Categorii

Duminica a IV-a din Advent – Ciclul A – Lectio divina

duminca-iv-advent-a-lectioPREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Duhule Sfânt

Mă gândesc la tine, Duhule Sfânt,

Ca o lumină mare pe care trebuie să ne-o arăţi

Marea greşeală în care ne aflăm,

Pentru că nu l-am cunoscut pe Dumnezeu

Ca pe originea infinită a lumii şi ca pe sfârşitul ei.

 

Mă gândesc la tine, Duhule Sfânt,

Ca la marea forţă care

îi lipseşte creştinătăţii.

Creştinii, în majoritatea lor,

pentru că nu te iubesc, pentru că nu te cheamă,

Am apostat de la credinţa vie şi de la iubire,

Şi suntem complet reci

şi afectaţi de amăgirile lumii.

Pr. Rafael García Herreros

 

TEXTUL BIBLIC: Matei 1,18-24

Naşterea lui Isus

(Lc 1,26-2,7)

Naşterea lui Isus Cristos însă a fost astfel: mama lui , Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns. Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis spunându-i:

– Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale.

Toate acestea s-au petrecut ca să se împlinească ceea ce fusese spus de Domnul prin profetul care zice: „Iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu şi îi vor pune numele Emanuel”, care, tradus, înseamnă: „Dumnezeu-cu-noi”.

Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat-o la sine pe soţia lui.

 

1 – LECTURA: Ce spune textul?

Pr. Daniel Kerber

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Cine este Iosif? Care era mesajul pentru el? Care a fost răspunsul lui Iosif când s-a trezit?

Câteva consideraţii pentru o lectură rodnică…

Textul din această duminică ne prezintă naşterea lui Isus. În versetele anterioare a arătat originile istorice ale lui Mesia, fiul lui David şi al lui Abraham (Mt 1,1-17); acum se opreşte asupra modului în care s-a născut Isus.

Putem distinge diferite părţi în text. 1. O prezentare a situaţiei Mariei însărcinate prin lucrarea Duhului Sfânt şi Iosif care decide s-o lase (v. 18-19). 2. Îngerul (= mesagerul) care intervine în vis şi îi anunţă lui Iosif originea divină a pruncului (v. 20-21). 3. Împlinirea Scripturii (v. 22-23) şi, în sfârşit, 4. Supunerea lui Iosif care face după cum i-a poruncit îngerul (v. 24).

Textul ne arată cultura epocii. Căsătoria se celebra în două momente, era o înţelegere (în mod normal din partea părinţilor tinerilor) şi începând din acel moment deja se numeau „logodnici”, deşi încă nu trăiau împreună. După aproximativ un an, „logodnica” era dusă în casa „logodnicului” şi acolo începea în mod strict viaţa matrimonială. În acest text evenimentele se petrec în acest timp în care logodnicii încă nu convieţuiesc. Pentru aceasta Iosif plănuieşte s-o lase pe Maria, de vreme ce ştie că rodul sânului ei nu este al lui şi nu cunoaşte lucrarea Duhului în logodnica sa.

Evanghelia vesteşte cu claritate originea divină a lui Isus: „s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt” (v. 18). Iosif cum era drept, decide s-o lase în ascuns pe logodnica sa. Dreptatea lui Iosif constă în a nu manifesta public sarcina Mariei, de vreme ce ar expune-o la o dezonoare permanentă. Hotărând asta, Dumnezeu intervine şi în Iosif (aşa cum a făcut în Maria zămislind în sânul ei prin Duhul Sfânt) şi îi revelează misterul maternităţii feciorelnice a logodnicei sale. Îngerul îi porunceşte să o ia pe Maria ca soţie „căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt” (v. 20c) şi să-i pună numele Isus. În cultura ebraică, „a pune numele” are sensul de „a adopta” în aşa fel încât Iosif va fi adevărat tată al lui Isus deşi nu are o paternitate „biologică”. Numele lui Isus indică identitatea şi misiunea sa: „el va mântui…”, Isus (Jeshua este forma prescurtată a lui Jehoshua care înseamnă „Dumnezeu mântuieşte”).

Apoi Matei face referinţă la Scriptură  (vezi Is 7,14) pentru a arăta că în Isus se împlinesc toate promisiunile mesianice, în acest caz a naşterii lui „Emanuel” = Dumnezeu-cu-noi. Acest titlu cu care începe evanghelia face un cadru cu finalul evangheliei, unde Isus vesteşte „Iată, eu-sunt-cu-voi în toate zilele până la sfârşitul lumii” (Mt 28,20).

În sfârşit, relatarea se încheie cu punerea în practică din partea lui Iosif a poruncii date de mesagerul lui Dumnezeu.

 

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune? Ce ne spune?

Ziua de început a pontificatului papei Francisc a coincis cu sărbătoarea sfântului Iosif, tatăl adoptiv al lui Isus. Vă invităm să meditaţi o parte din omilia din 19 martie 2013:

„…Cum exercită Iosif această pază? Cu discreţie, cu umilinţă, în tăcere, dar cu o prezenţă constantă şi o fidelitate totală, chiar şi atunci când nu înţelege. De la căsătoria cu Maria până la episodul cu Isus în vârstă de doisprezece ani în templul din Ierusalim, însoţeşte cu grijă şi cu toată iubirea fiecare moment. Este alături de Maria, soţia sa, în momentele senine şi în cele dificile ale vieţii, în călătoria la Betleem pentru recensământ şi în orele trepidante şi fericite ale naşterii; în momentul dramatic al fugii în Egipt şi în căutarea neliniştită a fiului în templu; şi apoi în viaţa de zi cu zi a casei din Nazaret, în laboratorul unde l-a învăţat meserie pe Isus.

Cum trăieşte Iosif vocaţia sa de păzitor al Mariei, al lui Isus, al Bisericii? În atenţia constantă faţă de Dumnezeu, deschis la semnele sale, disponibil la proiectul său, nu atât la proiectul propriu; şi este ceea ce Dumnezeu îi cere lui David, aşa cum am ascultat în prima lectură: Dumnezeu nu doreşte o casă construită de om, ci doreşte fidelitatea faţă de Cuvântul său, faţă de planul său; şi însuşi Dumnezeu e cel care construieşte casa, dar din pietre vii însemnate de Duhul său. Şi Iosif este „păzitor”, pentru că ştie să-l asculte pe Dumnezeu, se lasă condus de voinţa lui, şi tocmai pentru aceasta este şi mai sensibil faţă de persoanele care-i sunt încredinţate, ştie să citească evenimentele cu realism, este atent la ceea ce-l înconjoară şi ştie să ia deciziile cele mai înţelepte. În ei, dragi prieteni, vedem cum se răspunde la chemarea lui Dumnezeu, cu disponibilitate, cu promptitudine, dar vedem şi care este centrul vocaţiei creştine: Cristos! Să-l păzim pe Cristos în viaţa noastră, pentru a-i păzi pe alţii, pentru a păzi creaţia!”.

Acum să ne întrebăm:

Am îngrijit sau păzit pe cineva cu simplitate? Am simţit că Dumnezeu îmi cere să mă îngrijesc de El? Care a fost atitudinea mea? Ştiam că suntem chemaţi să ne îngrijim de Mama noastră Biserica şi de asemenea de Papa?

 

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i spun? Ce-i spunem?

A înţelege proiectul lui Dumnezeu în vieţile noastre uneori este greu, să primim voinţa lui Dumnezeu cu sfântul Ioan Eudes pentru ca să clarifice incertitudinile noastre:

Mare este Domnul şi foarte vrednic de laudă,

face ceea ce vrea în cer şi pe pământ.

Mari sunt lucrările Domnului,

apreciate de cei care le iubesc.

Durează o clip supărarea sa,

însă în voinţa sa se află viaţa.

Amin.

 

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

În unele ocazii frica nu mă lasă să înţeleg planurile tale, pentru aceasta:

Învaţă-mă să fac voia ta,

căci tu eşti Dumnezeul meu.

Duhul tău cel bun mă va călăuzi

către pământul drept!

Psalmul 143,10

 

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Familia ta va celebra Crăciunul? Cum vei face pentru ca să fie diferit de cele dinainte? În ziua naşterii Domnului vorbeşte cu familia ta şi cu prietenii despre prezenţa lui Isus în viaţa ta şi invită-i să-l adore pe Isus, pe „Dumnezeu cu noi” pentru câteva minute.

„Cu cât este mai mare micimea noastră,

cu atât mai preamărită este în noi

milostivirea lui Dumnezeu”.

Sfântul Ioan Eudes

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.