Categorii

Duminica a II-a după Crăciun – Ciclul C – Lectio divina

Duminica-II-Craciun-C-lectioPREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Vino la mine, Duhule Sfânt, Duh al înţelepciunii:

dă-mi privire şi auz interior

pentru ca să nu fiu ataşat de lucrurile materiale,

ci să caut mereu realităţile Duhului.

Vino la mine, Duhule Sfânt, Duh al iubirii:

fă ca inima mea să fie mereu capabilă de mai multă caritate.

Vino la mine, Duhule Sfânt, Duh al adevărului:

dă-mi să ajung la cunoaşterea adevărului în toată plinătatea sa.

Vino la mine, Duhule Sfânt, apă vie care ţâşneşte spre viaţa veşnică:

dă-mi harul de a ajunge să contemplu

faţa milostivirii, pe Isus Cristos,

în bucuria şi în viaţa fără de sfârşit.

TEXTUL BIBLIC: Ioan 1,1-18

La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. 2 Acesta era la început la Dumnezeu. 3 Toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există. 4 În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor, 5 iar lumina în întuneric luminează, dar întunericul nu a cuprins-o.

6 A fost un om, trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. 7 Acesta a venit spre mărturie, ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. 8 Nu era el lumina, ci a venit să dea mărturie despre lumină. 9 Cuvântul era lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om.

10 Era în lume şi lumea a luat fiinţă prin el, dar lumea nu l-a cunoscut. 11 A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit. 12 Însă celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, 13 care, nu din sânge, nici din voinţa trupului, nici din voinţa bărbatului, ci din Dumnezeu s-au născut.

14 Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. 15 Ioan a dat mărturie despre el şi a strigat, zicând: „Acesta era cel despre care v-am spus: «Cel care vine după mine a fost înaintea mea pentru că era mai înainte de mine»”.

16 Căci noi toţi am primit din plinătatea lui har după har. 17 Pentru că Legea a fost dată prin Moise, harul şi adevărul au fost prin Isus Cristos. 18 Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu; Fiul unic al lui Dumnezeu, cel care este spre pieptul Tatălui, el l-a revelat.

1. LECTURA: Ce spune textul?

Magister Leonardo Mongui Casas

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

La început ce exista? Cu cine era şi cine era acela care este Cuvântul? Cum se numeşte omul trimis de Dumnezeu? La cine a fost trimis acest om? Care este privilegiul celor care au crezut?

Câteva piste pentru a înţelege textul

În această primă duminică din an, ne întâlnim cu două mari imnuri cristologice pe care le avem în Scriptură. Evanghelistul îşi concentrează atenţia pe trei elemente:

  1. Cuvântul lui Dumnezeu, Isus, există de la început (In 1,1-11)

Din primele momente ale creştinismului primar se consolidează certitudinea că Isus este Dumnezeu şi există din totdeauna, aşa cum atestă acest imn frumos. Ioan, în scrierile sale, insistă puternic pe faptul că Isus este „Cuvântul” viu al Tatălui (In 1,1.14; 1In 1,1; Ap 19,13).

În acest mod, Isus se revelează ca originea şi motivaţia a tot ceea ce există. El este Fiul lui Dumnezeu şi El este Cuvântul creator (a se compara cu Gen 1,1-26; Ps 33,6).

Prezenţa Cuvântului este semn de viaţă (In 1,4) şi lumină (v. 9) în mijlocul a ceea ce există şi este în opoziţie clară cu întunericul pe care îl reprezintă prezenţa răului în mijlocul armoniei creaţiei. De asemenea, terminul „lume” (In 1,10) are în această evanghelie semnificaţia dublă: creaţia lui Dumnezeu şi aceia care se opun operei sale mântuitoare.

  1. Întruparea Fiului lui Dumnezeu împlineşte promisiunea mesianică (v. 12-15)

Cuvântul „s-a făcut trup şi a locuit între noi” (v. 14), acest verset este centrul mesajului. Isus nu este numai un profet, nici un învăţător în plus faţă de cei care au fost trimişi de Dumnezeu în decursul istoriei; Isus este Dumnezeu care se face om pentru a ne face pe noi „fii ai lui Dumnezeu” în iubirea sa. Isus este zămislit de Tatăl în Maria şi cu El întreaga omenire se naşte la o viaţă nouă.

  1. A-l cunoaşte pe Isus înseamnă a-l cunoaşte pe Tatăl (v. 16-18)

Prezenţa lui Mesia în lume este culmea revelaţiei: imaginea imperfectă pe care o păstra poporului lui Israel de-a lungul secolelor primeşte plinătatea în naşterea lui Isus. Cu prezenţa sa putem să-l vedem pe Dumnezeu (In 14,9), spre deosebire de înaintaşii noştri care nu puteau să-l vadă fără să moară (Ex 33,20). Isus nu vine să abolească legea (Mt 5,17), ci să o ducă la împlinire din iubire şi adevăr (In 1,17). Astfel, prin intermediul lui Cristos avem harul de a cunoaşte realmente cine este Dumnezeu şi a descoperi planul de mântuire pe care îl are pentru fiecare dintre noi.

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Evanghelia de astăzi ne aminteşte că intrând în contact cu Cuvântul suntem în prezenţa lui Isus; nu este ceva magic, nici fantezist, este Isus cel care ne vorbeşte de fiecare dată când ascultăm un text din Biblie. Isus este prezent când în camera noastră singuri sau în comunitatea noastră medităm şi ne rugăm cu textele biblice. Tocmai pentru aceasta, fiind iradiaţi de însuşi Isus şi de lumina cuvintelor sale, trebuie să mergem, ca Ioan, să dăm mărturie despre ceea ce ne-a permis să trăim.

Papa Benedict al XVI-lea ne spune:

„Când învăţa, oamenii recunoşteau în cuvintele sale însăşi autoritatea divină, simţea apropierea Domnului, iubirea sa milostivă, şi aducea laudă lui Dumnezeu. În fiecare epocă şi în fiecare loc, cel care are harul de a-l cunoaşte pe Isus, în special prin citirea sfintei Evanghelii, rămâne fascinat, recunoscând că în predica sa, în gesturile sale, în Persoana sa El ne revelează adevărata faţă a lui Dumnezeu şi în acelaşi timp ne revelează pe noi nouă înşine, ne face să simţim bucuria că suntem fii ai Tatălui care este în ceruri, indicându-ne baza solidă pe care să edificăm viaţa noastră.

Însă adesea omul nu construieşte acţiunea sa, existenţa sa pe această identitate şi preferă nisipurile ideologiilor, ale puterii, ale succesului şi ale banului, crezând că găseşte în ele stabilitate şi răspunsul la cererea de nesuprimat de fericire şi de plinătate pe care o poartă în sufletul său. Şi noi, pe ce anume vrem să construim viaţa noastră? Cine poate să răspundă cu adevărat la neliniştea inimii noastre? Cristos este stânca vieţii noastre! El este Cuvântul veşnic şi definitiv care ne face să nu ne temem de tot felul de adversităţi, de dificultăţi, de greutăţi (cf. Verbum Domini, 10). Fie ca să poată impregna Cuvântul lui Dumnezeu toată viaţa noastră, gândirea noastră şi acţiunea noastră”.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

Recunosc în Biblie mijlocul prin care Isus îmi vorbeşte? Ce vrea să spună Biblia când spune că Isus este începutul şi sfârşitul creaţiei? Ascult Cuvântul lui Dumnezeu în mesajul Evangheliei? Caut să cresc în credinţa mea pentru a da mărturie despre ea fără teamă?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Doamne,

din nou mă chemi pe nume,

mă convoci la comunitatea ta

şi mă inviţi să proclam,

pentru toţi fraţii mei şi surorile mele,

cuvântul vieţii

pe care îl semeni, zi de zi, înlăuntrul meu.

Fie ca Duhul tău să mă însoţească,

în orice moment şi împrejurare,

pentru ca buzele mele şi inima mea să te vestească pe Tine,

cu bucurie şi sensibilitate,

ca vestea bună a eliberării

în această lume care tânjeşte şi caută.

Fie ca eu prin cuvânt şi mărturie

să ies urgent

în întâmpinarea celor care caută o viaţă mai demnă,

a celor care doresc cu ardoare şi au nevoie

de apropiere, sănătate şi loc de muncă,

dreptate şi pace, dialog şi fraternitate, viaţă…

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Isuse, tu eşti Cuvântul făcut trup şi locuieşti în mijlocul nostru.

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

Voi citi în fiecare zi un verset diferit din această Evanghelie (In 1,1-18). Voi căuta şi voi medita în fiecare zi mesajul său.

„Din această prietenie cu Isus se va naşte şi impulsul

care conduce la a da mărturia credinţei în cele mai diferite locuri,

inclusiv acolo unde este refuz sau indiferenţă”.

Benedict al XVI-lea

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.