Categorii

Duminica a IV-a din Timpul de peste an – Ciclul C – Lectio divina

DuminicaIV-TPA-LectioPREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Vino la mine, Duhule Sfânt, Duh al înţelepciunii:

dă-mi privire şi auz interior

pentru ca să nu fiu ataşat de lucrurile materiale,

ci să caut mereu realităţile Duhului.

Vino la mine, Duhule Sfânt, Duh al iubirii:

fă ca inima mea să fie mereu capabilă de mai multă caritate.

Vino la mine, Duhule Sfânt, Duh al adevărului:

dă-mi să ajung la cunoaşterea adevărului în toată plinătatea sa.

Vino la mine, Duhule Sfânt, apă vie care ţâşneşte spre viaţa veşnică:

dă-mi harul de a ajunge să contemplu

faţa milostivirii, pe Isus Cristos,

în bucuria şi în viaţa fără de sfârşit.

TEXTUL BIBLIC: Luca 4,21-30

În acel timp, Isus a început să le vorbească celor din sinagogă:

– Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre!

22 Toţi dădeau mărturie în favoarea lui şi se mirau de cuvintele de har care ieşeau din gura lui şi spuneau:

– Nu este acesta fiul lui Iosif?

23 Dar el le-a spus:

– Fără îndoială îmi veţi zice parabola aceasta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Cafarnaum, fă şi aici, în patria ta!» 24 Adevăr vă spun că niciun profet nu este acceptat în patria sa; 25 şi adevărat vă spun că multe văduve erau în Israel în zilele lui Ilie, când cerul a fost închis timp de trei ani şi şase luni, încât s-a făcut mare foamete în toată ţara, 26 dar Ilie nu a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o femeie văduvă din Sarepta Sidonului. 27 Şi mulţi leproşi erau în Israel pe timpul profetului Elizeu, dar nimeni dintre ei n-a fost curăţat decât doar Naaman Sirianul.

28 Auzind acestea, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie. 29 Ridicându-se, l-au scos din cetate şi l-au dus pe buza prăpastiei de pe colina pe care era construită cetatea lor ca să-l arunce de acolo. 30 Însă el, trecând prin mijlocul lor, a plecat.

1. LECTURA: Ce spune textul?

Magister Leonardo Mongui Casas

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Ce se întrebau cei care îl ascultau pe Isus? Ce a spus Isus despre profeţi? Care a fost atitudinea celor care-l ascultau pe Isus? Cum a reacţionat Isus?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Evanghelia de astăzi ne prezintă continuarea celei de duminica trecută.

Prezenţa Învăţătorului, primirea sa în mijlocul celor mai nevoiaşi, maniera sa deosebită de a anunţa Vestea Bună a Împărăţiei lui Dumnezeu nu întâlneşte întotdeauna în cei care îl ascultă primirea pe care o aşteaptă Isus. Primele săptămâni din acest an liturgic s-au rotit în jurul întrebării: cine este acesta? Însă evanghelia din această duminică în mod deosebit face asta în mijlocul consătenilor săi.

Autoritatea Învăţătorului nu vine din această lume. Era clar că Isus, spre deosebire de învăţătorii legii (cărturarii, fariseii), nu a avut o educaţie specializată sau nu a crescut într-un mediu înstărit din punct de vedere economic. Isus este o persoană din popor: fiul lui Iosif, tâmplarul, chiar dacă oamenii se simţeau admiraţi de cuvintele sale şi de cunoaşterea Legii lui Dumnezeu din partea sa, ceea ce a trezit dorinţa de a vedea însoţită această învăţătură de minunile pe care El le-a realizat în Cafarnaum. Mesajul Învăţătorului nu provine din autoritatea unui titlu, ci din relaţia strânsă cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt.

Isus vrea ca să asculte cuvântul şi să-l primească în inima lor ca izvor de viaţă şi de inspiraţie pentru activităţile obişnuite. Previne, cu privire la dorinţa bolnăvicioasă de semne extraordinare sau de răspunsuri la necesităţi imediate. Cel mai important este de a-l primi pe Isus ca învăţător de viaţă, celelalte vor veni pe deasupra. Activitatea lui Isus nu are ca scop o putere socială, ci dreptatea pentru aceia care asemenea Lui, cu sau fără studii, îl fac prezent pe Dumnezeu cu viaţa lor.

Mesajul lui Dumnezeu este pentru cel care vrea să-l primească: Isus aminteşte cum au fost trataţi profeţii în locurile lor de origine şi universalitatea mesajului în istoria mântuirii, scoţând în evidenţă prioritatea poporului lui Dumnezeu, inclusiv în pofida infidelităţii sale. Această comparaţie aminteşte păcatele poporului împotriva profeţilor şi perturbă sufletele celor care le aud şi îi ridică să atenteze împotriva lui Isus.

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Astăzi, Evanghelia ne prezintă o situaţie pe care Isus a trăit-o şi care fără îndoială i-a rănit inima. Să ne imaginăm ceea ce au trăit vecinii familiei de la Nazaret când au observat pe cineva care a crescut în aceleaşi condiţii, vorbind cu cunoaştere şi proprietate şi asumând împlinirea profeţiilor asupra sa. Consătenii lui Isus erau admiraţi datorită cuvintelor sale, însă de asemenea aşteptau ca să realizeze multe minuni în mijlocul lor, fără a ţine cont că şi cuvântul şi minunea fac parte din ceva mult mai important: primirea lui Isus ca Învăţător de viaţă şi Mântuitor, nu numai ca bun orator şi făcător de minuni. Asta ar însemna a manipula misiunea lui Isus şi El se opune acestei atitudini. Singura formă de a experimenta bucuria Evangheliei pe care Isus o vesteşte este a primi Cuvântul său şi a-l medita în inimă, lăsând ca el să transforme atitudinile noastre. Restul vine pe deasupra. Să ne simţim invitaţi astăzi să trăim noutatea lui Isus în viaţa noastră şi să nu-i permitem să plece mai departe, să deschidem uşa vieţii noastre pentru prezenţa sa şi să-l integrăm în toate zonele vieţii noastre.

Acelaşi lucru ni-l spune Papa Francisc:

„Noutatea ne provoacă mereu un pic de frică pentru că ne simţim mai siguri dacă avem totul sub control, dacă noi suntem cei care construim, care programăm, care proiectăm viaţa noastră după schemele noastre, după siguranţele noastre, după gusturile noastre. Şi asta se întâmplă şi cu Dumnezeu. Adesea îl urmăm, îl primim, dar până la un anumit punct; ne este greu să ne abandonăm Lui cu încredere deplină, lăsând ca Duhul Sfânt să fie sufletul, călăuza vieţii noastre, în toate alegerile; ne este teamă ca Dumnezeu să ne facă să parcurgem drumuri noi, să ne facă să ieşim din orizontul nostru adesea limitat, închis, egoist, pentru a ne deschide la orizonturile sale. Însă, în toată istoria mântuirii, când Dumnezeu se revelează aduce noutate – Dumnezeu aduce mereu noutate –, transformă şi cere să ne încredem complet în El: Noe construieşte arca batjocorit de toţi şi se salvează; Abraham părăseşte ţara sa având în mână numai o promisiune; Moise înfruntă puterea faraonului şi conduce poporul spre libertate; apostolii, fricoşi şi încuiaţi în cenacol, ies cu curaj pentru a vesti Evanghelia. Nu este noutatea pentru noutate, căutarea noului pentru a depăşi plictiseala, aşa cum se întâmplă adesea în timpul nostru. Noutatea pe care Dumnezeu o aduce în viaţa noastră este ceea ce într-adevăr ne realizează, ceea ce ne dăruieşte adevărata bucurie, adevărata seninătate, pentru că Dumnezeu ne iubeşte şi vrea numai binele nostru”.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

„Suntem deschişi la «surprizele lui Dumnezeu»? Sau ne închidem, cu frică, în faţa noutăţii Duhului Sfânt? Suntem hotărâţi să parcurgem drumurile noi pe care noutatea lui Dumnezeu li le prezintă sau ne refugiem în structuri trecătoare, care au pierdut capacitatea de răspuns?”.

3. RUGĂCIUNEA: Ce îi răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Cum să te las să fii numai Tu însuţi,

fără a te reduce, fără a te manipula?

Crezând în Tine, cum să nu te proclam

egal, mai mare, mai bun decât creştinismul?

 

Secerător de riscuri şi de îndoieli,

învingător al tuturor puterilor,

Tu carne şi Tu adevăr pe cruce, gol,

contradicţie şi pace, eşti cine eşti!

 

Isus din Nazaret, fiu şi frate,

viu în Dumnezeu şi pâine în mâna noastră,

drum şi însoţitor pe timpul zilei,

Eliberator total al vieţii noastre

care vii, lângă mare, cu zorile,

jarul şi rănile aprinse.

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Isuse, primesc Cuvântul tău şi îl meditez ziua şi noaptea…

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

De fiecare dată când cineva pune la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu , se supără sau se plictiseşte din cauza invitaţiilor mele de a-l urma pe Isus, mă voi identifica eu cu Domnul.

„Inima lui Isus îţi cere încredere în bunătatea sa

pentru ca să experimentezi dulceaţa şi forţa asistenţei sale în necesităţile tale,

care va merge mereu în acelaşi pas cu încrederea”.

Sfânta Margareta Maria

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.