lui, ci [este astfel] ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Noi trebuie să săvârșim lucrările celui care m-a trimis, atât timp cât este zi; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Cât timp sunt în lume, eu sunt lumina lumii.

6 După ce a spus acestea, a scuipat pe pământ, a făcut tină cu salivă, i-a pus tina pe ochi și i-a zis:

– Du-te și spală-te la piscina Siloe! – care înseamnă „Trimisul”.

Așadar, el a plecat, s-a spălat și s-a întors văzând. Atunci, vecinii și cei care îl văzuseră mai înainte că era cerșetor, au zis:

– Nu este el cel care ședea și cerșea?

9 Unii spuneau:

– El este!

Alții ziceau:

– Nu, dar seamănă cu el!

El a zis:

– Eu sunt!

10 Așadar, i-au spus:

– Cum ți s-au deschis ochii?

11 El a răspuns:

– Omul care se numește Isus a făcut tină, mi-a uns ochii și mi-a zis: «Du-te la Siloe și spală-te!» Deci, m-am dus și, după ce m-am spălat, mi-am redobândit vederea.

12 Ei i-au zis:

– Unde este acela?

El a spus:

– Nu știu.

13 L-au dus la farisei pe cel care fusese orb. 14 De fapt, era sâmbătă ziua în care a făcut Isus tina și i-a deschis ochii. 15 Fariseii l-au întrebat din nou cum a început să vadă. El le-a zis:

– Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat și văd.

16 Câțiva dintre farisei ziceau:

– Omul acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu ține sâmbăta.

Alții, însă, ziceau:

– Cum poate un om păcătos să facă astfel de semne?

Și era dezbinare între ei. 17 Deci, i-au zis iarăși orbului:

– Tu ce spui despre el, de vreme ce ți-a deschis ochii?

El a răspuns:

– Este un profet.

18 Iudeii nu credeau despre el că fusese orb că început să vadă, până când i-au chemat pe părinții celui care și-a redobândit vederea 19 și i-au întrebat:

– Acesta este fiul vostru pe care spuneți că l-ați născut orb? Așadar, cum de vede acum?

20 Părinții lui au răspuns și au zis:

– Știm că acesta este fiul nostru și că l-am născut orb. 21 Dar cum de vede acum, nu știm. Și nici cine i-a deschis ochii nu știm. Întrebați-l pe el; e destul de mare. Va vorbi el însuși despre sine.

22 Părinții lui au spus acestea pentru că se temeau de iudei. De fapt, iudeii se înțeleseseră deja ca, dacă cineva ar fi mărturisit că el este Cristos, să fie exclus din sinagogă. 23 De aceea au spus părinții lui: „E destul de mare; întrebați-l pe el”. 24 Atunci l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i-au zis:

– Dă glorie lui Dumnezeu! Noi știm că omul acesta este un păcătos.

25 El a răspuns:

– Eu nu știu dacă este un păcătos. Eu una știu: că eram orb și acum văd.

26 Ei i-au zis:

– Ce ți-a făcut? Cum ți-a deschis ochii?

27 Le-a răspuns:

– V-am spus deja și nu m-ați ascultat. De ce vreți să auziți din nou? Nu cumva vreți și voi să deveniți discipolii aceluia?

28 Atunci au început să-l insulte, zicând:

– Tu ești discipolul lui. Noi suntem discipolii lui Moise! 29 Noi știm că lui Moise i-a vorbit Dumnezeu. Dar acesta nu știm de unde este.

30 Omul a răspuns și le-a zis:

– Tocmai asta-i de mirare, că voi nu știți de unde este, iar el mi-a deschis ochii. 31 Noi știm că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoși ci, dacă cineva îl cinstește pe Dumnezeu și face voința lui, pe acela îl ascultă. 32 De când e lumea, nu s-a auzit ca cineva să fi deschis ochii unui orb din naștere. 33 Dacă acesta n-ar fi de la Dumnezeu, n-ar fi putut face nimic.

34 I-au răspuns și au zis:

– Tu ești născut cu totul în păcat și ne înveți pe noi?

Și l-au dat afară. 35 Isus a auzit că l-au dat afară și, întâlnindu-l, i-a zis:

– Crezi tu în Fiul Omului?

36 El a răspuns:

– Cine este, Doamne, ca să cred în el?

37 Isus i-a spus:

– L-ai și văzut. Cel care vorbește cu tine, el este.

38 El i-a zis:

– Cred, Doamne!

Şi l-a adorat. 39 Isus i-a zis:

– Am venit în lumea aceasta ca să fac judecată pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei care văd să devină orbi.

40 Unii dintre fariseii care erau cu el au auzit acestea și i-au zis:

– Nu cumva suntem și noi orbi?

41 Isus le-a zis:

– Dacă ați fi orbi, nu ați avea păcat. Dar pentru că spuneți: «Vedem», păcatul vostru rămâne.

1 – LECTURA: Ce spune textul?

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Ce a răspuns Isus la întrebarea discipolilor săi: „Cine a păcătuit că s-a născut orb?”? Cum a explicat omul motivul pentru care putea să vadă? Ce a spus omul vindecat atunci când fariseii i-au vorbit despre Isus? Care a fost răspunsul lui Isus la întrebarea fariseilor: „Nu cumva suntem şi noi orbi?”

Câteva consideraţii pentru o lectură rodnică…

Pr. Gabriel Mestre

Postul Mare continuă cursul său şi ne apropiem de celebrarea Paştelui. Isus se întâlneşte pe drumul său cu un tânăr care s-a născut orb. Îl vindecă folosind un gest un pic frapant (salivă cu pământ!)… Însă acest gest exprimă că Domnul este pe deplin în omenitatea noastră, în istoria noastră, în „pământul” nostru… Isus este realmente Lumina, Lumina adevărată, Lumina lumii. Este Dumnezeu şi Domn şi pentru aceasta poate da orbului vederea.

Acest lucru îi face să reacţioneze pe farisei care sunt orbi spirituali şi nu vor să vadă ceea ce Isus a făcut. Se concentrează pe un detaliu din lege, pe sabat, şi nu văd măreţia a ceea ce Învăţătorul a realizat: a dat vederea unui care era împiedicat să vadă.

Cel care a căpătat vederea le spune fariseilor că Isus este realmente profet. Acest lucru îi înfurie şi mai mult deoarece îl consideră vrednic de dispreţ pe cel care a fost vindecat.

Isus termină semnul său cu ceea ce este cel mai important: credinţa. Domnul nu se opreşte numai la vindecarea „fizică” a orbirii. Aceasta este un semn al unei vindecări intime mai profunde care dă lumina interioară, lumina credinţei. Pentru aceasta Isus îl întreabă pe tânăr dacă realmente crede în Fiul Omului, adică în El însuşi ca Domn şi Mesia. Cel care a fost vindecat mărturiseşte un profund act de credinţă spunând: „Doamne Isuse, cred în tine! Acesta este semnul cel mai important. Se porneşte de la vindecare însă se ajunge la vindecarea sufletului prin drumul credinţei.

Noi toţi putem avea o credinţă din zi în zi mai puternică dacă ne deschidem inima lui Isus, lui Mesia, Lumina adevărată care luminează vieţile noastre.

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

La nr. 278 din exortaţia apostolică Evangelii gaudium, Papa Francisc ne invită să credem în Evanghelia care este însuşi Isus Cristos:

Credinţa înseamnă şi a crede în El, a crede că într-adevăr ne iubeşte, că este viu, că este capabil să intervină în mod misterios, că nu ne părăseşte, că scoate binele din rău cu puterea sa şi cu infinita sa creativitate. Înseamnă a crede că El înaintează victorios în istorie împreună cu «cei care împreună cu el sunt chemaţi, aleşi şi credincioşi» (Ap 17,14). Credem în Evanghelia care spune că Împărăţia lui Dumnezeu este deja prezentă în lume şi se dezvoltă aici şi acolo, în diferite moduri: ca mica sămânţă care poate ajunge să se transforme într-un copac mare (cf. Mt 13,31-32), ca un boţ de drojdie, care dospeşte tot aluatul (cf. Mt 13,33) şi ca sămânţa bună care creşte în mijlocul neghinei (cf. Mt 13,24-30), şi ne poate surprinde mereu în mod plăcut”.

Acum să ne întrebăm:

Simt că uneori acţionez ca fariseii pentru că, văzând, nu recunosc acţiunea lui Dumnezeu? Este Isus farul care luminează viaţa mea, deciziile, proiectele mele? Cred că Isus este Evanghelia vie şi revelaţie a Tatălui?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Eu te implor Doamne: deschide ochii mei.

În acest moment de sinceritate, sunt sigur,

Doamne, sunt sigur că vreau să văd.

Lasă ca lumina ta să pătrundă acum în întunericul meu.

Lumină, claritate. Sclipire iluminatoare.

Eu vreau să văd, Doamne, vreau să văd. Amin.

Pr. Ignacio Larrañaga

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Psalmistul avea certitudinea că Dumnezeu îl ascultă în momentele sale de nelinişte cu duşmanul:

Isuse, cred că Tu eşti lumina adevărată care luminează totul,

fă ca să pot vedea minunăţiile lui Dumnezeu Tatăl tău.

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez concretizând schimbarea în mine?

Dacă Isus s-ar prezenta acum şi ţi-ar spune: „Crezi tu în Fiul Omului?… deja l-ai văzut: Eu sunt, cel care vorbeşte cu tine…”, i-ai răspunde: „Cred, Doamne”? Fă asta în fiecare dimineaţă, repetă de mai multe ori: „Cred, Doamne” şi experimentează prezenţa Aceluia care te vindecă şi cere-i ca să alimenteze darul credinţei tale.

„Credinţa nu se opune celor mai înalte idealuri ale noastre, dimpotrivă, le exaltă şi le perfecţionează”

 Benedict al XVI-lea

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.