Categorii

Duminica a III-a din Postul Mare – Ciclul B – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ 

Duhule Sfânt şi dumnezeiesc!

Deja nu mai vreau să trăiesc pentru mine;

doresc să consacru viaţa mea

ca să-ţi fiu pe plac şi să te iubesc în întregime.

Te implor să-mi dai darul rugăciunii.

Vino Tu însuţi în inima mea,

ca să mă înveţi să mă rog

urmând inspiraţia ta.

Dă-mi tăria pentru ca să fiu statornic,

şi să depăşesc oboseala şi monotonia. 

 

TEXTUL BIBLIC: Ioan 2,13-25

Paştele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalim. Şi a găsit în templu vânzătorii de boi, de oi şi de porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând acolo. 15 Făcând un bici din funii, i-a alungat pe toţi din templu, la fel ca şi oile şi boii; a împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi a răsturnat mesele, 16 iar celor care vindeau porumbei le-a zis:

– Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui meu casă de negustorie!

17 Discipolii lui şi-au adus aminte că fusese scris: „Zelul pentru casa ta mă mistuie”. 18 Aşadar, l-au întrebat iudeii şi i-au zis:

– Ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea?

19 Isus le-a răspuns:

– Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica!

20 Aşadar, i-au zis iudeii:

– Acest templu a fost construit în patruzeci şi şase de ani şi tu în trei zile îl vei ridica?

21 Însă el vorbea despre templul trupului său. 22 Deci, când a înviat din morţi, discipolii lui şi-au amintit că a spus aceasta şi au crezut în Scriptură şi în cuvântul pe care îl spusese Isus. 23 Pe când era în Ierusalim, la sărbătoarea Paştelui, mulţi, văzând semnele pe care le făcea, au crezut în numele lui. 24 Dar Isus nu se încredea în ei, pentru că el îi cunoştea pe toţi. 25 Şi nu avea nevoie ca cineva să aducă mărturie despre om, pentru că el cunoştea ce era în om.

1 – LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Ce sărbătoare se apropia? Pe cine a găsit Isus în templu? Care a fost reacţia sa? Cine a pus la îndoială ceea ce spunea Isus? La care templu se referea Isus? Care este evenimentul care trezeşte şi întăreşte credinţa discipolilor? De ce Isus nu avea nevoie ca să i se spună ceva?

Câteva piste pentru a înţelege textul

María Cristina Ariztía

În această duminică şi în următoarele două vom citi trei texte din evanghelia lui Ioan care anunţă şi interpretează misterul pascal al lui Isus. Relatarea de astăzi are ca scenariu templul din Ierusalim şi este cunoscut ca unul ca unul din gesturile cele mai violente ale lui Isus.

Se apropia sărbătoarea ebraică a Paştelui care celebra eliberarea poporului din sclavia Egiptului. Toţi evreii trebuiau să meargă în pelerinaj la Ierusalim pentru a oferi jertfe lui Dumnezeu în templu. Unii pelerini veneau de foarte departe şi preferau să cumpere animalele pentru jertfă în atriul exterior al templului, unde putea să intre cei care nu erau evrei, unde se instalau negustorii care vindeau animale şi schimbau monedele străine, însă această negustorie se presta pentru mari vicii.

Isus a urcat şi el la Ierusalim şi văzând această situaţie a reacţionat cu determinare. Urmând stilul profeţilor din Vechiul Testament, i-a alungat pe toţi afară spunând: „Nu faceţi din casa Tatălui meu o casă de negustorie!”. Templul era casa lui Dumnezeu şi nu putea să fie în slujba intereselor politice, economice şi sociale care falsificau sensul său religios. Atitudinea lui Isus a făcut ca discipolii să-şi amintească un citat din Vechiul Testament (Ps 69,9) care exprima ceea ce era Isus, un pasionat pentru cauza lui Dumnezeu.

În scena următoare, evreii (acest cuvânt se referă aici la autorităţile religioase ale poporului) îl întreabă pe Isus cu ce autoritate i-a dat afară pe schimbătorii de bani şi pe vânzători; ei erau singura autoritate valabilă pentru a defini activităţile din templu. Isus răspunde cu o frază enigmatică ce nu contestă direct  întrebarea lor: „Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica!”. Este clar că nu se poate reconstrui un templu în trei zile, însă Isus se referea la templul trupului său care va fi distrus de moartea pe cruce şi ridicat prin înviere. Fraza arată indirect care este autoritatea sa, El este Mesia cel aşteptat.

Misterul pascal al lui Isus înlocuieşte definitiv templul din Ierusalim prin persoana lui Isus înviat transformându-l în noul loc al întâlnirii dintre Dumnezeu şi bărbaţii şi femeile din toate timpurile. Această realitate care se poate înţelege numai în lumina învierii.

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune? Ce ne spune? 

Ne amintim de acele momente de rugăciune în care cu credinţă am cerut dorinţele inimii noastre şi ne-am angajat să oferim ceva în schimb: „Doamne, ajută-mă la acest examen şi îţi promit că pentru următorul voi studia cu adevărat”, sau „Dumnezeul meu, dacă părinţii mei nu-şi dau seama îţi promit că nu voi mai face cutare lucru”. Aşa este, avem o credinţă un pic calculată. Şi poate că noi credem că ne rugăm inofensiv, în realitate facem acelaşi lucru ca vânzătorii din templu pe care Isus îi alungă afară; dacă menţinem acest stil de rugăciune, credinţa noastră va fi condiţionată de dorinţele noastre şi nu vom lăsa să acţioneze voinţa lui Dumnezeu asupra noastră. Dumnezeu cunoaşte dorinţele noastre înainte ca să i le cerem şi acest lucru l-am citit şi în evanghelia lui Matei (7,11). „Aşadar, dacă voi, răi cum sunteţi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da cele bune celor care i le cer?”. Este invitaţia de a ne încredinţa în credinţă Providenţei sale şi să începem să facem o schimbare în rugăciunea noastră şi s-o facem aşa cum a făcut-o Isus: „Tată, facă-se voia ta nu a mea”.

Este Isus care intră în „templul viu” al inimii noastre şi vrea să dărâme ceea ce nu corespunde bunătăţii lui Dumnezeu faţă de noi. El spune că templul va fi reconstruit în trei zile, despre asta e vorba în acest Post Mare, să-i permitem să intre în templul nostru, să-l dărâmăm şi să-l refacem din nou. Cu siguranţă în această situaţie vom simţi durere şi chiar lacrimi pentru că Isus, supărat, gelos pe posesiile Tatălui său, e cel care a venit să ne ia din nou şi să ne mântuiască. „Postul Mare este un timp propice pentru a ne lăsa slujiţi de Cristos şi astfel să ajungem să fim ca El. Asta se întâmplă când ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu şi când primim sacramentele, îndeosebi Euharistia. În ea ne transformăm în ceea ce primim: trupul lui Cristos”.

Să ne dispunem în acest Post mare pentru învierea noastră cu El şi, în rugăciune sinceră, să-i permitem să acţioneze, să ne curețe şi să ne ajute cu ceea ce are nevoie viaţa noastră.

Acum să ne întrebăm:

Consider rugăciunea onestă sau uneori vreau „să negociez” cu Dumnezeu? Am încredere că ceea ce Dumnezeu îmi dăruieşte este ceea ce realmente am nevoie? Simt că trupul meu este locuinţă a lui Isus? Cât am înaintat în angajarea mea de Postul Mare?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i spun? Ce-i spunem?

Doamne,

binecuvântează inima mea

pentru ca să fie templu viu al Duhului tău

şi să ştie să dea căldură şi refugiu;

să fie generoasă în a ierta şi a înţelege

şi să înveţe să împărtăşească durerea şi bucuria cu o mare iubire.

Dumnezeul meu, fă ca să pot dispune de mine

cu tot ceea ce sunt, cu tot ceea ce am. 

 

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Isuse, intră în templul inimii mele şi rămâi ca să locuieşti în el,

intră şi fă-l aşa cum vrei Tu! 

 

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez? La ce ne angajăm? 

Săptămâna aceasta mă voi apropia de sacramentul reconcilierii pentru ca Isus însuşi, în persoana preotului, să intre şi să reconstruiască viaţa mea şi inima mea.

„Duhule Sfânt, fă din inima mea un templu, din limba mea un instrument:

 pentru ca să vorbesc tuturor cu exemplul…”

Sfântul Alois Maria de Montfort

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.