Categorii

Duminica a IV-a din Advent, Ciclul B – lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ 

Tată Veşnic, în numele lui Isus Cristos şi prin mijlocirea pururea Fecioarei Maria,

trimite în inima mea Duhul Sfânt.

Duhule Sfânt, Dumnezeu al iubirii infinite, dă-mă iubirea ta sfântă.

Duhule Sfânt, Dumnezeu al virtuţilor, converteşte-mă.

Duhule Sfânt, izvor de lumini cereşti,

risipeşte ignoranţa mea.

Duhule Sfânt, Dumnezeu al curăţiei infinite, sfinţeşte sufletul meu.

Duhule Sfânt, care locuieşte în sufletul meu, transformă-l şi fă-l în întregime al tău.

Duhule Sfânt, Iubire substanţială a Tatălui şi a Fiului, rămâi mereu în inima mea. 

 

TEXTUL BIBLIC: Luca 1,26-38

În acel timp, 26 îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, cu numele de Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat numit Iosif din casa lui David, iar numele fecioarei era Maria. 28 Intrând îngerul la ea, a zis:

– Bucură-te, tu, care eşti plină de har, Domnul este cu tine, tu eşti binecuvântată între femei.

29 Ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi se întreba în sine: „Ce poate să însemneze salutul acesta?”. 31 Îngerul i-a zis:

– Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Iată, vei zămisli şi vei naşte un fiu şi îi vei pune numele Isus. 32 Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema. Domnul Dumnezeu îi va da lui tronul lui David, tatăl său,33 şi va domni peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia lui nu va avea sfârşit.

34 A zis Maria către înger:

– Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu cunosc bărbat?

35 Îngerul i-a răspuns:

– Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri, pentru aceasta şi Cel Sfânt, care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. 36 Iată, şi Elisabeta, ruda ta, a zămislit un fiu la bătrâneţe şi ea, căreia i se zicea sterilă, este acum în luna a şasea, 37 căci pentru Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.

Atunci a zis Maria:

– Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău.

Şi îngerul a plecat de la ea.

 

1 – LECTURA: Ce spune textul?

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Pe cine a trimis Dumnezeu? Cum se numea cetatea din Galileea? Cine trăia acolo? Al cui descendent era Iosif? Ce i-a spus Mariei îngerul când a intrat la ea? Ce a surprins-o pe Maria? Care este întrebarea Mariei adresată îngerului? Cine avea să vină asupra Mariei? În afară de Maria, cine mai era însărcinată?

Câteva consideraţii pentru o lectură rodnică…

Pr. Daniel Kerber

Aproape de ajunul Nopţii Sfinte, liturgia ne invită să medităm asupra textului despre vestea îngerului adusă Mariei şi despre da-ul Mariei spus la Cuvântul lui Dumnezeu.

Textul începe făcând referinţă la sarcina Elisabetei care îl aştepta pe înainte-mergător. Pentru aceasta vorbeşte despre „luna a şasea”, ceea ce arată şi cum sunt relaţionate diferitele acţiuni punctuale ale lui Dumnezeu în istoria mântuirii.

În relatare, iniţiativa este complet de partea lui Dumnezeu care-l trimite pe mesagerul său (acesta este sensul literal al cuvântului „înger”) pentru a duce Mariei vestea cea bună. Primele cuvinte pe care le adresează Mariei sunt programatice: „Bucură-te!” (v. 28). Lucrarea pe care Dumnezeu o începe în Maria este ceva de urmează să umple bucuria lumii, pentru aceasta Maria este chemată să se bucure (vezi 1,46-47), şi această bucurie se extinde de-a lungul evangheliei (vezi 6,23; 10,20; 15,5.32, 19,6…).

Evanghelistul ştie despre durerile prin care va trece Maria în drumul său de credinţă (vezi 2,35), însă aceste drureri nu elimină bucuria profundă şi îngerul îi dă motivul acestei bucurii: „Domnul este cu tine”.

Maria se tulbură la aceste cuvinte şi îngerul îi explică ce înseamnă salutul: „vei zămisli şi vei naşte un fiu şi îi vei pune numele Isus” (v. 31). În faţa acestor cuvinte Maria nu înţelege: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu cunosc bărbat?”. În acea vreme, căsătoria se realiza în doi timpi, primul într-o angajare în care totuşi nu exista convieţuire şi apoi căsătoria însăşi, când bărbatul o ducea pe soţie în casa sa şi începeau să trăiască împreună, pentru asta este această întrebare a Mariei. Însă pruncul pe care-l va zămisli nu va fi copil al lui Iosif, ci ea va zămisli de la Duhul Sfânt.

În sfârşit Maria acceptă şi spune da-ul său la propunerea lui Dumnezeu vestită de către înger: „Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău” (v. 38). Apoi îngerul o lasă şi textul se opreşte aici. Totuşi, cea mai importantă este tăcerea: Dumnezeu, care a luat iniţiativa, îi vesteşte Mariei că va fi mamă a Fiului său, Maria spune da-ul său şi acceptă ca slujitoare docilă a Cuvântului şi, în sfârşit, ceea ce nu se spune este că „Acela care este Cuvântul s-a făcut trup” (vezi In 1,14).

Când fiinţa umană răspunde deschis ca Maria la iniţiativa gratuită a lui Dumnezeu, atunci totul se schimbă, şi când Dumnezeu a spus solemnul şi atotputernicul său „să fie” (vezi Gen 1), au fost create cerurile şi pământul, când această tânără umilă din Palestina a spus umilul şi ascultătorul său „să fie”, imediat mă grăbesc să spun ceea ce s-a întâmplat, deoarece Creatorul s-a făcut creatură în sânul ei.

 

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune? Ce ne spune? 

Astăzi este a patra duminică din Advent, ceea ce ne arată că deja este foarte aproape Crăciunul, însă şi că ne propune ultima reflecţie pentru a fi gata şi că are ca bază exemplul a ceva foarte important pentru noi: Mama noastră Maria.

Însă, ce ne învaţă Maria? Trei lecţii foarte importante. Prima invitaţie care ni se face după exemplul său este: Bucură-te! Pentru această epocă sunt foarte obişnuite reuniunile, sărbătorile, celebrările şi de multe ori credem că bucuria constă în a striga mult, sau a dansa, sau a ne distra, însă în ziua următoare această senzaţie dispare şi pentru a o simţi din nou trebuie să ne întoarcem la sărbătoare, etc. Însă bucuria la care suntem chemaţi constă în a spune DA să fim plini de Dumnezeu, să permitem ca Isus să se nască în inimile noastre şi să umple viaţa noastră. Când se întâmplă asta, avem o transformare pentru totdeauna şi în ziua următoare vom continua să ne simţim la fel, bucuroşi, cu o mare bucurie în inima noastră, şi cel mai bun lucru din asta e că niciodată nu va trece, fără să ne pese de momentele dificile, mereu vom fi bucuroşi.

A doua invitaţie care ni se propune este: Nu te teme! Aceste cuvinte sunt scrise pentru fiecare dintre noi. Să nu ne temem să-l primim pe Isus în viaţa noastră, să-i spunem DA, să ne lăsăm iubiţi de El, să ieşim în lumea întreagă pentru a vesti că este viu şi că este prietenul nostru. Să nu ne temem să-l recunoaştem ca Regele vieţii noastre şi al inimii noastre. Aşa cum ne-a spus Papa Benedict: „Vouă tuturor, dragi tineri, vă spun: Nu vă temeţi de Cristos! El nu ia nimic şi dăruieşte totul. Cel care i se dăruieşte, primeşte de o sută ori mai mult”.

Şi ca a treia invitaţie avem o chemare foarte specială pe care ne-o învaţă Maria cu DA-ul său spus lui Dumnezeu şi este a crede în imposibil. Nu putem uitat că viaţa noastră de credinţă este plină de cadourile lui Dumnezeu şi că uneori putem crede că nu putem, că nu avem experienţă, că nu suntem capabili. Cum putem noi aşa de tineri să-l vestim pe Dumnezeu? Cum putem să-i aducem pe prietenii noştri ca să-l cunoască pe Isus? Păi, crezând că pentru Dumnezeu nu există nimic imposibil, că El poate face totul, că trebuie să credem cu toată inima noastră în El, însă mai ales având siguranţa că El este cel care ne întăreşte şi ne dă putere.

Fie ca această duminică să fie oportunitatea pentru a evalua cum a fost drumul nostru în acest timp de Advent, să ne propunem să schimbăm o dată pentru totdeauna aceste atitudini cu care nu suntem conformi şi să ştim că trebuie să devenim mai buni, şi mai ales să fie oportunitatea pentru a-i spune lui Dumnezeu: DA, accept, vreau ca Isus să se nască în mine şi în lumea întreagă.

Acum să ne întrebăm:

I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru DA-ul Mariei? Asemenea Mariei l-am acceptat din inimă pe Isus în viaţa mea? Cred că Dumnezeu este capabil să facă posibil imposibilul? Simt în inima mea bucurie adevărată? Simt teamă de ceea ce se poate întâmpla sau de ceea ce pot să spună dacă îl accept total pe Isus ca prieten al meu?

 

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i spun? Ce-i spunem?

O, Fecioară Maria,

Mamă a adevăratului Dumnezeu şi Mamă a Bisericii!

Tu, care din totdeauna ai avut clemenţă şi compasiune

faţă de toţi cei care solicită ocrotirea ta;

ascultă rugăciunea pe care cu încredere filială o îndreptăm spre tine

şi prezint-o în faţa Fiului tău Isus, unicul nostru Răscumpărător.

 

4 – CONTEMPLAŢIA; Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Doamne Isus, aşa ca Maria, mama mea, doresc să te primesc în inima mea, cu bucurie şi curaj.

 

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez? La ce ne angajăm? 

În această duminică, atunci când particip la Euharistie, după împărtăşanie îi voi spune lui Dumnezeu, după exemplul Mariei, în tăcerea inimii mele, că doresc ca Isus să se nască în mine.

„Maria este drumul cel mai sigur,

cel mai scurt şi cel mai perfect pentru a merge la Isus”.

Sfântul Ludovic Maria Grignon de Monfort

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.