Categorii

Duminica a III-a a Paștelui – Anul C – Lectio divina

Duminica-III-TP-C-LectioPREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Fă, Doamne, ca să învăţăm

să te ascultăm mereu cu toată fiinţa noastră;

ca, imitând-o pe Maria, să păstrăm cuvintele tale

pentru a le medita în inima noastră

ca buni discipoli şi adepţi ai tăi.

 

Dă-ne ca, plini de tine,

să reuşim să comunicăm fraţilor noştri

ceea ce am văzut şi am auzit.

 

Numai aşa vom fi martori ai împărăţiei tale

şi vom trăi cu fidelitate

vocaţia la care tu ne chemi în fiecare zi.

 

TEXTUL BIBLIC: Ioan 20,1-9 

În acel timp, Isus s-a arătat din nou discipolilor lângă Marea Tiberiadei, şi li s-a arătat astfel: 2 Erau împreună Simon Petru şi Toma, cel numit Geamănul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu şi alţi doi dintre discipolii lui. 3 Simon Petru le-a spus:

– Mă duc să pescuiesc.

Ei i-au zis:

– Mergem şi noi cu tine.

Au ieşit şi s-au urcat în barcă, dar în noaptea aceea nu au prins nimic. 4 Când era de acum dimineaţă, Isus stătea pe mal, dar discipolii nu ştiau că este Isus. 5 Aşadar, Isus le-a zis:

– Copilaşi, nu aveţi ceva de mâncare?

I-au răspuns:

– Nu!

6 Atunci le-a zis:

– Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi!

Ei l-au aruncat şi nu-l mai puteau trage, din cauza mulţimii peştilor. 7 Atunci, discipolul acela pe care Isus îl iubea i-a spus lui Petru:

– E Domnul!

Simon Petru, auzind că este Domnul, s-a încins cu haina – pentru că era dezbrăcat – şi s-a aruncat în mare. 8 Ceilalţi discipoli au venit cu barca – pentru că nu erau departe de uscat, ci la vreo două sute de coţi -, trăgând cu ei năvodul cu peşti. 9 Când au coborât pe uscat, au văzut un foc cu jar, peşti puşi deasupra şi pâine. 10 Isus le-a zis:

– Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum!

11 Atunci, Simon Petru a urcat în barcă şi a tras la mal năvodul plin cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari. Şi, deşi erau aşa de mulţi, năvodul nu s-a rupt. 12 Isus le-a zis:

– Veniţi şi mâncaţi!

Şi niciunul dintre discipoli nu îndrăznea să-l întrebe: „Tu cine eşti?”, căci ştiau că este Domnul. 13 Isus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o; la fel şi peştele. 14 Aceasta a fost de acum a treia oară că Isus s-a arătat discipolilor după ce a înviat din morţi. 15 După ce au stat la masă, Isus i-a spus lui Simon Petru:

– Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti mai mult decât aceştia?

El i-a zis:

– Da, Doamne, tu ştii că te iubesc.

El i-a spus:

– Paşte mieluşeii mei!

16 El i-a zis iarăşi, a doua oară:

– Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?

El i-a spus:

– Da, Doamne, tu ştii că te iubesc.

I-a zis:

– Paşte oile mele!

17 I-a zis a treia oară:

– Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?

Petru s-a întristat pentru că i-a zis a treia oară: „Mă iubeşti?” şi i-a spus:

– Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc.

Isus i-a zis:

– Paşte oile mele! 18 Adevăr, adevăr îţi spun: când erai mai tânăr, te încingeai singur şi te duceai unde voiai. Însă când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi te va încinge un altul şi te va duce unde nu vei voi.

19 Dar aceasta a spus-o arătând cu ce moarte îl va fi glorificat pe Dumnezeu. După ce a spus aceasta, i-a zis:

– Urmează-mă!

1. LECTURA: Ce spune textul?

Pr. Daniel Kerber

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Cine erau împreună la Lacul Tiberiadei? Cine l-a recunoscut pe Isus spunând: „E Domnul!”? Ce a făcut Petru? Ce nu îndrăzneau discipolii să întrebe? Care a fost întrebarea pe care Isus a adresat-o lui Petru de trei ori? Ce i-a cerut Isus lui Petru de trei ori? Cu ce expresie termină Isus pasajul evangheliei din această duminică?

Câteva piste pentru a înţelege textul

După întâlnirea Celui Înviat cu discipolii în Ierusalim, acum relatarea ne situează în jurul Mării Galileii, patria discipolilor. Acolo Isus îi întâlneşte din nou pe prietenii săi.

Am putea vedea două părţi în text: întâlnirea cu Cel Înviat  unită cu pescuirea minunată (v. 1-14), şi dialogul lui Isus cu Simon Petru (v. 15-19).

Scena se situează pe malul lacului Tiberiadei, care este locul de origine al multora dintre discipoli, acolo merg să pescuiască, aşa cum era obiceiul lor. Isus se prezintă pe malul lacului, însă nu-l recunosc. Cel Înviat nu se recunoaşte numai prin trăsăturile sale fizice. Textele biblice ne dau de înţeles că prezenţa Celui Înviat nu este evidentă, nu se impune, cere o acceptare din partea celui care o primeşte.

După pescuirea minunată, discipolul iubit îi spune lui Petru: „E Domnul!” (v. 7). Simţindu-se iubit de Domnul facilitează recunoaşterea prezenţei sale în activităţile de fiecare zi; şi în impulsivitatea sa, Petru se aruncă în lac şi înoată până la mal. Acolo Isus are mâncarea pregătită şi îi invită să se servească.

Evanghelia a început întrebându-l pe Ioan Botezătorul crezând că era Mesia: „Tu cine eşti?”. Acum se spune că „niciunul dintre discipoli nu îndrăznea să-l întrebe: „Tu cine eşti?”, căci ştiau că este Domnul” (v. 12). Cel care face itinerarul propus de evanghelist, începând cu întrebarea „cine este Mesia?”, se termină fără să aibă nevoie să întrebe pentru că „ştiau că este Domnul”.

În ultima parte este dialogul lui Isus cu Simon Petru, pe care-l întreabă de trei ori despre iubirea sa (v. 15-18). Tripla repetare face aluzie probabil la tripla tăgăduire a lui Petru (vezi 13,38). Isus ştie despre iubirea lui Petru şi pornind de la această iubire vrea să vindece rana provocată de tăgăduirile sale.

Pe de altă parte Învăţătorul îl întreabă pe Petru despre iubirea sa faţă de Isus însuşi: „mă iubeşti?”, însă în fiecare dintre răspunsuri Isus nu-i indică lui Petru o atitudine faţă de Isus, ci faţă de ai săi, discipolii săi: „paşte mieluşeii mei”, „paşte oile mele” (v. 15.16.17). Iubirea concretă faţă de Isus o va exprima Petru în îngrijirea oilor care continuă să fie mereu ale lui Isus: „oile mele”.

Isus nu se poate despărţi de aceia pentru care şi-a oferit viaţa şi pentru aceasta, a-l iubi pe El duce în mod necesar a iubi pe cei pe care El îi iubeşte.

2.MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

În această duminică liturgia ne prezintă o nouă întâlnire a lui Isus înviat cu discipolii săi. El continuă să arate duioşia şi milostivirea sa: le indică unde să pescuiască, le aprinde focul şi le oferă micul dejun, etc. Şi astăzi, Domnul continuă să ne dăruiască îngrijirile sale, este în mijlocul familiei noastre şi ne arată duioşia sa prin cei care sunt în jurul nostru. Isus, cu forţa Învierii, va continua mereu să fie alături de noi, discipolii săi, vindecând infidelităţile noastre, restaurând dauna făcută, şi mai ales invitându-ne să începem din nou cu un singur cuvânt: Urmează-mă!

Papa Francisc ne oferă următoarea reflecţie a Evangheliei:

Petru a regăsit încrederea când Isus de trei ori i-a spus: «Paşte oile mele» (In 21,15.16.17). Şi în acelaşi timp el, Simon, a mărturisit de trei ori iubirea sa faţă de Isus, reparând astfel tripla renegare care a avut loc în timpul pătimirii. Petru simte încă arzând în el rana acelei dezamăgiri date Domnului său în noaptea trădării. Acum El e cel care îl întreabă: «Mă iubeşti?», Pentru nu se încrede în el însuşi şi în forţele sale, ci în Isus şi în milostivirea sa: «Doamne, tu ştii toate; tu ştii că te iubesc» (In 21,17). Şi aici dispare frica, nesiguranţa, laşitatea.

Petru a experimentat că fidelitatea lui Dumnezeu este mai mare decât infidelităţile noastre şi mai puternică decât renegările noastre. Îşi dă seama că fidelitatea Domnului îndepărtează fricile noastre şi depăşeşte orice imaginaţie umană. Isus ne adresează şi nouă astăzi întrebarea: «Mă iubeşti tu?». Face asta tocmai pentru că El cunoaşte fricile noastre şi trudele noastre. Petru ne arată drumul: încrederea în El, care «toate le ştie» despre noi, încrezându-ne nu în capacitatea noastră de a-i fi fideli, cât mai ales pe fidelitatea sa de neclintit. Isus nu ne părăseşte niciodată, pentru că nu se poate renega pe sine însuşi (cf. 2Tim 2,13). Este fidel. Fidelitatea pe care Dumnezeu ne-o confirmă neîncetat şi nouă, păstorilor, dincolo de meritele noastre, este izvorul încrederii noastre şi al păcii noastre. Fidelitatea Domnului faţă de noi ţine mereu aprinsă în noi dorinţa de a-l sluji şi de a-i sluji pe fraţi în caritate.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

Care ar fi răspunsul meu dacă Isus m-ar întreba astăzi: „mă iubeşti?”? Recunosc prezenţa lui Isus Înviat în viaţa mea? În persoanele care mă înconjoară? În momentele frumoase de fiecare zi? În dificultăţi şi necazuri? Cum pot să-l urmez pe Isus după ce i-am fost infidel? Isus poate vindeca păcatul meu şi poate să aibă din nou încredere în mine?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Te urmăm, Doamne Isuse,

Însă pentru ca să te urmăm, cheamă-ne,

Pentru că fără tine nimeni nu poate  înainta.

Căci numai Tu eşti Calea, Adevărul şi Viaţa.

Primeşte-ne aşa cum un drum primitor primeşte.

Încurajează-ne aşa cum adevărul dă curaj.

Dă-ne viaţă, pentru că Tu eşti Viaţa.

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

„Doamne, tu ştii toate: tu ştii că te iubesc”

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În timpul acestei săptămâni de Paşte, vei simţi bucuria de a şti că Isus este în mijlocul familiei tale. Adu-i mulţumire înainte de fiecare masă şi recunoaşte prezenţa sa.

„Sufletul care-l iubeşte pe Dumnezeu cu adevărat

nu încetează, din lene, să facă ceea ce poate pentru a-l întâlni pe Fiul lui Dumnezeu.

Şi după ce a făcut tot ceea ce poate,

nu rămâne satisfăcut, pentru că se gândeşte că n-a făcut nimic”.

Sfântul Ioan al Crucii

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.