Categorii

Duminica a II-a din Timpul de peste an – Ciclul A – Lectio

Duminica-II-TPA-A-lectioPREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Duhule Sfânt, mă dăruiesc ţie.

Ia-mă în stăpânire,

condu-mă în toate şi fă ca să trăiesc

ca fiu al lui Dumnezeu,

ca mădular al lui Isus Cristos

şi ca acela care, fiind născut din tine, îţi aparţine,

şi trebuie să fie însufleţit, stăpânit

şi condus de tine. Amin.

Sfântul Ioan Eudes

 

TEXTUL BIBLIC: Ioan 1,29-34

Isus, Mielul lui Dumnezeu

A doua zi, l-a văzut pe Isus venind la el şi a zis:

„Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. Acesta este cel despre care am spus: «După mine vine un bărbat care a fost înaintea mea, pentru că era mai înainte de mine. Eu nu-l cunoşteam, dar am venit să botez cu apă, ca, prin aceasta, el să fie făcut cunoscut lui Israel»”.

Ioan a dat mărturie, spunând:

„Am văzut Duhul coborând ca un porumbel din cer şi a rămas deasupra lui. Eu nu-l cunoşteam, însă cel care m-a trimis să botez cu apă, el mi-a zis: «Acela deasupra căruia vei vedea Duhul coborând şi rămânând peste el, el este cel care botează în Duhul Sfânt». Eu am văzut şi am dat mărturie: acesta este Fiul lui Dumnezeu”.

1 – LECTURA: Ce spune textul?

Pr. William Segura

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Ce a spus Ioan atunci când l-a văzut pe Isus? Pentru ce a venit să boteze? De ce spune Ioan că este martor că Isus este Fiul lui Dumnezeu?

Câteva consideraţii pentru o lectură rodnică…

Textul în contextul său. Ioan, după prologul său (1,1-18), prezintă faptele lui Isus situându-le într-o săptămână şi în zilele sale. Prima zi (1,19-28) tratează despre mărturia lui Ioan în faţa preoţilor şi leviţilor, care sunt trimişi de iudei pentru a-l întreba cine este el. În ziua a doua, cea din textul nostru, Ioan îl identifică pe Isus cu Mielul lui Dumnezeu. Aceste două zile se află sub ideea martorilor lui Isus, în timp ce următoarele două zile tratează despre urmare, în cele în care persoanele se transformă în intermediari ai chemării discipolilor. Este vorba nu numai de a veni la credinţă, ci de a intra în comuniune cu Isus şi a se transforma în discipoli ai săi.

Împărţirea textului. Ioan a) „îl vede” pe Isus, îl identifică şi îndreaptă privirea („iată-l!”) spre El ca Miel al lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii (1,29); b) certifică faptul că a dat deja mărturie despre El (1,30 în relaţie cu 1,26-27); c) pune în relaţie botezul său cu dispoziţia poporului pentru ca să-l cunoască pe Isus (1,31); d) face o nouă declaraţie în raport că faptul de „a fi văzut” pe Duhul Sfânt rămânând deasupra lui Isus (1,32); e) afirmă că a fost trimis să boteze şi că i s-a dat un semn, coborârea Duhului Sfânt asupra lui Isus (1,33); f) mărturiseşte că viziunea sa („eu am văzut”) confirmă că Isus este Fiul lui Dumnezeu.

La începutul „timpului de peste an” al vieţii liturgice a Bisericii este prezentat Isus cu anumite calităţi şi titluri de onoare: „Mielul lui Dumnezeu”, „înaintea mea” (a lui Ioan), „era mai înainte de mine” (de Ioan), „asupra lui rămâne Duhul Sfânt”, „este Fiul lui Dumnezeu”.

Mărturia lui Ioan este de importanţă vitală şi este în relaţie strânsă cu verbul „a vedea”: „l-a văzut pe Isus”, „Iată-l!”, „deasupra căruia vei vedea”, „eu am văzut”, „am dat mărturie”. Martorul nu ştie de la început cine era Isus: „Eu nu-l cunoşteam”, „Eu nu-l cunoşteam”. Cu toate acestea, i s-a dat un semn: „Acela deasupra căruia vei vedea Duhul coborând şi rămânând peste el”.

Misiunea înainte-mergătorului, Ioan, era „să boteze”, „ca el să fie făcut cunoscut lui Israel”. Şi misiunea lui Mesia este „să ridice păcatul lumii” şi „să boteze în Duhul Sfânt”. Un program misionar în favoarea omenirii (a lumii).

Ioan Botezătorul îndreaptă spre Isus: „Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu” şi va repeta asta în 1,36 în ziua următoare (ziua a treia). Ioan realizează funcţia de a semnala (iată-l) şi nimic mai mult, deşi trebuie să ne imaginăm care a fost maniera lui Ioan de a vorbi despre Isus, de vreme ce, prin intermediul mărturiei sale despre „mielul lui Dumnezeu” sunt motivaţi doi dintre discipolii săi să-l părăsească pe el ca învăţător şi să urmeze un necunoscut, pe Isus (1,35-37).

Ioan este acest om necesar în viaţa oricărei chemări pentru a ajuta „să fie văzut” cel care „trece”, cel care este inclus destul de aproape în acest moment şi nu suntem capabili să-l recunoaştem. Ioan este admirabil ca învăţător, are cercul său de discipoli, însă în momentul în care îl descoperă pe Isus este capabil să-i lase liberi pe ai săi pentru ca să înceapă drumul cu acela care este „Calea”, să-l urmeze pe cel care este „Învăţătorul”, să meargă în urma „Mielului”… Pentru aceasta Ioan este adevărat martor al dispariţiei, al retragerii, al lăsării ca „El să crească iar el să se micşoreze” (3.30), când decizia personală a altuia apare ca dorinţă şi pornire la drum în urma Învăţătorului.

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune? Ce ne spune?

Liturgia din această duminică ne aminteşte că Isus este Fiul lui Dumnezeu, cel care ridică păcatul. Începem această meditaţie cu aceste cuvinte ale Papei Benedict al XVI-lea rostite la 9 ianuarie 2011:

„Pentru aceasta, atunci când Botezătorul îl vede pe Isus care, la rând cu păcătoşii, vine să fie botezat, este înmărmurit; recunoscând în El pe Mesia, Sfântul lui Dumnezeu, Cel care este fără păcat, Ioan manifestă descumpănirea sa: el însuşi, botezătorul ar fi voit să fie botezat de către Isus. Însă Isus îl îndeamnă să nu opună rezistenţă, să accepte îndeplinirea acestui act, pentru a realiza ceea ce este potrivit pentru a «îndeplini toată dreptatea». Cu această expresie, Isus manifestă că a venit în lume pentru a face voinţa Celui care l-a trimis, pentru a îndeplini tot ceea ce îi cere Tatăl; pentru a asculta de Tatăl a acceptat El să se facă om. Acest gest revelează înainte de toate cine este Isus: este Fiul lui Dumnezeu, adevărat Dumnezeu ca şi Tatăl; este Cel care «s-a înjosit» pentru a se face unul dintre noi, Cel care s-a făcut om şi a acceptat să se umilească până la moartea pe cruce”.

Acum să ne întrebăm:

L-am identificat pe Isus în mijlocul oamenilor? Când? Dau mărturie despre Isus în viaţa mea? Cred că Isus este Dumnezeu adevărat?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i spun? Ce-i spunem?

Prin milostivirea ta imensă, curăţă-mă de păcatul meu.

Preavrednic de iubire Doamne Isuse Cristoase, Dumnezeu adevărat,

care din sânul veşnic al Tatălui atotputernic,

ai fost trimis în lume pentru a ierta păcatele, a răscumpăra pe cei mâhniţi, a-i elibera pe cei închişi,

a-i aduna pe cei rătăciţi, a-i conduce în patria lor pe cei care călătoresc,

ai milă de cei cu adevărat căiţi, mângâie pe cei asupriţi şi necăjiţi; te rog iartă-mă

şi eliberează-mă pe mine, creatura ta, de necazul şi încercarea în care mă văd, pentru că tu ai primit de la Dumnezeu Tatăl atotputernicul neamul omenesc pentru ca să-l cumperi şi, făcându-te om, în mod minunat ne-ai cumpărat paradisul cu sângele tău preţios. Amin.

Sfântul Augustin (fragment)

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Doamne Isuse, tu eşti Mielul, Fiul lui Dumnezeu!

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Voi organiza o conversaţie cu prietenii mei de studiu şi le voi povesti ce l-am văzut pe Isus realizând în viaţa mea. De asemenea, voi căuta în Biblia mea sau mă voi consulta cu directorul meu spiritual în privinţa motivului pentru care Isus este Mielul lui Dumnezeu.

„Numele lui Isus este mai presus de orice nume, pentru că în faţa lui se pleacă tot genunchiul. Dacă îl predici, îmblânzeşte voinţele cele mai încăpăţânate. Dacă îl invoci, îndulceşte cele mai aspre ispite. Dacă te gândeşti la el, îţi luminează inteligenţa. Dacă îl citeşti, îţi hrăneşte inima”.

(Sfântul Anton de Padova)

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.