Categorii

Duminica a IV-a din Timpul de peste an – Ciclul A – Lectio

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Vino, Duhule, Avocat,

Lumină a inimilor

şi Tată al săracilor,

Iubire a lui Dumnezeu şi Sfinţitor al Bisericii.

Dă-mi să beau din apa darurilor tale.

Sufletul meu este pământ uscat

care nu mai produce decât spini şi mărăcini.

Izvor de apă vie,

inundă-mă cu belşugul tău.

Nu permite ca să merg

să beau ape contaminate.

Irigă inima mea în timp de secetă.

Fie ca plictiseala să nu sufoce,

nici să nu ucidă viaţa pe care o reverşi în mine.

Vino, Duhule Sfânt, şi umple-mă.

TEXTUL BIBLIC: Matei 5,1-12

În acel timp, văzând mulţimile, Isus s-a urcat pe munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el discipolii săi. 2 Şi, deschizându-şi gura, îi învăţa, zicând:

3 „Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor!

4 Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiaţi!

5 Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul!

6 Fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate, pentru că ei se vor sătura!

7 Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire!

8 Fericiţi cei cu inima curată, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu!

9 Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu!

10 Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, pentru că a lor este împărăţia cerurilor!

11 Fericiţi sunteţi când vă vor insulta, vă vor persecuta şi, minţind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. 12 Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie, căci răsplata voastră mare este în ceruri!”.

1.LECTURA: Ce spune textul?

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Pe cine a văzut Isus? Unde era? Ce a făcut? Ce atitudine au discipolii săi? Ce cuvânt repetă Isus în formă insistentă de-a lungul discursului? De câte ori se menţionează împărăţia cerurilor?

Pr. Gabriel Mestre

Câteva piste pentru a înţelege textul

Textul din această duminică este „marele prolog” al capitolelor 5-7 din Evanghelia lui Matei. Sunt aşa-numitele „fericiri”. Matei 5 şi Luca 6 au relatări asemănătoare chiar dacă au diferenţe unde proclamă Isus proclamă solemn cine vor fi cei fericiţi. Este vorba despre un gen literar care apare, în formă mai prescurtată, şi în alte versete ale Sfintei Scripturi.

Primul cuvânt din fiecare dintre ele se poate traduce în diferite forme. În loc de „fericiţi” s-ar putea folosi şi „binecuvântaţi”.

Este vorba despre poarta de intrare în proiectul lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Acest proiect constă în a fi „sfânt”, discipol misionar al Domnului şi cheia este veselia, fericirea şi bucuria. Sunt liniile directoare pe care Isus le prezintă celor care-l urmează. La fel cum a făcut Moise pe muntele Sinai, şi Domnul vesteşte pe un munte stilul de viaţă pe care îi invită să-l îmbrăţişeze.

Este interesant că nu-i considerăm „fericiţi” pentru că se bucură de sănătate bună, sau au un/o logodnic/ă sau o mamă virtuoasă, sau oameni care vorbesc bine despre ei… Nu apare sănătatea, banul, puterea sau prestigiul, abundenţa de bucuri în definitiv (sau frica de a pierde aceste lucruri). Ceea ce proclamă Isus este altceva: numeşte „fericiţi” (de nouă ori în acest text plus încoronarea finală de a se bucura şi a se veseli!) pe cei cărora le este foame sau sunt săraci, sau sunt persecutaţi. Acesta nu este un discurs rostit de un predicator dement care profită de sentimentele dureroase ale turmei sale. Sunt fericiţi chiar dacă îndură, nu pentru că suferă. Într-un anumit sens, fericirile, atât cele care se referă la circumstanţele vitale dure (v. 4-6 şi 10-11), cât şi cele care fac aluzie la atitudini virtuoase (v. 7-9), pun accentul pe faptul unei recompense care provine direct de la Dumnezeu. Ar putea să fie rezumate în manieră foarte simplă: sunt fericiţi, pentru că Dumnezeu îi iubeşte şi lor le aparţine Împărăţia sa. Şi cheia este aceasta: viaţa are un sens mult mai profund decât vedem noi cu ochii. Pentru cei care cred, bogăţia sau sănătatea şi bunul nume nu sunt criteriul pentru a înţelege ce este viaţa. Pentru cei care cred, inclusiv din cel mai adânc întuneric şi în mijlocul unor mari dificultăţi, iubirea lui Dumnezeu şi milostivirea sa sunt ceea ce dau sens existenţei.

2.MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Când permitem ca Isus să facă parte din vieţile noastre poate că vom întâlni dificultăţi de aliniere sau coerenţă cu lumea. Aşa manifestă Isus care descrie o serie de situaţii dificile şi exigente ca drum spre fericire. Toţi vrem să fim fericiţi, să avem bucuria lui Dumnezeu şi asta ne va costa să nu ne asortăm cu ceea ce este în jurul nostru. Fie ca aceste cuvinte să ne dea curaj pentru a continua să nu fim în ton cu lumea şi să fim mărturie a fericirii adevărate.

Sfântul Ioan Paul al II-lea ne împărtăşeşte următoarea reflecţie: „Fericiţi sunteţi…”. Sunt cuvintele din „predica de pe munte”, cu care Isus a voit să schiţeze esenţa mesajului său. Cineva le-a calificat ca „magna charta” a Împărăţiei lui Cristos. Sunt cuvinte revoluţionare, pentru că propun o răsturnare radicală a „valorilor”, din care se inspiră mentalitatea curentă: aceea din timpurile lui Isus nu mai puţin decât aceea din timpurile noastre. De fapt, oamenii au căutat mult banii, puterea în diferitele sale forme, plăcerile senzuale, victoria asupra celuilalt cu orice preţ, succesul şi recunoaşterile lumeşti. Sunt „valori” care se situează, aşa cum apare clar, în orizontul circumscris al realităţilor pământeşti.

Isus rupe acest cerc limitat şi limitator: împinge viziunea sa asupra realităţilor care scapă de verificarea simţurilor, pentru că transcend materia şi se situează, dincolo de timp, în domeniul veşnicului. El vorbeşte despre „împărăţia cerurilor”, despre „ţara promisă”, despre „filiaţia divină”, despre „răsplata cerească”, şi în această perspectivă afirmă proeminenţa „sărăciei în duh”, a „blândeţii”, a „curăţiei inimii”, a „foamei de dreptate”, care nu se exprimă în violenţă, ci în suportarea curajoasă a „persecuţiei”.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

Vreodată m-am simţit fericit? Isus a fost prezent în vreunul din aceste momente de fericire? Cred că se poate fi fericit în mijlocul durerii şi al dificultăţilor vieţii? De ce? Îndrăznesc să rup stereotipurile pentru Isus?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Ne chemi, ne convoci, ne chemi în comunitatea în mişcare.

Să nu rămânem aşteptând ca să treacă Domnul alături,

că Domnul deja a trecut şi merge în faţă.

Trebuie alergat în întâmpinarea sa, trebuie căutat chiar

şi acolo unde nu ne imaginăm…

Galileea,

periferia din acel timp.

Unde va fi Galileea de astăzi?

Unde să mergem pentru a nu rata întâlnirea?

În ce loc, împreună cu cine, trăieşte Cel Înviat?

Făcând prezentă viaţa Împărăţiei.

Împreună cu săracii, bolnavii, marginalizaţii

din acel timp şi din timpul nostru.

Majorităţi sărăcite însetate de o dorinţă justă.

Dă-ne, Doamne, darul discernământului,

să ştim unde şi cu cine

să lucrăm astăzi pentru Împărăţia ta.

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

„Sunt fericit când am duh de sărăcie, astfel simt că aparţin împărăţiei lui Dumnezeu”

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În această săptămână mă voi concentra pe atitudinile persoanelor care mă înconjoară şi descopăr cine trăieşte fericirea pe care Dumnezeu o dă fiecăruia pentru acţiunile şi situaţiile sale.

„Bucuria mea este să fac mereu sfânta voinţă a lui Isus al meu, unica şi singura mea iubire.

Astfel, trăiesc fără frică, iubesc ziua şi noaptea la fel”.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.