Categorii

Duminica a III-a din Timpul Pascal – Lectio divina – Anul B

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Duhule Sfânt,

stimulează-ne, pentru ca să lucrăm cu sfințenie.

Duhule Sfânt,

atrage-ne, pentru ca să iubim lucrurile sfinte.

Duhule Sfânt,

inspiră-ne, pentru ca să gândim cu sfințenie.

Duhule Sfânt,

întărește-ne, pentru ca să apărăm lucrurile sfinte.

Duhule Sfânt,

ajută-ne, pentru ca să nu pierdem niciodată lucrurile sfinte. 

 

TEXTUL BIBLIC: Luca 24,35-48

În acel timp, discipolii le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii. 36 Pe când vorbeau ei acestea, Isus a stat în mijlocul lor şi le-a spus:

– Pace vouă!

37 Speriaţi şi cuprinşi de teamă, credeau că văd un duh, 38 dar el le-a spus:

– De ce v-aţi tulburat şi de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră? 39 Priviţi mâinile şi picioarele mele, căci eu sunt! Pipăiţi-mă şi vedeţi: duhul nu are carne şi oase cum mă vedeţi pe mine că am!

40 Şi, spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. 41 Însă pentru că ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, Isus le-a spus:

– Aveţi aici ceva de mâncare?

42 Ei i-au dat o bucată de peşte fript. 43 Şi luând-o, a mâncat-o înaintea lor. 44 Apoi le-a spus:

– Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus când încă eram cu voi; că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi.

45 Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile 46 şi le-a spus:

– Aşa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi a treia zi 47 şi să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate neamurile. Începând din Ierusalim, 48 voi veţi fi martorii acestor lucruri.

1 – LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Cum a salutat Isus când s-a a apărut? Care a fost reacţia discipolilor? Ce întrebări le pune Isus şi la ce îi invită? Ce a făcut Isus cu bucata de peşte pe care i-au oferit-o? Care a fost acţiunea lui Isus pentru ca să înţeleagă Scripturile şi ce spun despre Isus? Ce trebuie să vestească discipolii şi de unde trebuie să înceapă?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Pr. Daniel Kerber

În această a treia duminică a Paştelui ni se prezintă o altă întâlnire a Celui Înviat cu comunitatea sa şi are loc imediat după apariţia la cei doi discipoli din Emaus.

Textul începe făcând legătura cu relatarea anterioară a apariţiei de pe drumul din Emaus (v. 35) şi apoi se desfăşoară întâlnirea cu comunitatea din Ierusalim în două părţi: în prima (v. 36-42), Isus se arată discipolilor şi dă semne ale prezenţei sale reale, salvând astfel frica şi îndoiala lor; în a doua (v. 44-48), le aminteşte vestea Scripturilor, îi face să le înţeleagă şi îi stabileşte ca martori ai celor întâmplate.

Iarăşi Isus apare în mijlocul discipolilor săi şi le dă pacea (v. 36). Prima reacţie a discipolilor este de frică şi îndoială (v. 37). El aşteaptă această situaţie şi, ca învăţător bun, îi conduce prin cuvinte şi gesturi în aşa fel încât această teamă se transformă în uimire şi bucurie (v. 41).

Apoi, face din nou referinţă la ceea ce a învăţat în timpul activităţii sale: toate cele vestite despre El în Biblie, descrisă în cele trei părţi ale sale (Moise, adică Legea, cărţile profeţilor şi psalmii = cărţile poetice şi sapienţiale) trebuia să se împlinească; aşa cum se împlineşte la începutul activităţii sale în sinagoga din Nazaret (vezi 4,21). Isus pare că face referinţă în mod deosebit la vestirile pătimirii şi învierii sale, repetate de trei ori în evanghelie (9,22-27; 43-45; 18,31-34), unde se referă şi la neînţelegerea discipolilor: „Însă ei nu înţelegeau cuvântul acesta, căci era nelămurit pentru ei, ca să nu-l priceapă, şi le era frică să-l întrebe despre cuvântul acesta” (9,45, vezi şi 18,34).

Apoi i-a făcut să înţeleagă Scripturile (literalmente spune „le-a deschis mintea ca să înţeleagă…”). Asta ne arată că înţelegerea Scripturii este lucrare a lui Dumnezeu şi că de la învierea luiIsus putem începe să înţelegem sensul a ceea ce spune Cuvântul.

Scripturile au vestit ceea ce se va împlini în Isus, însă acum Învăţătorul le spune că lucrarea continuă şi că „să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate neamurile”. Discipolii vor fi martori ai acestor lucruri (v. 48). Nu este vorba despre ceva trecut şi de a rămâne în bucuria păcii pe care o aduce prezenţa Celui Înviat, ci faptul că prezenţa sa devine de fiecare dată mai dinamică şi îi stimulează pe discipoli pentru ca, începând de la Ierusalim, să dea mărturie despre aceste lucruri.

Încă o dată Scriptura insistă să fim martori, aceea care sunt prezenţi la o realitate şi o vestesc. Evanghelia citită cu credinţă se transformă în loc de întâlnire de la care devenim martori pentru „toate neamurile”. De fapt, a doua operă a lui Luca, Faptele Apostolilor, va începe în Ierusalim, unde se naşte Biserica, şi va culmina cu drumul apostolului Paul la Roma. Pentru Luca, a ajunge în capitala imperiului însemna a face posibil ca Evanghelia să ajungă la toate neamurile.

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Astăzi celebrăm a treia duminică a Paştelui. Înaintăm într-un proces care a început cu marele eveniment din Veghea Pascală, în care au ajuns la plinătatea lor promisiunile din Scriptură cu Învierea lui Isus. În timpul acestor duminici am ascultat în evanghelii diferite evenimente pe care Biserica ni le prezintă şi, poate că ne-am identificat cu diferitele reacţii ale discipolilor la apariţiile Celui Înviat.

Evangheliile ne arată cum Isus după Paşte se face prezent în diferite momente din viaţa familiilor noastre şi a comunităţii noastre. Uneori am simţit frică, îndoieli şi nu ieşim din uimire în faţa a ceea ce se întâmplă. Isus ni se prezintă în acelaşi timp răstignit şi înviat: împărtăşind trăirile noastre zilnice (cum este faptul de a mânca) însă reînnoind şi credinţa noastră şi dispunând inima noastră pentru a-l asculta şi a-l urma.

La sfârşitul acestui mesaj evanghelic, Isus ne aminteşte că sensul întregului său drum pascal este mântuirea şi iertarea păcatelor, este o veste pe care n-o putem păstra sub tăcere, este mandatul său spunând: „voi sunteţi martori ai acestori lucruri”.

Acum să ne întrebăm:

Am experimentat prezenţa lui Isus Înviat în vreun moment al vieţii mele? Chiar dacă îmi este frică şi sunt nesigur, am simţit compania Domnului când vorbesc altora despre El?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Doamne Isuse:

simt incertitudine şi îndoială

când mă apropii să vorbesc cu tine.

Doresc să te întâlnesc în Cuvântul tău,

să te recunosc şi să experimentez bucuria

şi pacea pe care numai tu le dai.

Ajută-mă, Doamne,

să descopăr faţa ta de iubire în comunitate,

dă putere credinţei mele pentru ca să fiu martorul tău.

Şi ca în mod hotărât să spun tuturor

că Tu eşti mântuirea.

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Doamne Isuse, învierea ta să mă facă să cunosc faţa ta de iubire şi să întărească chemarea mea misionară.

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez, ca răspuns la învăţătura de astăzi? 

Invit comunitatea mea să organizăm o acţiune misionară în locul în care trăim şi să le ducem acest mare mesaj al învierii.

„Sfinţii, în timp ce trăiau în această lume, erau mereu veseli,

aşa cum erau mereu celebrând Paştele”

Sfântul Atanasiu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.