Categorii

Duminica a IV-a din Advent – Ciclul C – Lectio divina

Duminica-IV-Advent-C-lectioPREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Sunt aici, Doamne,

aşezat la porta temerii mele,

odihnit după munca dură,

cu intenţia de a simţi adierea ta,

înseninat în trupul şi în spiritul meu,

comemorând multele plecări şi întoarceri…

Eu voi primi Cuvântul tău,

ca pe un cuvânt făcător de viaţă,

chiar dacă alţii râd de el

şi de promisiunile tale.

Sunt aici, Doamne…

Nu trece mai departe fără să te opreşti.

TEXTUL BIBLIC: Luca 1,39-45

În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. 40 A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt 42 şi a exclamat cu glas puternic:

– Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău! 43 Şi de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine? 44 Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! 45 Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!

  1. LECTURA: Ce spune textul?

Pr. Daniel Kerber

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Unde a mers Maria? A cui era casa în care a intrat şi pe cine a salutat? Cine a tresăltat? Ce a spus Elisabeta cu glas puternic? De ce este fericită Maria?

Câteva piste pentru a înţelege textul

După ce a anunţat a doua venire a lui Isus (prima duminică) şi l-am ascultat pe Ioan care vesteşte venirea lui Isus (duminica a doua şi a treia), astăzi liturgia ne apropie de naştere şi ne-o prezintă pe Maria însărcinată cu Isus care merge s-o viziteze pe verişoara sa Elisabeta. Textul urmează imediat după vestirea îngerului adusă Mariei şi întruparea Cuvântului. În vestire, îngerul i-a spus Mariei că Elisabeta deja era în luna a şasea (1,36). Putem distinge două părţi în text, în prima (v. 39-41) se relatează vizita Mariei şi reacţia Elisabetei şi a copilului ei; în a doua (v. 42-45) sunt cuvintele Elisabetei adresate Mariei.

După ce a auzit că îngerul îi vesteşte sarcina Elisabetei, Maria merge în grabă s-o vadă pe verişoara sa. Când citim aceste cuvinte şi ştim că Elisabeta este bătrână (1,36), putem înţelege că Maria merge s-o ajute pe ruda sa şi de fapt rămâne cu ea până când naşte (vezi 1,56: „Maria a rămas trei luni cu Elisabeta”). Însă care este ajutorul, care este slujirea pe care Maria o prestează Elisabetei? Cu siguranţă a ajutat la treburile casei, mai ales datorită sarcinii înaintate a Elisabetei. Cu toate acestea, reacţia Elisabetei la salutul Mariei şi înseşi cuvintele sale ne indică altă cheie a slujirii pe care Maria o prestează.

Primul lucru care se spune este că atunci când Elisabeta a auzit salutul Mariei: „a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt” (v. 41). Se arată într-un fel aici relaţia dintre precursor, Ioan Botezătorul care tresaltă de bucurie în sânul mamei sale, şi Isus, vărul său, care este ascuns în sânul Mariei. Ioan îl „recunoaşte” pe Acela pe care urmează să-l vestească.

Elisabeta este umplută de Duhul Sfânt. De fapt, imaginea de a fi „umplut de Duhul Sfânt” se repetă de mai mult ori la începutul evangheliei, ca o temă preferată a lui Luca (Ioan Botezătorul 1,15; Maria, 1,35; Zaharia 1,67; Simeon 2,25) şi acelaşi lucru urmează să se întâmple la începutul Faptelor Apostolilor, a doua operă a lui Luca (2,4). Este acelaşi Duh Sfânt cel care ne permite să-l recunoaştem în Cuvânt pe însuşi Dumnezeu care ne vorbeşte şi ne comunică mesajul său de mântuire.

După aceea, în cuvintele Elisabetei se vede că slujirea cea mai mare pe care Maria o prestează faţă de verişoara sa este de „a-l duce la ea pe Isus” în sânul său. Nu se spune că Maria ar fi anunţat-o pe Elisabeta, şi totuşi ea „recunoaşte” pe Mântuitorul în sânul Mariei: „de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine?” (v. 43). Tot textul culmină cu tresăltarea de bucurie, se bucură Elisabeta, copilul tresaltă de bucurie în sânul ei şi Maria însăşi este declarată fericită.

La începutul evangheliei deja se anunţă vestea fericită a venirii Mântuitorului şi de fapt textul se termină cu Maria care cântă lauda Domnului: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu Mântuitorul meu” (1,46-55).

  1. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Cu ascultarea acestei evanghelii, liturgia ne prezintă oportunitatea de a contempla un gest tandru şi încărcat de milostivire al Mariei. Ea merge să stea alături de verişoara sa la sfârşitul sarcinii sale şi cu ea constată lucrarea milostivă a lui Dumnezeu. Nu este uşor a avea un gest de milostivire faţă de fraţii noştri: ne lipsesc idei şi referinţe, trebuie să ne străduim pentru a lăsa la o parte ceea ce ne limitează şi să oferim aceea de care are nevoie cineva. Cum spune sfântul Francisc în rugăciunea sa, „să nu caut să fiu iubit, ci să iubesc”. Să ne amintim că am început Anul Sfânt al Milostivirii şi Maria este marele său exemplu.

Şi Papa Francisc ne prezintă gestul Mariei ca o invitaţie la viaţa misionară:

„Maria să ne înveţe cu existenţa ei ce înseamnă a fi discipol misionar. De fiecare dată când ne rugăm Angelus, comemorăm evenimentul care a schimbat pentru totdeauna istoria oamenilor. Atunci când îngerul Gabriel i-a vestit Mariei că avea să devină Mama lui Isus, a Mântuitorului, ea, chiar fără să înţeleagă semnificaţia deplină a acelei chemări, s-a încrezut în Dumnezeu, a răspuns: «Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău» (Lc 1,38). Însă imediat după aceea, ce a făcut? După ce a primit harul de a fi Mama Cuvântului Întrupat, n-a ţinut pentru ea acel cadou; s-a simţit responsabilă şi a plecat, a ieşit din casa sa şi a mers în grabă ca s-o ajute pe ruda sa Elisabeta, care avea nevoie de ajutor (cf. Lc 1,38-39); a făcut un gest de iubire, de caritate şi de slujire concretă, purtându-l pe Isus pe care-l avea în sân. Şi acest gest l-a făcut în grabă!

Iată, dragi prieteni, modelul nostru. Cea care a primit darul cel mai preţios din partea lui Dumnezeu, ca prim gest de răspuns se mişcă pentru a-l sluji şi a-l duce pe Isus. Să cerem Sfintei Fecioare Maria ca să ne ajute şi pe noi să dăruim bucuria lui Cristos rudelor noastre, colegilor noştri, prietenilor noştri, tuturor. Nu vă fie frică să fiţi generoşi cu Cristos. Merită! Să ieşiţi şi să mergeţi cu curaj şi generozitate, pentru ca fiecare bărbat şi fiecare femeie să-l poată întâlni pe Domnul”.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

Am o intenţie specială de îndeplinit în acest An al Milostivirii? Sunt atent la necesităţile persoanelor mai apropiate? Vreau să împărtăşesc ceea ce Dumnezeu mi-a dat? Ar putea cineva să se întâlnească cu Cristos prin intermediul meu sau a ceea ce fac?

  1. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Dumnezeule atotputernic, tu care i-ai inspirat Fecioarei Maria,

în timp ce-l purta în sânul ei pe Fiul tău,

dorinţa de a o vizita pe verişoara sa Elisabeta,

dă-ne, te rugăm, harul ca, docili la inspiraţia Duhului,

să putem cânta, cu Maria, faptele tale minunate

în toată viaţa noastră.

  1. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Doamne, la fel ca Mama ta Maria, vreau să trăiesc milostivirea faţă de cei care au nevoie.

  1. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

Voi merge să vizitez o rudă bolnavă, îi voi demonstra cu îngrijirea mea prezenţa lui Isus în viaţa mea

„Cu practicarea fidelă a virtuţilor cele mai umile şi simple,

ai făcut, Mama mea, vizibil tuturor drumul corect al cerului”.

Sfânta Tereza de Lisieux

************************** Un alt text *********************************

 

I. Invocă-l pe Duhul Sfânt

Doamne Isuse, trimite Duhul tău asupra noastră pentru ca să putem citi Scriptura precum ai citit-o şi explicat-o ucenicilor pe drumul spre Emaus. Creează în noi tăcerea pentru a-ţi asculta glasul în creaţie şi în Scriptură, în evenimente şi în persoane, mai ales în cei săraci şi suferinzi. Cuvântul tău să ne ajute să experimentăm, asemenea ucenicilor de la Emaus, puterea învierii Tale şi să dăm mărturie că Tu eşti viu în mijlocul nostru. Amin.

II. Lectio:

  • Citeşte cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu – Luca 1,39-45

În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. 40 A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt 42 şi a exclamat cu glas puternic: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău! 43 Şi de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine? 44 Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! 45 Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!”

  • Caută să înţelegi ce spune textul:

Contextul: Vizita Sf. Fecioare dezvoltă scena buneivestiri, întrucât semnul promis de către înger se concretizează în acest fragment. Scena vizitei este aşadar o punte de legătură între cei doi fii ai celor două rude: Ioan şi Isus. Ioan este înaintemergătorul chiar şi prin mama sa, Elisabeta, care îl salută pe Mesia prezent în Maria din Nazaret şi dă mărturie despre el. Elisabeta înţelege că agitaţia copilului din sânul ei este anunţul profetic al bucuriei mesianice.

Structura textului:

– 1,39-40: Maria o vizitează pe Elisabeta: evanghelistul Luca subliniază reacţia imediată a Mariei la vestea că ruda ei este însărcinată. Maria ascultă Cuvântul şi îl pune în practică angajându-se la un drum de peste 100 de km prin munţii Iudeii. Este o călătorie din iubire faţă de ruda în nevoie, dar şi o călătorie misionară: Maria este de fapt arca alianţei care poartă în mijlocul poporului prezenţa mântuitoare a lui Dumnezeu.

– 1,41-42: salutul Elisabetei. Vechiul Testament (Elisabeta) primeşte Noul Testament (Maria) cu gratitudine şi încredere. În întâlnirea acestor două femei se vădeşte darul Duhului Sfânt care determină tresăltarea de bucurie a copilului în sânul Elisabetei. Tresăltând în sânul mamei, Ioan îşi începe misiunea sa profetică, aceea de a-l recunoaşte şi de a-l indica pe Mesia. Spiritul profetic al copilului îi împărtăşit şi mamei, pentru ca ea să poată traduce în cuvinte experienţa trăită în interiorul trupului ei.

– „Binecuvântată eşti tu între femei…”: maternitatea este în general o binecuvântare, însă cea a Mariei este unică şi aduce cea mai mare binecuvântare. Elisabeta înţelege că ceea ce a zămislit Maria este izvorul şi plinătatea tuturor binecuvântărilor, Cristos (Ef 1,3).

– „Fericită aceea care a crezut…” Maria a devenit mama lui Isus pentru că a ascultat şi a crezut Cuvântul îngerului. Prima fericire a evangheliei după Luca este exaltarea credinţei Mariei, care a însoţit-o pe drumul vieţii şi a înrărăcinat-o în iubirea şi planul lui Dumnezeu. Condiţia de fericire este efectul stabil al binecuvântării lui Dumnezeu, care a fost primită şi a rămas asupra Mariei. Acest elogiu va fi completat şi cu cel al lui Isus însuşi care va spune: „Fericiţi cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl pun în practică” (Lc 11,28).

III. Meditatio: meditează care este mesajul textului pentru tine şi împărtăşeşte cu alţii rodul meditaţiei.

Întrebări care ne pot ajuta pentru împărtăşire:

– Ce cuvânt, expresie sau atitudine te-a impresionat mai mult? De ce?

– Maria îl duce pe Isus: imit această atitudine ducând prezenţa Domnului la alţii?

– Fac rugăciuni de binecuvântare lui Dumnezeu pentru minunăţia lucrărilor sale?

IV. Oratio et contemplatio: Roagă-te, cerându-i lui Dumnezeu harul întâlnirii cu Isus, şi contemplă viaţa ta cu ochii lui Dumnezeu.

V. Actio: păstrează în inimă mesajul pe care l-ai primit şi ia decizii conforme cu acest cuvânt.

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.