Categorii

Duminica a III-a din Advent, Ciclul B – lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ 

Tată Veşnic, în numele lui Isus Cristos şi prin mijlocirea pururea Fecioarei Maria,

trimite în inima mea Duhul Sfânt.

Duhule Sfânt, Dumnezeu al iubirii infinite, dă-mă iubirea ta sfântă.

Duhule Sfânt, Dumnezeu al virtuţilor, converteşte-mă.

Duhule Sfânt, izvor de lumini cereşti,

risipeşte ignoranţa mea.

Duhule Sfânt, Dumnezeu al curăţiei infinite, sfinţeşte sufletul meu.

Duhule Sfânt, care locuieşte în sufletul meu, transformă-l şi fă-l în întregime al tău.

Duhule Sfânt, Iubire substanţială a Tatălui şi a Fiului, rămâi mereu în inima mea.

 

 

TEXTUL BIBLIC: Ioan 1,6-8.19-28

6 În acel timp, a fost trimis de Dumnezeu un om cu numele Ioan. 7 Acesta a venit spre mărturie ca să mărturisească despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. 8 Nu era el lumina, ci era trimis ca să dea mărturie despre lumină.

19 Iată care a fost mărturia lui Ioan când iudeii din Ierusalim au trimis la el preoţi şi leviţi ca să-l întrebe:

– Cine eşti tu?

20 El a mărturisit şi nu a tăgăduit; a mărturisit:

– Nu sunt eu Cristos.

21 Ei l-au întrebat din nou:

– Dar cine eşti? Eşti Ilie?

El a răspuns:

– Nu sunt.

– Eşti tu profetul?

A răspuns:

– Nu.

22 Atunci, i-au zis:

– Dar cine eşti? Căci trebuie să ducem un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui despre tine însuţi?

23 El a zis:

– Eu sunt glasul celui care strigă în pustiu: «Îndreptaţi calea Domnului», precum a zis Isaia profetul.

24 Cei trimişi erau dintre farisei. 25 Ei i-au mai pus o întrebare:

– De ce botezi, dacă tu nu eşti Cristos, nici Ilie, nici Profetul?

26 Ioan le-a răspuns, zicând:

– Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru se află acela pe care voi nu-l cunoaşteţi; 27 cel care vine după mine, care înainte de mine a fost şi căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei.

28 Acestea s-au petrecut în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

1 – LECTURA: Ce spune textul?

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Cine l-a trimis pe Ioan? Pentru ce l-a trimis? Pe cine au trimis autorităţile iudaice? Ce a mărturisit clar? Era Ioan profetul Ilie? Ce trebuiau să întrebe preoţii şi leviţii? Ce a răspuns Ioan la întrebarea despre cine era el?

Câteva consideraţii pentru o lectură rodnică…

Pr. Daniel Kerber

În această a treia duminică din Advent, liturgia continuă cu figura lui Ioan Botezătorul. Evanghelia lui Ioan îl prezintă deja în prolog ca martor şi evidenţiază această dimensiune repetând-o de trei ori în primele versete (6-8).

În v. 19 începe partea narativă a evangheliei, după prologul care merge de la v. 1 la v. 18. Chestionarul pe care-l fac autorităţile din Ierusalim, deşi era adresat lui Ioan: „cine era”, în realitate îl caută pe Mesia. Pentru aceasta primul răspuns al lui Ioan este în mod corect să nege că el este Mesia (v. 20). Această căutare ajunge să fie ceea ce este un fundal al întregii evanghelii, „Cine este Mesia?”, pentru aceasta, atunci când evanghelia ajunge la apogeu şi discipolii deja îl recunosc pe Isus drept Cristos, Mesia lui Dumnezeu, evanghelistul se întoarce în mod subtil asupra temei, şi după pescuirea minunată indicată de Cel Înviat, adaugă: „Niciunul dintre discipoli nu îndrăznea să-l întrebe «Tu cine eşti?», căci ştiau că este Domnul” (21,12).

Evanghelistul, prin întrebările adresate lui Ioan Botezătorul, vrea să trezească în cititor, în noi, întrebarea „Cine este Mesia, Mântuitorul?”. Şi apoi ne propune drumul lecturii întregii evanghelii pentru a descoperi progresiv în Isus pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cristos.

De trei ori îl întreabă pe Ioan şi de trei ori răspunde negativ. Este opusul celor trei tăgăduiri ale lui Petru (vezi 13,38). Ioan neagă pentru a-l mărturisi pe Mesia, Petru va nega pentru a-şi salva pielea.

În sfârşit, atunci când Ioan vorbeşte despre el însuşi, preia profeţia lui Isaia (vezi Is 40,3) şi se identifică cu profetul trimis să pregătească drumul Domnului. Dacă Isaia a vestit poporului eliberarea din exil, acum Ioan Botezătorul pregăteşte calea Domnului care va elibera poporul de păcat, aşa cum va mărturisi imediat după aceea: „Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (v. 29).

În ultimele versete, când îl întreabă pe Ioan pentru ce botează dacă nu este Mesia, Botezătorul dă o indicaţie care trece neobservată, care însă este de importanţă vitală în evanghelie: „în mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi” (v. 26). Ioan Botezătorul dă mărturie despre prezenţa lui Cristos în mijlocul poporului, deşi încă nu-l cunosc.

Toată insistenţa evanghelistului pe Ioan Botezătorul ca martori la începutul evangheliei ne arată importanţa mărturiei în transmiterea credinţei. De fapt, toată evanghelia este o mărturie a celui care se prezintă ca discipolul iubit care vesteşte cea ce a văzut şi a auzit (vezi 21,24; 1In 1,1 şu).

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune? Ce ne spune?

Încă o dată apare Ioan Botezătorul şi de data aceasta ne invită să fim martori ai luminii. Uneori putem crede că textele Scripturii nu sunt scrise pentru noi, pentru că s-au petrecut în urmă cu mulţi ani, sau uneori pentru că vorbesc despre obiceiuri foarte diferite de cele pe care le avem actualmente. Însă astăzi avem marea oportunitate de a vedea că această invitaţie pe care ne-o adresează Ioan este pentru noi şi pentru realitatea noastră de viaţă. Însă, cum poate un student de colegiu sau de universitate din realitatea sa să fie martor al luminii? Putem crede că sunt misiuni imposibile, însă adevărul este că e foarte simplu. Când acţionăm cu onestitate în examenele noastre, sau când ne facem îndatoririle în manieră responsabilă, sau când ne punem în pielea profesorilor care ni se par ursuzi sau exigenţi, acolo suntem lumină pentru cei care ne înconjoară şi ca Ioan, fiind un glas care strigă în deşert. În afară de asta, nu putem uita că aparţinem la o familie şi că şi acolo putem transforma în viaţă invitaţiile luiIoan. De exemplu, dacă ajutăm în treburile zilnice, dacă ne preocupăm de cei care trăiesc cu noi, de părinţii noştri, de fraţii noştri, etc.; de asemenea putem reflecta acest mesaj de lumină, care este Isus.

Ştim că Isus vine, care se face prezent în Euharistie, însă, este prezent şi în frate, în cel care suferă, în cel care este trist sau se simte singur, şi în jurul nostru este o mulţime de persoane cu aceste caracteristici, uneori acesta este deşertul activităţii noastre şi este locul unde suntem chemaţi să strigăm că Isus vine şi că El este speranţa întregii lumi.

Nu trebuie să uităm că putem lua şi exemplul lui Ioan, să ne punem tricoul şi să vestim întregii lumi că suntem bucuroşi pentru că timpul de Crăciun se apropie. Să vestim prietenilor noştri, colegilor noştri, familiei noastre, că încă este timp de a pregăti inima pentru naşterea lui Isus. Avem oportunitatea de a face din Crăciunul de anul acesta o dată specială şi diferită de cea din anii anteriori. Să fim conştienţi că încă suntem pe drum şi că încât există timp pentru a reflecta asupra comportamentelor noastre, pentru a le îmbunătăţi pentru ca apoi să ieşim la ceilalţi cu mesajul venirii lui Isus.

În sfârşit, să primim invitaţia sfântului Ioan Paul al II-lea de a trăi cu bucurie această duminică:

«Bucură-te, fiica Sionului» (Sof 3,14). «Bucuraţi-vă mereu în Domnul». Invitaţia insistentă la bucurie este motivul conducător al acestei a treia duminici din Advent, în mod tradiţional indicată cu primul cuvânt în latină al antifonului de intrare de la Liturghie: «Gaudete». «Timpul forte» al Adventului, timp de veghere, de rugăciune şi de solidaritate, tinde să trezească în sufletul nostru sentimente de bucurie şi de pace, alimentate de întâlnirea de acum apropiată cu Domnul.

Preaiubiţi fraţi şi surori, pentru ca să puteţi fi aceşti apostoli curajoşi ai Evangheliei, este necesar ca să creşteţi încontinuu în comuniunea cu Domnul, prin rugăciune, ascultarea Cuvântului, viaţa sacramentală şi mărturia carităţii. Adoraţia euharistică, viaţa în sacramente şi faptele bune să alimenteze şi să susţină viaţa voastră spirituală şi diferitele iniţiative apostolice, pentru a pregăti naşterea lui Isus.

Acum să ne întrebăm:

Mă simt chemat să-l vestesc pe Isus în mijlocul celor care au nevoie de asta? Împlinesc îndatoririle mele de botezat şi bun creştin pentru ca astfel să fiu martor al luminii? În îndatoririle mele există impulsul de a face cunoscută fraţilor mei credinţa, în special celor care se află mai îndepărtaţi sau nu cunosc Evanghelia? Pregătesc cu bucurie venirea Domnului?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i spun? Ce-i spunem?

Doamne,

Priveşte cum poporul tău aşteaptă cu credinţă

sărbătoarea naşterii lui Isus.

Dă-ne să ajungem la Crăciun,

sărbătoare de bucurie şi mântuire,

şi s-o putem celebra cu multă bucurie,

pace şi reconciliere.

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Ajută-ne, Doamne, să fim martori fideli ai luminii tale cu bucurie.

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez? La ce ne angajăm? 

Îmi voi propune să ajut în treburile casei mele, mai bine în ceea ce mă costă mai mult, cu o atitudine zâmbitoare, fără să mă descurajez, pentru ca astfel să fiu martor al luminii.

Este Crăciun de fiecare dată când dai iubirea lui Dumnezeu prin intermediul tău.

Da, este Crăciunul de fiecare dată când îi zâmbeşti fratelui tău şi îi oferi o mână de ajutor.

Fericita Maica Tereza de Calcuta

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.