Categorii

Duminica a III-a din Advent – Ciclul C – Lectio divina

Duminica-III-Advent-CPREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Sunt aici, Doamne,

aşezat la porta temerii mele,

odihnit după munca dură,

cu intenţia de a simţi adierea ta,

înseninat în trupul şi în spiritul meu,

comemorând multele plecări şi întoarceri…

Eu voi primi Cuvântul tău,

ca pe un cuvânt făcător de viaţă,

chiar dacă alţii râd de el

şi de promisiunile tale.

Sunt aici, Doamne…

Nu trece mai departe fără să te opreşti.

TEXTUL BIBLIC: Luca 3,10-18

În acel timp, mulţimile îl întrebau pe Ioan:

– Atunci, ce trebuie să facem?

11 Răspunzând, le-a spus:

– Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel!

12 Au venit şi unii vameşi ca să fie botezaţi şi i-au spus:

– Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?

13 El le-a spus:

– Nu pretindeţi mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi!

14 Şi unii soldaţi l-au întrebat la fel, spunând:

– Iar noi ce trebuie să facem?

El le-a zis:

– Nu maltrataţi şi nu acuzaţi pe nimeni pe nedrept şi fiţi mulţumiţi cu solda voastră!

15 Deoarece poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inima lor despre Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, 16 Ioan le-a răspuns tuturor:

– Eu vă botez cu apă, însă vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza în Duhul Sfânt şi cu foc. 17 Lopata de vânturat este în mâna lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în grânarul său, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge.

18 Astfel, prin multe alte îndemnuri, el predica poporului vestea cea bună.

  1. LECTURA: Ce spune textul?

Pr. Daniel Kerber

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Ce a întrebat mulţimea? Cine a răspuns şi ce a spus? Cine s-a mai apropiat? Ce i-au spus lui Ioan? Ce trebuie să facă ei şi soldaţii? Ce spune Ioan că nu este vrednic să facă celui care vine?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Textul de astăzi este continuarea evangheliei de duminica trecută; Ioan adresează chemarea la convertire.

Putem vedea două părţi în evanghelie. În prima (v. 10-14) trei grupuri îl întreabă pe Ioan ce trebuie să facă pe drumul convertirii şi Ioan răspunde cu atitudini corespunzătoare fiecărui grup. În partea a doua (v. 15-17), Ioan arată că ceea ce face şi vesteşte este venirea altuia „mai puternic decât el”. În sfârşit textul culmină cu o concluzie în v. 18.

În cele trei dialoguri cu grupurile se observă tripla repetare a întrebării „ce trebuie să facem?” (v. 10.12.14) şi propunerea de convertire a lui Ioan care subliniază lucruri foarte concrete cu privire la ce trebuie „făcut”.

Primul grup este „mulţimea”, fără altă specificare. Lor li se propune să împartă hainele şi mâncarea, adică cele necesare pentru a trăi. Este o invitaţie adresată nouă tuturor, invitaţia la solidaritate.

Al doilea grup este „unii vameşi”. Aceşti perceptori de taxe erau consideraţi păcătoşi, de vreme ce nu numai că percepeau taxe pentru Roma (care exploata ţara) ci se îmbogăţeau frecvent cu comisioanele taxelor. Cu toate acestea nu sunt respinşi de Ioan, ci el îi invită să fie corecţi şi să nu perceapă mai mult decât a fost fixat.

Al treilea grup este de „soldaţi”, adică non-iudei. Şi ei se simt interpelaţi de predica lui Ioan şi se apropie să se boteze şi să se convertească. Propunerea pentru ei este să nu abuzeze de puterea lor şi să se mulţumească cu ceea ce primesc.

Aceste trei grupuri indică într-un fel globalitatea (mulţimea, păcătoşii, străinii) şi astfel se împlineşte profeţia că mântuirea lui Dumnezeu ajunge la toţi (Lc 3,6).

Cu aceste semne, mulţimea se întreabă dacă Ioan nu este Mesia, însă el răspunde clar că nu şi indică semnele lui Mesia: el va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc (vezi Fap 2,1-4), este în mod incomparabil mai puternic şi mare decât Ioan (dezlegarea sandalelor era o gest al servitorului, Ioan nu se consideră vrednic nici să facă acest gest pentru Mesia) şi în sfârşit propune o imagine de judecată (separarea grâului de pleavă). Ioan anunţă venirea, însă Domnul când vine, va depăşi total vestirea lui Ioan Botezătorul.

Chemarea lui Ioan la convertire şi vestirea venirii lui Mesia răsună astăzi în noi pentru a răspunde cu viaţa noastră la venirea Mântuitorului.

  1. MEDITAŢIA:Ce-mi spune Domnul în text?

Evanghelia duminicală continuă să conducă drumul Adventului spunând cu Ioan Botezătorul: Mântuitorul deja vine. Trebuie să-l trăim nu ca ceva ce s-a întâmplat în urmă cu 2015 ani, este o realitate actuală. În momentele noastre dificile sau aride ale vieţii continuăm ca mulţimea din acea epocă aşteptându-l pe Mesia şi căutând mântuire şi fericire într-un „mesia” oare-care. Ce bine ar fi ca să existe în viaţa noastră un Ioan Botezătorul care să spună: nu sunt eu… El este. Aşa vom putea descoperi faţa lui Isus mai eficient. Chiar dacă el nu ne dă ceea ce cerem, ne va dărui cu toată siguranţa ceea ce avem nevoie realmente.

Papa Francisc, urmând misiunea lui Ioan Botezătorul, ne prezintă acest Advent ca o bună ocazie pentru a şti să aşteptăm:

Acest drum nu este niciodată încheiat. Aşa cum în viaţa fiecăruia dintre noi există mereu nevoia de a porni din nou, de a ne ridica din nou, de a regăsi sensul ţintei propriei existenţe, tot aşa pentru marea familie umană este necesar să regăsim mereu orizontul comun spre care ne îndreptăm. Orizontul speranţei! Acesta este orizontul pentru a avea un drum bun. Timpul Adventului, pe care astăzi îl începem din nou, ne redă orizontul speranţei, o speranţă care nu dezamăgeşte pentru că este întemeiată pe Cuvântul lui Dumnezeu. O speranţă care nu dezamăgeşte, pur şi simplu pentru că Domnul nu dezamăgeşte niciodată! El este fidel! Să ne gândim la această frumuseţe şi s-o simţim.

Modelul acestei atitudini spirituale, al acestui mod de a fi şi de a merge în viaţă, este Fecioara Maria. O simplă tânără de la ţară, care poartă în inimă toată speranţa lui Dumnezeu! În sânul ei, speranţa lui Dumnezeu a luat trup, s-a făcut om, s-a făcut istorie: Isus Cristos. Magnificat-ul ei este cântarea Poporului lui Dumnezeu aflat pe drum şi a tuturor bărbaţilor şi femeilor care speră în Dumnezeu, în puterea milostivirii sale. Să ne lăsăm conduşi de ea, care este mamă, este mămică şi ştie cum să ne conducă. Să ne lăsăm conduşi de ea în acest timp de aşteptare şi de veghere activă”.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

Care este Mesia pe care-l aştept? Mă preocup, ca soldaţii şi vameşii, să înţeleg ce trebuie să fac pentru a-l primi? Văd în aşteptarea Mariei un exemplu pentru a învăţa?

  1. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Sperăm în tine, Doamne, pentru că prin Fiul tău

ai revărsat în noi pe Duhul tău Sfânt,

primele roade ale moştenirii veşnice;

îţi cerem ca speranţa să ne ajute să înfruntăm

lupta zilnică dură a credinţei.

Măreşte elanul nostru, întăreşte curajul nostru,

ca noi să sperăm să ne bucurăm de cuvântul tău în patria vieţii.

Prin Cristos Domnul nostru. Amin.

  1. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Doamne, ce trebuie să fac? Vino în inima mea ca să-mi spui.

  1. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În timpul acestei săptămâni voi dedica un timp pentru a citi Biblia mea. Voi căuta evanghelia din fiecare zi şi voi descoperi în ea cuvintele pe care Dumnezeu le are pentru mine.

„Credinţa şi speranţa sunt cele două aripi ale sufletului,

cu ele se înalţă de la lucrurile pământeşti

şi urcă de la ceea ce este vizibil la ceea ce este invizibil”.

Sfântul Anton de Padova

******************* un alt text **********************

I. Invocă-l pe Duhul Sfânt

Doamne Isuse, trimite Duhul tău asupra noastră pentru ca să putem citi Scriptura precum ai citit-o şi explicat-o ucenicilor pe drumul spre Emaus. Creează în noi tăcerea pentru a-ţi asculta glasul în creaţie şi în Scriptură, în evenimente şi în persoane, mai ales în cei săraci şi suferinzi. Cuvântul tău să ne ajute să experimentăm, asemenea ucenicilor de la Emaus, puterea învierii Tale şi să dăm mărturie că Tu eşti viu în mijlocul nostru. Amin.

II. Lectio:

  • Citeşte cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu – Luca 3,10-18:
    În acel timp, mulţimile îl întrebau pe Ioan: „Atunci, ce trebuie să facem?” 11 Răspunzând, le-a spus: „Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel!” 12 Au venit şi unii vameşi ca să fie botezaţi şi i-au spus: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?” 13 El le-a spus: „Nu pretindeţi mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi!” 14 Şi unii soldaţi l-au întrebat la fel, spunând: „Iar noi ce trebuie să facem?” El le-a zis: „Nu maltrataţi şi nu acuzaţi pe nimeni pe nedrept şi fiţi mulţumiţi cu solda voastră!”

15 Deoarece poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inima lor despre Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, 16 Ioan le-a răspuns tuturor: „Eu vă botez cu apă, însă vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza în Duhul Sfânt şi cu foc. 17 Lopata de vânturat este în mâna lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în grânarul său, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge”. 18 Astfel, prin multe alte îndemnuri, el predica poporului vestea cea bună.

  • Caută să înţelegi ce spune textul:

Contextul: fragmentul evanghelic face parte din expunerea predicii lui Ioan Botezătorul înţeleasă drept pregătire a misiunii lui Isus. Ioan Botezătorul vesteşte venirea iminentă a zilei Domnului. Profeţii Vechiului Testament au anunţat această venire ca o zi a mâniei şi a mântuirii, precum şi venirea unui mesager care să îi pregătească calea (Mal 3,1-5). Ioan Botezătorul este acest mesager, care în predica sa cere poporului să se convertească într-o manieră autentică. Prima parte a predicii (Lc 3, 7-9) a destabilizat mulţimea, demolând falsa siguranţă a unei apartenenţe de suprafaţă la poporul ales (v.8: să nu începeți a spune în voi înșivă: «Noi îl avem de tată pe Abraham»), şi cerând realizarea concretă a convertirii (v.7).

Textul are două părţi principale:

  1. Lc 3,10-14: roadele convertirii:

– „Ce trebuie să facem?”: predica lui Ioan ajută mulţimea să înţeleagă că credinţa trebuie să se realizeze în fapte concrete de convertire. Aceeaşi întrebare va fi adresată şi lui Isus de cei care îl caută pe Dumnezeu şi vor să aibă parte de mântuire (Mt 19,20). Arată disponibilitatea la convertire (metanoia), la o schimbare reală a vieţii.

– „Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are…”: Ioan arată că principiul fundamental al convertirii este solidaritatea şi împărtăşirea propriilor bunuri cu aproapele în nevoie. Vameşilor şi soldaţilor, persoane expuse la pericolul corupţiei, Ioan le cere să redescopere sensul responsabilităţii lor precum şi simţul dreptăţii. Nu se cer practici ascetice imposibile, ci a împlini cu onestitate şi simţ etic propria datorie. Nicio categorie de persoane nu e exclusă de la convertire şi de la trăirea sa concretă.

2.Lc 3, 15-18: raportul dintre Înaintemergător şi Isus, dintre botezul lui Ioan şi botezul lui Mesia în Duhul Sfânt şi în foc.

– v.15: „Eu vă botez cu apă, însă vine unul mai puternic decât mine…”: Ioan îşi dă seama că viaţa sa este doar un semn care indică spre Cel care vine cu putere. Dacă Ioan poate doar să arate nevoia de convertire a poporului, Mesia va cufunda poporul în viaţa însăşi a lui Dumnezeu, în focul luminii sale. Dumnezeu va trebui să restabilească dreptatea între oameni. Doar că această dreptate va lua chipul milostivirii lui Cristos şi a misterului său pascal.

 

III. Meditatio: meditează care este mesajul textului pentru tine şi împărtăşeşte cu alţii rodul meditaţiei.

Întrebări care ne pot ajuta pentru împărtăşire:

– Ce cuvânt, expresie sau atitudine te-a impresionat mai mult? De ce?

– Ce acţiuni concrete de schimbare îmi inspiră Domnul?

– Sunt dispus să fiu generos şi să împart cu fraţii mei puţinul sau multul pe care pot să-l am?

 

IV. Oratio et contemplatio: Roagă-te, cerându-i lui Dumnezeu harul venirii lui Isus, şi contemplă viaţa ta cu ochii lui Dumnezeu.

 

V. Actio: păstrează în inimă mesajul pe care l-ai primit şi ia decizii conforme cu acest cuvânt.

 

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.