Categorii

Duminica a IV-a din Timpul Pascal – Lectio divina – Anul B

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Duhule Sfânt,

stimulează-ne, pentru ca să lucrăm cu sfințenie.

Duhule Sfânt,

atrage-ne, pentru ca să iubim lucrurile sfinte.

Duhule Sfânt,

inspiră-ne, pentru ca să gândim cu sfințenie.

Duhule Sfânt,

întărește-ne, pentru ca să apărăm lucrurile sfinte.

Duhule Sfânt,

ajută-ne, pentru ca să nu pierdem niciodată lucrurile sfinte.

 

 

TEXTUL BIBLIC: Ioan 10,11-18

În acel timp, Isus a zis: „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. 12 Cel plătit şi care nu este păstor, căruia nu-i aparţin oile, vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le împrăştie; 13 pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi. 14 Eu sunt păstorul cel bun. Eu le cunosc pe ale mele şi ale mele mă cunosc pe mine 15 aşa cum mă cunoaşte Tatăl şi eu îl cunosc pe Tatăl; iar eu însumi îmi pun viaţa pentru oi. 16 Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc; iar ele vor asculta glasul meu şi va fi o singură turmă şi un singur păstor. 17 De aceea mă iubeşte Tatăl, pentru că îmi dau viaţa pentru ca s-o iau din nou. 18 Nimeni n-o ia de la mine, ci eu o dau de la mine însumi. Am putere să o dau şi am putere să o iau din nou. Această poruncă am primit-o de la Tatăl meu”.

1 – LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

De câte ori se identifică Isus în text cu bunul păstor? Care sunt atitudinile care îl identifică pe bunul păstor? Ce face acela care îngrijeşte oile cu plată? Cum reacţionează oile care nu sunt din staul? De ce îl iubeşte Tatăl pe Fiul său? Ce a poruncit Tatăl?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Pr. Daniel Kerber

În această a patra duminică a Paştelui celebrăm duminica Bunului Păstor.

Putem distinge patru părţi în text. În prima (v. 11-13), Isus se prezintă ca bunul păstor care îşi dă viaţa, în contrapoziţie cu cel plătit şi fuge în faţa pericolelor. În a doua (v. 14-15), se prezintă din nou ca păstorul cel bun şi arată relaţia pe care o are cu oile sale, ca reflexie a relaţiei Tatălui cu Isus. în v. 16, se extinde turma la alte oi, la o chemare viitoare în care se va forma o singură turmă. În sfârşit, v. 17-18 se întorc la relaţia lui Isus cu Tatăl.

Acest pasaj citit în timpul pascal ne arată un Isus înviat care este bunul păstor, care continuă să conducă şi să păstorească turma sa. Păstorirea sa nu este numai în timpul vieţii sale pământeşti. Discipolii actuali, noi, continuăm să fim oile păstorite de Isus.

În primul rând confruntă imaginea bunului păstor cu aceea a salariatului. În cele două ori când vorbeşte despre păstorul cel bun (v. 11.15) face referinţă la dăruirea vieţii pentru binele oilor. El este bunul păstor pentru că este dispus să-şi dea viaţa – aşa cum de fapt celebrăm în aceste zile ale Paştelui – lucru pe care nu-l face cel plătit, ci acesta fuge în faţa pericolelor şi nu este dispus să se dăruiască pentru oi, pentru el ceea ce caută este propriul interes.

Apoi se opreşte la relaţia strânsă care există între păstor şi oi, atât de strânsă încât se compară cu relaţia lui Isus şi Tatăl său. „A cunoaşte”, despre care vorbeşte aici Isus, nu se referă numai la o cunoaştere raţională. Cunoaşterea biblică este o cunoaştere de apropiere şi de experienţă, în acest sens Isus cunoaşte oile sale (pe noi) şi noi la fel pe El. Îl înţelegem aşadar în sensul unei cunoaşteri de comuniune şi de iubire dintre Isus şi noi.

Afirmaţia pe care o face Isus despre sine însuşi ca „bun păstor” pare fundamentală însă este foarte profundă, pentru că dacă există ceva ce nu poate lipsi unui păstor pentru a fi păstor sunt oile. Isus nu este înţeles fără oi, este atât de puternică legătura pe care a stabilit-o încât nu se poate despărţi şi nici înţelege fără ele. Aşa cum nu este de înţeles un tată fără un fiu. Nu există relaţie mai adâncă decât aceea care există între Tatăl şi Fiul, de aceea Isus compară această relaţie cu aceea pe care El o stabileşte cu noi.

Această relaţie o stabileşte şi dându-şi viaţa (repetă asta pentru a treia oară în v. 17), şi acest lucru este plăcut Tatălui (v. 17). Şi această dăruire nu este ceva obligatoriu pentru Isus, nu i-au luat viaţa: „Eu o dau de la mine însumi”. Aici se manifestă iubirea deplină a lui Isus faţă de cei care şi pentru care se dăruieşte, aşa cum a spus la ultima cină: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi” (In 15,13).

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text? 

În evanghelie Isus se numeşte pe sine însuşi „bunul păstor”, această realitate ne permite să simţim bucurie bazându-ne pe susţinerea sa fidelă şi trainică. Isus a făcut un efort incalculabil pentru mântuirea noastră, ceea ce putem numi şi fericirea noastră. Isus, Păstorul nostru, şi-a dat viaţa pentru fiecare dintre noi. El este păzitorul nostru şi scutul nostru în faţa „lupului” care se apropie pentru a ne înspăimânta şi a ne risipi, pentru aceasta acţiunea noastră trebuie să fie sigură şi ancorată în El, în rugăciune, în studierea şi meditarea Cuvântului Viu şi în sacramente. În afară de asta, Isus se bazează pe un sprijin mai mare: Dumnezeu, Tatăl său, Tatăl nostru, şi aşa cum Tatăl dă iubire şi îngrijire fiului său, tot aşa va fi cu fiecare dintre noi: Dumnezeu însuşi este Păstorul nostru!

Papa Ioan Paul al II_lea, într-o omilie duminicală, ne invita să ne vedem şi pe noi înşine ca păstori: „Fiecare creştin, în virtutea botezului, este chemat să fie el însuşi «bun păstor» în locul în care trăieşte. Voi, taţilor, trebuie să exercitaţi funcţiile bunului păstor faţă de copiii voştri; şi la fel voi, copii, trebuie să edificaţi cu iubirea voastră, cu ascultarea voastră şi mai ales cu credinţa voastră însufleţită şi coerentă. Tot aşa la şcoală, la locul de muncă, în locurile de joacă şi de timp liber, în spitale şi acolo unde se suferă, să facă fiecare în aşa fel încât să fie «bun păstor» ca Isus”.

Pentru aceasta, nu e vorba numai de a aştepta „buni păstori” care să ne îngrijească, ci, mai mult, să fim noi înşine pentru alţii buni păstori şi să fim atenţi la necesităţile de însoţire sau sfătuire ale prietenilor ale celor din familia noastră.

Să ne amintim, de asemenea, că în această duminică îi comemorăm pe parohii şi preoţii noştri şi le mulţumim pentru darul slujirii lor în slujba comunităţii.

Acum să ne întrebăm:

Ce înseamnă a fi un bun păstor? M-am simţit oaie aflată în grija Domnului? În ce ocazii? Găsesc în Dumnezeu Tatăl ocrotire pentru viaţa mea? Am conştiinţa că sunt în păstor pentru alţii?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Isuse, Bun Păstor:

Îţi cer ca să pot asculta glasul tău

şi să recunosc că sunt în grija ta.

Ţi-ai dat viaţa pentru mine,

o oaie care fără răscumpărarea ta

ar merge descurajată şi încurcată;

pentru aceasta îţi aduc mulţumiri infinite.

Te implor pentru acei preoţi care,

asemenea ţie, se dăruiesc comunităţilor lor

fără măsură şi odihnă;

binecuvântează-i şi apără-i pentru totdeauna. Amin. 

 

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Astăzi nu mi simt singur/singură Isuse! Tu eşti Bunul Păstor al meu. 

 

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez, ca răspuns la învăţătura de astăzi? 

Voi invita comunitatea mea pentru ca să facem o felicitare pentru un preot apropiat de noi. În acelaşi timp vom face o rugăciune specială pentru el şi pentru toţi preoţii.

„Un bun păstor, un păstor după inima lui Dumnezeu, este cea mai mare comoară pe care bunul Dumnezeu poate s-o acorde unei parohii şi unul din darurile cele mai preţioase ale milostivirii divine”

Sfântul Ioan Maria Vianney

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.