Categorii

Duminica a II-a din Timpul de peste An – Ciclul B – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ 

Vino, Duhule Sfânt, luminează mintea mea,

deschide inima mea, ia mâinile mele,

pentru ca să înţeleg mesajul Cuvântului,

pentru ca să simt profunzimea iubirii divine,

pentru ca să merg deschizând mâinile mele

spre cei care au nevoie de milostivire şi iubire.

Amin.

 

TEXTUL BIBLIC: Ioan 1,35-42

35  În ziua următoare, Ioan stătea din nou împreună cu doi dintre discipolii săi. 36 Și, privindu-l pe Isus care trecea, a zis:

– Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu!

37 Cei doi discipoli ai săi l-au auzit vorbind și l-au urmat pe Isus. 38 Isus, întorcându-se și văzându-i că îl urmează, le-a zis:

– Ce căutați?

Ei i-au spus:

– Rabbi – ceea ce, tradus, înseamnă «Învățătorule» – unde locuiești?

39 El le-a zis:

– Veniți și vedeți.

Așadar, au venit și au văzut unde locuiește și au rămas la el în ziua aceea. Era cam pe la ceasul al zecelea. 40 Unul dintre cei doi, care îl auziseră pe Ioan și-l urmaseră [pe Isus], era Andrei, fratele lui Simon Petru. 41 Acesta l-a găsit mai întâi pe fratele său, Simon, și i-a spus:

– L-am găsit pe Mesia! – care, tradus, înseamnă «Cristos» –

42 și l-a adus la Isus. Privindu-l, Isus i-a zis:

– Tu ești Simon, fiul lui Ioan; tu te vei numi «Chefa» – care înseamnă «Petru».

1 – LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Cu cine era Isus? Ce a spus Ioan când l-a văzut pe Isus trecând? Ce au făcut cei doi ucenici ai lui Ioan? Ce i-a întrebat Isus? Ce au răspus? Cum se numea fratele lui Andrei? Ce i-a spus Andrei fratelui său? Unde l-a dus?

Câteva consideraţii pentru o lectură rodnică…

Pr. Gabriel Mestre

În sens strict, în această duminică începem ciclul B al timpului de peste an. În timpul acestui an vom citi în mod preponderent Evanghelia după sfântul Marcu. Totuşi astăzi, pentru a deschide ciclul, în mod paradoxal avem un episod luat din primul capitol al Evangheliei după sfântul Ioan.

Evanghelia lui Ioan începe cu un frumos „prolog” pe care l-am ascultat în timpul Crăciunului şi, apoi, sunt relatate diferite scene pe parcursul „unei săptămâni” din viaţa lui Isus încheind cu nunta din Cana la începutul capitolului 2. Merită să ţinem deschisă Biblia la In 1-2 şi să vedem desfăşurarea acestor evenimente care „revelează” progresiv persoana lui Isus.

Evanghelia pe care o medităm astăzi este luată din „a treia zi” din această „primă săptămână” a lui Isus în Evanghelia lui Ioan. Se percepe cu claritate începutul unei noi unităţi literare prin expresia „în ziua următoare”. Este o importantă scenă de trecere în care se „trece” de la Vechiul la Noul Testament. Unde Ioan Botezătorul recunoaşte în Isus pe Mesia cel aşteptat şi pentru aceasta nu-i reţine pe discipolii săi pentru el, ci îi orientează spre Isus. Ioan începe să „se micşoreze” pentru ca Isus să „crească”. Botezătorul îi călăuzeşte şi-i conduce pe discipolii săi spre „cel care este mai puternic”…

În acest context, Ioan Botezătorul îl defineşte pe Isus în v. 36 ca Mielul lui Dumnezeu (deja făcuse asta în v. 29 ca Mielul lui Dumnezeu care ia asupra sa păcatele lumii). Cuvântul „miel” evocă în epoca lui Isus, cultul de la templul din Ierusalim în care, acest anima (cel mai mic câştig) era folosit pentru diferitele ritualuri şi amintea „marile jertfe” din istoria poporului (1. Jertfa din ziua dedicării templului, dimineaţa şi după amiază; 2. Jertfa în locul lui Isaac; 3. Jertfa în noaptea Paştelui; 4. Jertfa slujitorului suferind care se oferă pentru păcătoşi).

Isus este în mod evident Mielul lui Dumnezeu, însă nu în acelaşi plan al jertfelor din istoria lui Israel menţionate mai sus. Este evidentă superioritatea lui Isus ca Miel al lui Dumnezeu… Venirea sa, de fapt, suprimă din partea lui Dumnezeu  necesitatea riturilor vechi, dat fiind faptul că El însuşi oferă şi este „victima perfectă” care dă reconcilierea deplină şi totală a oamenilor cu Dumnezeu.

Este interesantă întrebarea lui Isus adresată discipolilor lui Ioan care-l îl urmează: ce căutaţi? Ei vor răspunde la rândul lor cu o altă întrebare: unde locuieşti? Răspunsul lui Isus nu se lasă aşteptat: veniţi şi vedeţi. Aceşti doi discipolo vor să ştie ceva despre Isus şi primesc ca răspuns o invitaţie de a avea experienţa întâlnirii, trebuie să-l urmeze şi vor vedea. Atunci discipolii căutau o cunoaştere mai superficială, voiau să afle „date” despre Isus. Domnul merge mai departe şi îi invită să aibă o întâlnire vitală cu El. Ne spune evanghelistul că au rămas toată ziua la el.

În v. 40 ni se spune că unul dintre discipoli era Andrei, fratele lui Simon Petru. Experienţa întâlnirii cu Isus a fost aşa de intensă încât primul lucru pe care-l face este să-l caute pe fratele său şi să-i spună că l-a întâlnit pe Mesia.

Este clar că odată cu venirea lui Isus, Mesia, Cristos, aşteptarea poporului se termină: oamenii se întâlnesc „faţă în faţă” cu Dumnezeu care vine să-i mântuiască. Prezentarea realizată de Ioan Botezătorul declanşează un soi de comunicatori admirabili care unii la alţii transmit descoperirea urgentă. Cei care au avut harul extraordinar de a fi cu Cristos îi invită pe alţii să aibă aceeaşi experienţă. Nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi am auzit, ne va spune Prima Scrisoare a lui Ioan (1,1-4).

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune? Ce ne spune? 

Astăzi Isus ne adresează o invitaţie specială şi pentru asta trebuie să adoptăm o atitudine bucuroasă. Pentru a înţelege un pic despre ce este vorba este necesar ca să ne gândim la acele momente în care invităm pe cineva dintre prietenii noştri în casa noastră. Când vin, ei cunosc mai mult intimitatea noastră, locuinţa noastră, mănâncă împreună cu noi, etc. Dacă, după aceea, dorm acasă la noi în această seară, legătura de prietenie se leagă şi mai mult şi motivul este că ne cunoaştem şi că am deschis poarta spre intimitatea noastră mai mare, care este casa noastră. Sunt aceşti prieteni ai noştri, celor care le povestim secretele noastre mai private, sau uneori le telefonăm primul în ziua de naştere, sau cu care împărtăşim tristeţile noastre mai profunde.

Astfel, în acest mod, Isus ne invită să cunoaştem unde trăieşte, să-l urmăm, să ne apropiem de o intimitate mai profundă cu El, să rămânem în casa lui pentru totdeauna şi astfel să putem fi prieteni mai intimi.

Astăzi Isus doreşte să împărtăşească viaţa sa cu noi, ca să-l cunoaştem mai mult, ca să ştim ceea ce-i place, ceea ce el visează, puţinul care-i face plăcere, însă în afară de asta, cere un pic mai mult şi este ca noi să rămânem cu El. Nu numai că cere să aibă intimitate cu noi, ci doreşte şi să fie alături de noi pentru totdeauna.

Însă, în afară de a avea o prietenie strânsă cu Isus şi a împărtăşi în intimitatea casei sale, suntem invitaţi şi să fim ca Ioan. El e cel care ne duce la Isus, care pierde protagonismul, numai pentru a i-l da Lui. Datoria noastră astăzi este să-l ducem pe Isus fraţilor, prietenilor, colegilor şi rudelor noastre, pentru ca să-l vadă, să-l cunoască şi să-l iubească şi pentru că şi ei să poată avea o relaţie de prietenie şi de intimitate cu El şi să poată rămâne mereu alături de El şi să putem şi noi să fim tot mai mult protagonişti şi să-i permitem lui Isus ca să fie El protagonist.

Isus doreşte să rămână cu noi, ne invită acasă la El, aşa încât să dăm un spaţiu de timp peste zi pentru a ne reuni în intimitate cu Isus, pentru a citi Cuvântul său, pentru a-l cunoaşte mai mult, pentru a împărtăşi cu El.

Acum să ne întrebăm:

Sunt pentru alţii un „Ioan Botezătorul” sau un discipol care îi duce pe alţii la o întâlnire cu Isus? Experienţa întâlnirii cu Isus mă transformă într-un comunicator al prezenţei sale celorlalţi fraţi? Am dus alţi fraţi acolo unde locuieşte Isus? Am voit să-l urmez necondiţionat acceptând invitaţia sa „Veniţi şi vedeţi”? Am dat valoarea necesară prezenţei lui Isus în altarul Euharistiei?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i spun? Ce-i spunem?

Isuse, care trăieşti în tabernacol,

Tu faci uşor ceea ce ne lipseşte,

pentru a putea fi aproape de tine.

În toate necesităţile,

în toate bucuriile vreau să rămân în Tine.

Inima ta să bată în inima mea,

doresc să simt iubirea ta

şi, tot ceea ce este al meu

să-ţi dau tot ţie.

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Doamne, mulţumesc pentru că trăiesc în mijlocul alor noştri, îţi cer ca să-mi permiţi să te duc la toţi fraţii mei.

5 – ACŢIUNE: La ce mă angajez? La ce ne angajăm? 

Voi invita pe vreunul dintre prietenii mei care n-au fost la grupul meu de rugăciune pentru ca să-l cunoască pe Isus. De asemenea voi rezerva un moment din zi pentru a mă reuni în intimitate cu Isus.

„Străduiţi-vă mereu să trăiţi în prietenia lui Dumnezeu”

Sfântul Ioan Bosco

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.