Categorii

Duminica a IV-a a Paștelui – Anul C – Lectio divina

Duminica-IV-TP-C-lectio1. Invocă-l pe Duhul Sfânt

Vino Duhule Sfânt în inimile noastre şi aprinde focul iubirii tale, dăruieşte-ne harul e a citi acest text cu sufletul deschis la prezenţa ta. Ajută-ne să ne apropiem tot mai mult de misterul persoanei lui Isus, Bunul Păstor pentru a gusta şi mai mult savoarea iubirii sale. Vino Duhule Sfinte, căci fără tine Evanghelia pare o literă moartă, însă prin puterea ta cuvintele sale sunt duh şi viaţă. Amin.

2. Lectio:

  • Citeşte cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu – Ioan 10, 27-30

„În acel timp, Isus le-a spus: „Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează. 28 Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri niciodată. Şi nimeni nu le va răpi din mâna mea. 29 Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui meu. 30 Eu şi Tatăl una suntem”.

  • Caută să înţelegi ce spune textul:
  • Contextul: capitolul 10 al Evangheliei după Ioan este dominat de imaginea Păstorului cel bun. În prima parte (10,1-21) Isus se prezintă drept păstorul ce se interesează cu adevărat de turmă, în timp ce fariseii se caracterizează prin egoism şi căutarea propriului interes. Isus este păstorul model (păstorul cel bun, sau, mai bine zis, „cel frumos”) întrucât este dispus să îşi dea viaţa pentru turmă. În a doua parte (10,22-42) este reluată tema păstorului în contextul sărbătorii Înnoirii Templului, drept răspuns la provocarea lansată de iudei: „Dacă tu eşti Cristos, spune-ne deschis!” (10,24). Iudeii nu au înţeles parabola păstorului (10,1-21) şi acum îi cer lui Isus o revelare clară a identităţii sale. Isus însă le răspunde că motivul necredinţei lor nu trebuie căutat în faptul că el nu a fost clar, ci pentru că iudeii refuză să fie printre oile sale. Isus contrapune incredulităţii iudeilor comportamentul ucenicilor care îi aparţin şi pe care Tatăl i-a dăruit. Identitatea celor care îi aparţin are trei caracteristici:
  • „ascultă glasul meu”: această ascultare exprimă încredere şi unirea dintre oi şi păstor. De fapt calitatea fundamentală a aceluia care se deschide credinţei este capacitatea de a asculta. Cine îl ascultă pe Maestru devine prietenul său, îi cunoaşte inima şi voinţa.
  • „eu le cunosc”: între Cristos şi turma sa se realizează o cunoaştere intimă, un raport personal şi existenţial. Această cunoaştere îmbracă şi veşmântul unor sentimente umane, ca şi simpatia şi iubirea.
  • „ele mă urmează”: ascultarea se transformă într-o angajare concretă şi personală. Între ascultare şi urmare stă însă cunoaşterea lui Isus.
  • cunoaşterea lui Isus deschide un drum de iubire şi viaţă: „Eu le dau viaţa veşnică” (10,28). În Evanghelia după Ioan viaţa veşnică se posedă deja în prezent, întrucât constă în darul comuniunii cu Dumnezeu. Aceasta comuniune se concretizează şi în experienţa de a fi protejaţi, de a nu putea fi răpiţi din mâna Tatălui. În Sf. Scriptură „mâna” este în anumite contexte o metaforă ce indică puterea lui Dumnezeu care protejează (Deut 33,3; Ps 31,6). Cu siguranţă creştinii nu vor fi scutiţi de atacul celui rău, dar nimeni nu va putea să îi răpească întrucât prezenţa lui Cristos le oferă certitudinea că pot depăşi orice teamă şi încercare.
  • „Eu şi Tatăl una suntem”: este culmea revelaţiei lui Isus. Tatăl şi Fiul sunt o comuniune de iubire în care omul este inserat prin credinţă.

3. Meditatio: meditează care este mesajul textului pentru tine şi împărtăşeşte cu alţii rodul meditaţiei.

Întrebări care ne pot ajuta pentru împărtăşire:

   –  Ce cuvânt, expresie sau atitudine te-a impresionat mai mult? De ce?

   – Ce-mi spune astăzi în mod deosebit glasul lui Isus Bunul Păstor?

4. Oratio et contemplatio: Roagă-te, cerându-i lui Dumnezeu harul de asculta, cunoaşte şi urma pe Bunul Păstor, şi contemplă viaţa ta cu ochii lui Dumnezeu.

5. Actio: păstrează în inimă mesajul pe care l-ai primit şi ia decizii conforme cu acest cuvânt.

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.