Categorii

Duminica a II-a din Timpul Pascal – Ciclul A – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

DUHUL SFÂNT, SUFLET AL SUFLETULUI MEU

Duhule Sfânt, eşti sufletul sufletului meu,

te ador cu umilinţă.

 

Luminează-mă, întăreşte-mă, condu-mă, consolează-mă.

Şi ceea ce corespunde planului veşnic, Dumnezeule Tată, revelează-mi dorinţele tale.

 

Dă-mi să cunosc ceea ce Iubirea veşnică doreşte în mine.

Dă-mi să cunosc ceea ce trebuie să realizez.

Dă-mi să cunosc ceea ce trebuie să sufăr.

Dă-mi să cunosc ceea ce cu modestie tăcută şi în rugăciune,

trebuie să accept, să port şi să suport.

 

Da, Duhule Sfânt, dă-mi să cunosc voinţa ta şi voinţa Tatălui.

De vreme ce vreau ca toată viaţa mea să nu fie altceva decât un Da continuat perpetuu

spus dorinţelor şi voinţei veşnicului Dumnezeu Tată.

(Pr. José Kentenich)

TEXTUL BIBLIC: Ioan 20,19-31

Isus apare discipolilor

(Mt 28,16-20; Mc 16,14-18; Lc 24,36-49)

În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a sta în mijlocul lor şi le-a zis:

– Pace vouă!

Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat când l-au văzut pe Domnul. Atunci, Isus le-a zis din nou:

– Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi.

Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis:

– Primiţi pe Duhul Sfânt. Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor ţinute.

Isus se arată lui Toma

Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, care se numea „Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus:

– L-am văzut pe Domnul.

Dar el le-a zis:

– Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede.

După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis:

– Pace vouă!

Apoi i-a spus lui Toma:

– Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-i în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios.

Toma a răspuns şi i-a zis:

– Domnul meu şi Dumnezeul meu!

Isus i-a spus:

– Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut.

Scopul Evangheliei

Isus a mai făcut înaintea discipolilor şi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Acestea însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui.

1. LECTURA: Ce spune textul?

Pr. Daniel Kerber

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

De ce sunt reuniţi discipolii cu uşile încuiate? În ce zi a săptămânii are loc această întâlnire cu Isus? Ce le aduce Isus discipolilor săi? Ce rol joacă Toma în evanghelia de astăzi? Cum se termină evanghelia?

Câteva consideraţii pentru o lectură atentă…

După ce am celebrat moartea şi învierea Domnului, în această a doua duminică a Paştelui ne este prezentată apariţia lui Isus discipolilor chiar în seara duminicii învierii.

Textul are două părţi, în prima (19-23) se relatează apariţia lui Isus apostolilor, darul păcii şi acordarea Duhului Sfânt. A doua este episodul cu Toma (24-29) care nu era prezent atunci când Isus a apărut şi nu crede până când Isus i se adresează lui în apariţia din duminica următoare. Versetele care urmează (30-31) sunt concluzia, nu numai a acestei secţiuni ci a întregii evanghelii (capitolul 21 ar fi fost adăugat într-o redactare posterioară).

În pofida întâlnirii lui Isus cu Maria Magdalena şi a vizitei la mormântul gol a lui Petru şi a discipolului iubit, discipolii continuă să fie fricoşi şi sunt încuiaţi în casă. În mijlocul acestei temeri, Isus se face prezent cu darul păcii, care se va repeta de trei ori în acest text (v. 19.21.26). Această „pace” nu este numai un salut al lui Isus, cu atât mai puţin este o dorinţă, ca şi cum ar spune „doresc ca să aibă pace”, ci este o realitate: Isus este pacea (vezi Ef 2,14) pentru că l-a învins pe ultimul duşman care este moartea şi făcându-se prezent în mijlocul discipolilor le dă această pace care este El. Este ca şi cum ar spune: „Eu sunt pacea, sunt cu voi”.

Prezenţa lui Isus îi umple de bucurie pe discipoli, însă pacea pe care Isus o dă nu este pentru a rămâne acolo, ci vine imediat trimiterea care continuă însăşi trimiterea Tatălui: Tatăl l-a trimis pe Isus şi Isus îi trimite pe discipolii săi, şi pentru aceasta trimitere li-l dă pe Duhul Sfânt care le dă putere pentru a ierta păcatele.

Partea a doua îşi are centrul în schimbarea care are loc în Toma care cere „să vadă pentru a crede”. Isus nu-l ceartă pe Toma, ci consimte la cererea sa pentru a trezi şi a întări credinţa sa. La sfârşitul întâlnirii sunt cuvintele lui Isus care rezumă mesajul: „Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut” (v. 29). Această fericire se îndreaptă spre cititorii care nu l-au văzut pe Isus şi cred în El, de asemenea spre noi care ne apropiem cu credinţă de Cuvânt pentru a ne întâlni cu Domnul.

Cuvintele conclusive ale evanghelistului (v. 30-31) prezintă finalitatea întregii evanghelii. Când vorbeşte despre semne nu se referă numai la prima parte a evangheliei (capitolele 1-12 numită „cartea semnelor”) ci că toată scrierea are ca finalitate să consolideze credinţa discipolilor în Isus şi să facă cunoscut că în această credinţă, care este întâlnire cu Cel Înviat, avem viaţă veşnică.

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Luăm ca început al meditaţie noastre fragmentul dintr-o omilie a sfântului Grigore cel Mare:

Nu, acestea nu au fost o simplă întâmplare, ci s-au petrecut din dispoziţie divină. Blândeţea Domnului a acţionat în mod minunat, deoarece acel ucenic, cu îndoielile sale, în timp ce atingea rănile trupului Învăţătorului el vindeca în noi rănile necredinţei. Necredinţa lui Toma a folosit mai mult pentru credinţa noastră decât pentru credinţa celorlalţi ucenici. De fapt, în timp ce el este condus din nou la credinţă prin atingere, sufletul nostru este consolidat în credinţă prin depăşirea oricărei îndoieli. Astfel, ucenicul care s-a îndoit şi a atins a devenit martor al adevărului învierii.

Fericiţi sunt cei care cred fără să fi văzut. Fără îndoială, cu aceste cuvinte suntem indicaţi în special noi, cei care credem în cel pe care nu l-am văzut cu simţurile noastre. Am fost desemnaţi noi, însă cu condiţia ca să facem ca faptele noastre să urmeze credinţei. Crede cu adevărat cel care pune în practică, prin viaţa sa, adevărul în care crede. Sfântul Paul spune despre cei care zic doar, prin vorbe, că au credinţă: Ei declară că îl cunosc pe Dumnezeu, dar îl tăgăduiesc prin fapte. Iar Iacob scrie: Credinţa fără fapte este moartă[1].

Acum să ne întrebăm:

Îţi este frică să ieşi pentru a anunţa Vestea Bună? Simţi ca Toma necredinţă în faţa învierii lui Isus? Ce sentimente aduce în viaţa ta evanghelia aceasta?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care-mi vorbeşte în text?

Suntem în timpul pascal, bucuria Celui Înviat restaurează şi întăreşte vieţile noastre, pentru aceasta astăzi să ne unim cu bucuria Bisericii care îl laudă pe Dumnezeu pentru că Isus a înviat cu adevărat.

Regina Caeli

(Regina cerului)

Bucură-te, Regina cerului, aleluia.

Căci acela pe care ai fost vrednică să-l porţi, aleluia.

A înviat precum a zis, aleluia.

Roagă-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia.

Bucură-te şi te veseleşte, Fecioară Marie, aleluia.

Căci Domnul a înviat cu adevărat, aleluia.

Să ne rugăm:

Dumnezeule, care ai binevoit să bucuri lumea

prin învierea Fiului tău, Domnul nostru Isus Cristos,

fă-ne, te rugăm, ca prin Născătoarea lui,

Fecioara Maria,

să dobândim bucuria vieţii veşnice.

Prin acelaşi Cristos Domnul nostru.

Amin.

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

„Dacă Cristos n-a înviat, zadarnică este credinţa noastră” (1Cor 15,14). Dumnezeu făcut om se dăruieşte pentru păcatele noastre, însă nu rămâne în mormânt, este un Dumnezeu care învinge moartea pentru a elimina temerile noastre şi a ne aduce pacea. Cu încrederea că credinţa noastră este într-un Dumnezeu viu, spune-i acum:

„Domnul meu şi Dumnezeu meu, vreau să cred în fiecare zi mai mult în tine”

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a demonstra schimbarea?

Cristos a înviat, aleluia!

Bucuria timpului pascal trebuie să se reflecteze în fiecare clipă din viaţa noastră; aşa cum ne invită sfântul Paul, trebuie să ne bucurăm.

În acest timp pascal, cum pot să-l arăt pe Cel Înviat în viaţa mea? Din ce morţi trebuie să înviem astăzi?

Isus le-a zis:

„Şi iată, eu sunt cu voi

în toate zilele, până la sfârşitul lumii”.

(Mt 28,20)

[1] Luat din Oficiul lecturilor, Sărbătoarea Sfântului Toma.

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.