Categorii

Duminica a II-a din Timpul Pascal – Lectio divina – Anul B

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Duhule Sfânt,

stimulează-ne, pentru ca să lucrăm cu sfințenie.

Duhule Sfânt,

atrage-ne, pentru ca să iubim lucrurile sfinte.

Duhule Sfânt,

inspiră-ne, pentru ca să gândim cu sfințenie.

Duhule Sfânt,

întărește-ne, pentru ca să apărăm lucrurile sfinte.

Duhule Sfânt,

ajută-ne, pentru ca să nu pierdem niciodată lucrurile sfinte. 

 

TEXTUL BIBLIC: Ioan 20,19-31

În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis:

– Pace vouă!

20 Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. 21 Atunci, Isus le-a zis din nou:

– Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi.

22 Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis:

– Primiţi-l pe Duhul Sfânt! 23 Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veţi ţine, le vor fi ţinute.

24 Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus:

– L-am văzut pe Domnul!

Dar el le-a zis:

– Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede.

26 După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis:

– Pace vouă!

27 Apoi i-a spus lui Toma:

– Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!

28 Toma a răspuns şi i-a zis:

– Domnul meu şi Dumnezeul meu!

29Isus i-a spus:

– Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!

30 Isus a mai făcut înaintea discipolilor şi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31Acestea însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui.

1 – LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

De ce se adunau discipolii având ușile încuiate? Ce s-a întâmplat în timp ce discipolii erau adunați? Ce a spus și ce a făcut Isus când i-a văzut? Ce putere le-a dat Isus discipolilor săi? Ce a spus Toma când a aflat că discipolii l-au văzut pe Isus? Ce i-a spus Isus lui Toma? Ce răspunde Toma?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Pr. Daniel Kerber

În această a doua duminică din Timpul Pascal ni se prezintă primele întâlniri ale Celui Înviat cu discipolii săi, conținute în evanghelia lui Ioan.

Textul are trei părți, în prima (v. 19-25), Isus se întâlnește cu discipolii fără a fi prezent Toma și, chiar dacă îi anunță învierea sa, el nu crede. În a doua (v. 26-29), Isus apare din nou, de data aceasta fiind prezent Toma cu grupul de discipoli. În sfârșit v. 30-31 sunt concluzia întregii evanghelii.

În după-amiaza zilei de duminică, Isus se face prezent în comunitatea sa. Faptul că ușile sunt încuiate indică frica discipolilor, însă arată și că acest lucru nu este piedică pentru ca Isus să se prezinte. Prezența sa înviată deja nu poate fi oprită cu „ușile încuiate”.

Primul lucru pe care-l face Isus este de a le dărui pacea: „Pace vouă!”, care nu este pur și simplu un salut, ci este rodul victoriei sale pe care l-a dat oferindu-se până pe cruce. El însuși, care este pacea (vezi Ef 2,14), se prezintă în comunitatea sa, ca și cum le-ar spune: „eu, care sunt pacea, sunt cu voi”.

Reacția discipolilor este de bucurie și Isus merge mai departe, le arată semnele răstignirii sale în mâini și în coastă: este El însuși, și apoi îi trimite. Prezența lui Isus nu este pentru a rămâne în această „pace” pe care o dă Domnul, ci prezența sa este misionară și îi trimite pe discipolii săi în puterea Duhului său. Și, dacă ființa umană a început să trăiască prin suflul lui Dumnezeu suflat în nările sale (Gen 2,7), acum Cel Înviat suflă și face din discipolii săi creaturi noi, cu aceeași viață a Celui Înviat (Duhul Sfânt reprezentat prin suflu) care inundă comunitatea pascală.

Discipolii anunță lui Toma mesajul învierii, însă el opune rezistență să creadă.

Opt zile mai târziu, adică duminica următoare (autorul ne spune că această zi este ziua Domnului în care El „apare” comunității sale), din nou sunt adunați discipolii și Toma este cu ei. Isus apare și merge direct la Toma, fără a-l certa îi oferă semnele prezenței sale în așa fel încât Toma mărturisește credința sa. Atunci Isus îi spune un mesaj care este mai mult pentru cititor decât pentru Toma însuși: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” (v. 29). Această fericire ne este destinată și nouă, care nu l-am văzut, însă am crezut. Această credință este izvor de bucurie și veselie.

În sfârșit, în v. 30-31 autorul dă cheia de interpretare a întregii evanghelii. În prima parte a evangheliei (cap. 1-11) Isus a săvârșit multe semne pentru a trezi și a întări credința discipolilor săi. Toată evanghelia a fost scrisă pentru a aprofunda credința. Și această credință este aducătoare de viață: Jesús había desarrollado muchos signos para despertar y afianzar la fe de sus discípulos. Todo el evangelio fue escrito para profundizar la fe. Y esta fe es portadora de vida: „crezând, să aibă viaţă în numele lui”.

2 – MEDITAȚIA: Ce-mi spune Domnul în text? 

Răspunsul nostru în fața lui Isus Înviat trebuie să fie de bucurie, crezând că Domnul este viu și în mijlocul nostru; nu trebuie să ne închidem în fața lumii și a provocărilor sale, ci să intrăm în ea plini de încredere, pentru că Isus ne deschide ușile, pentru ca să fim capabili să mergem în întâmpinarea acestei lumi plini de pace și de bucurie, și în acest mod să fim purtători ai darurilor Celui Înviat. Bucuria Paștelui nu poate să rămână numai în noi. Această experiență trebuie să fie anunțată cu viața noastră în fiecare moment și loc în care ne aflăm. Pasul de la emoția învierii la realitatea trimiterii pe care-l face Isus cu suflul său ne face să înaintăm în această experiență unică de înviați. Este minunat că Isus ne cheamă pentru a continua cu misiunea pe care El însuși a realizat voința Tatălui și că, pentru a o realiza, ne capacitează dându-ne pacea și pe Duhul său, făcând din noi bărbați și femei propagatori ai veștii minunate.

Mereu Isus este cel care ia inițiativa, pentru ca să-l cunoaștem și să-l urmăm. Și, așa cum în relatare Domnul Înviat îl invită pe Toma să rezolve îndoielile sale pentru ca să creadă, în același mod, la acest Paște, Isus ne invită pentru ca ajutați de Duhul Sfânt, să rezolvăm îndoielile pe care eventual le-am avut când ni s-a predicat despre El. Invitația lui Isus este de a face acest pas pentru a fi numărați printre cei care, fără să vadă evenimente extraordinare, credem în iubirea pe care Dumnezeu o are față de noi, în Fiul său viu și activ. El ni se manifestă zilnic în evenimentele simple ale existenței noastre și așa întărește credința noastră. Citirea Cuvântului lui Dumnezeu ne va duce pe acest drum, pe el vom descoperi acțiunea lui Dumnezeu în viața noastră. Noi suntem chemați să fim martori ai lui Isus Înviat, pentru ca alții să creadă.

Acum să ne întrebăm:

Isus Înviat ne-a adus pacea? O experimentăm? Am simțit bucuria de a crede fără a vedea? Care sunt, dacă le avem, îndoielile din credința noastră? Ce facem pentru a le înfrunta? La ce ne angajează faptul de a avea credință? Cum am simțit suflul lui Isus Înviat? La ce mă trimite astăzi Isus?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului, care îmi vorbește în text?

Isuse,

în mine întâlnesc multe din discipolul tău Toma,

neîncrezător și nevoiaș de prezența ta.

Și credința mea este slabă și trudește zilnic pentru a ajunge la tine,

pentru a fi cu tine, pentru a simți prezența ta în mine.

Doamne, am nevoie de iubirea ta,

apropierea ta care înțelege credința mea slabă.

Am nevoie ca atingând cu mâna mea mâna ta și coasta ta,

să mă învingă iubirea ta și să mă cuprindă cu duioșie infinită în brațele tale

mărturisind că sunt al tău / a ta și că Tu ești al meu:

„Domnul meu și Dumnezeul meu”.

Amin.

4 – CONTEMPLAȚIA: Cum îmi însușesc în viață învățăturile din text?

Isuse, învierea ta să reverse în mine credință și putere pentru a împărtăși iubirea pe care mi-ai dat-o. 

 

5 – ACȚIUNEA: La ce mă angajez, ca răspuns la învățătura de astăzi? 

Împărtășește mărturia ta despre Isus Înviat cu vreun prieten/prietenă pe care, asemenea lui Toma, îl costă să creadă în Înviere.

„Niciodată să nu lași ca nimic să te umple de atâta durere sau tristețe

care să ajungă să facă să uiți de bucuria lui Cristos înviat”.

Fericita Maica Tereza de Calcutta

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.