Categorii

Duminica a II-a din Postul Mare – Anul C – Lectio divina

Duminica-II-PostulMare-C-lectioPREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Vino, Duhule Sfânt,

pentru a ne învăţa să ne rugăm şi să spunem „Isus”;

pentru a proclama mărturia ta cu cuvântul şi viaţa

şi pentru ca să gravezi în noi imaginea vie a lui Cristos.

 

Vino, Duhule Sfânt,

fii parfumul nostru cel mai bun, bucuria noastră secretă,

izvorul nostru nesecat, soarele nostru şi rugul nostru,

respiraţia noastră şi vântul nostru, oaspetele şi sfătuitorul nostru.

 

Vino, Duhule Sfânt.

Vino, Duhule prieten.

TEXTUL BIBLIC: Luca 9,28-36

În acel timp, Isus i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan şi pe Iacob şi s-a urcat pe munte ca să se roage. 29 Şi, în timp ce se ruga, înfăţişarea feţei lui s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare. 30 Şi iată, doi bărbaţi vorbeau cu el: aceştia erau Moise şi Ilie, 31 care, apărând în glorie, vorbeau despre plecarea lui, ce avea să se împlinească în Ierusalim. 32 Iar Petru şi cei care erau cu el erau toropiţi de somn; când s-au trezit au văzut gloria lui şi pe cei doi bărbaţi care stăteau de vorbă cu el. 33 Când aceştia s-au îndepărtat de el, Petru i-a spus lui Isus:

– Învăţătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie!, neştiind, de fapt, ce zice.

34 Pe când spunea acestea, a apărut un nor şi i-a învăluit în umbră, iar ei s-au înspăimântat când au intrat în nor. 35 Atunci a fost o voce din nor, spunând: «Acesta este Fiul meu cel ales; ascultaţi de el!». 36 Îndată ce a încetat vocea, Isus se afla singur. Iar ei au tăcut şi nu au spus nimănui în zilele acelea ce au văzut.

  1. LECTURA: Ce spune textul?

Pr. Daniel Kerber

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Pentru ce s-a suit Isus pe munte? Ce s-a întâmplat cu faţa sa şi cu hainele sale în timp ce se ruga? Cu cine stătea de vorbă? Ce au văzut Petru şi tovarăşii săi? Ce i-a spus Petru lui Isus? Asupra cui s-a aşezat norul? Ce a spus glasul care a venit din nor?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Textul despre Schimbarea la faţă vine după anunţul pe care Isus îl face despre paştele său şi învăţătura că pentru a fi discipol este necesară lepădarea de sine, luarea crucii în fiecare zi şi urmarea lui (Lc 9,21 şu).

Putem distinge două părţi în text, prima relatează schimbarea la faţă a lui Isus şi conversaţia sa cu Moise şi Ilie (v. 28-32). În partea a doua este intervenţia lui Petru, se aude glasul Tatălui şi ultimul verset încheie relatarea (v. 33-36).

Isus deja a anunţat discipolilor săi apropiatul său paşte în Ierusalim (Lc 9,21 şu), discipolii văd că drumul Domnului trece prin cruce şi că a-l urma este ceva exigent. În această situaţie Isus îi ia pe discipolii mai apropiaţi, Petru, Iacob şi Ioan, şi urcă împreună cu ei pe muntele unde acum şi în acest contact cu Dumnezeu se transformă, se schimbă la faţă. Şi acolo apar Moise şi Ilie (care reprezintă Legea şi Profeţii, toată tradiţia Vechiului Testament) care vorbesc cu el despre plecarea sa, moartea şi învierea sa.

Isus, în rugăciune transformatoare cu Tatăl, cuprinde toată tradiţia biblică şi porneşte la drum spre plecarea sa (literalmente „exodul” său) care se va realiza în paştele său la Ierusalim. La această împlinire se refereau Legea şi Profeţii: Moise şi Ilie atestă asta.

Discipolii se află acolo, însă nu înţeleg complet. Le este somn chiar dacă se străduiesc să rămână treji (v. 32). Petru vrea să rămână acolo, în înălţimea muntelui cu Isus schimbat la faţă şi Moise şi Ilie, chiar dacă nu ştie ceea ce spune (v. 34). După aceea se vede norul (care este un simbol al prezenţei divine) şi intervine glasul Tatălui, care nu se adresează lui Isus ca la botez (vezi 3,22), ci discipolilor: „Acesta este Fiul meu cel ales; ascultaţi de el!” (v. 35).

Aşa cum Tatăl îşi află bucuria în Fiul când se identifică cu păcătoşii la Botez (3,21 şu), acum el îşi află bucuria când deja se îndreaptă spre Ierusalim (vezi 9,51) pentru a ne mântui prin crucea şi învierea sa. Pentru aceasta, în afară de „a contempla” şi de „a rămâne” aşa cum spune Petru, Tatăl din nor le vorbeşte discipolilor. Este necesar a asculta şi astfel a învăţa să-l urmăm pe Isus în drumul său spre Paşte.

După aceasta, coboară de pe munte (v. 37) şi încă o dată Isus va anunţa paştele său (9,43-45), chiar dacă încă le era greu să-l înţeleagă. Cu toate acestea, Isus nu spune: „veniţi şi înţelegeţi-mă”, ci „veniţi şi urmaţi-mă”.

  1. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Ajungem la a doua duminică din Postul Mare şi Evanghelia ni-l arată pe Isus împărtăşind gloria sa. Cu exemplul său de rugăciune ne cere ca să trăim acest timp în rugăciune şi lăsându-ne transformaţi de El. Să fim ca Petru şi ceilalţi discipoli, să perseverăm în pofida epuizării fizice sau spirituale şi vom vedea cum Domnul transformă vieţile noastre.

Papa Francisc evidenţiază harul rugăciunii de a trăi în intimitate cu Dumnezeu; astfel ne facem fraţi cu Cristos, interiorul nostru este transformat de Dumnezeu Tatăl, depăşim obstacolele şi ieşim din resemnările noastre:

Acestui Tată al nostru noi ne adresăm rugându-ne cu insistenţă în fiecare zi. Şi ce anume îi spunem într-una dintre invocaţii? Nu ne lăsa să cădem în ispită. Isus însuşi a făcut asta. El s-a rugat pentru ca noi discipolii săi – de ieri şi de astăzi – să nu cădem în ispită. Care poate să fie una dintre ispitele care ne pot asalta? Care poate să fie una dintre ispitele care apare nu numai din contemplarea realităţii ci în trăirea ei? Ce ispită poate să ne vină din locurile dominate de multe ori de violenţă, de corupţie, de traficul de droguri, de dispreţ faţă de demnitatea persoanei, de indiferenţă în faţa suferinţei şi a precarităţii? Ce ispită am putea avea noi mereu din nou?

Cred că am putea s-o rezumăm cu un singur cuvânt: resemnare. Şi în faţa acestei realităţi ne poate învinge una dintre armele preferate ale diavolului: resemnarea. «Şi ce putem să facem? Viaţa este aşa!». O resemnare care ne paralizează, o resemnare care ne împiedică nu numai să mergem, ci şi să trasăm o cale; o resemnare care nu numai ne înspăimântă, ci care ne refugiază în «sacristiile» şi siguranţele noastre aparente; o resemnare care nu numai că ne împiedică să vestim, ci care ne împiedică să lăudăm: ne ia veselia, bucuria laudei. O resemnare care nu numai că ne împiedică să proiectăm, ci care ne frânează în a risca şi a transforma lucrurile”.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

Caut momente de rugăciune pentru a mă întâlni cu Isus? Este resemnarea ispita mea sau sunt agent de transformare pentru comunitatea mea? Sunt conştient că pentru a învia este necesar să se treacă prin jertfa crucii? Cum aplic asta în viaţa mea? Mă las condus de cuvintele lui Isus aşa cum mi-a spus Tatăl? Percep că rugăciunea continuă mă transformă şi face ca să reflectez gloria lui Dumnezeu?

  1. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Doamne, ce bine se stă aici, în prezenţa ta,

care ne transfigurează şi ne îndrăgosteşte!

Tu eşti prezenţă de prietenie,

bucurie debordantă a întâlnirii,

albul zăpezii al iubirii.

Tu, Doamne, înviat şi schimbat la faţă,

eşti „extazul” nostru,

ne faci să ieşim din noi

pentru a ne întâlni în Tu-ul iubirii tale.

Doamne, ce bine se stă aici!

Şi tu nu eşti un loc,

nici un spaţiu, nici un timp.

Tu eşti totul şi mereu prezent

pe muntele vieţii.

Doamne, ce bine! Tu mereu aici

pe înălţimea şi josnicia vieţii mele,

te apropii pentru a rămâne cu mine.

  1. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Învăţătorule, ce bine este să stăm în prezenţa ta!

  1. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În rugăciunea mea zilnică îi prezint Domnului atitudinile pe care trebuie să le transforme prin prezenţa sa şi îmi iau propunerea puternică de a mă strădui în schimbarea lor.

„Un creştin fidel, luminat de razele harului, la fel ca un cristal,

va lumina pe ceilalţi cu cuvintele şi acţiunile sale, cu lumina exemplului bun”

Sfântul Anton de Padova

******************************* un alt model ******************************

Invocă-l pe Duhul Sfânt

Doamne Isuse, trimite Duhul tău asupra noastră pentru ca să putem citi Scriptura precum ai citit-o şi explicat-o ucenicilor pe drumul spre Emaus. Creează în noi tăcerea pentru a-ţi asculta glasul în creaţie şi în Scriptură, în evenimente şi în persoane, mai ales în cei săraci şi suferinzi. Cuvântul tău să ne ajute să experimentăm, asemenea ucenicilor de la Emaus, puterea învierii Tale şi să dăm mărturie că Tu eşti viu în mijlocul nostru. Amin.

1. Lectio:

  • Citeşte cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu – Lc 9,28-36:

După opt zile, Isus a luat cu sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi s-au urcat pe munte ca să se roage. Pe când se ruga, aspectul feţei i s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare. Şi iată, doi bărbaţi stăteau de vorbă cu el: erau Moise şi Ilie, arătându-se în slavă. Ei vorbeau despre sfârşitul lui care urma să se împlinească în Ierusalim. Petru şi cei care erau cu el erau toropiţi de somn; când s-au trezit, au văzut slava lui Isus şi pe cei doi bărbaţi care stăteau cu el. Pe când aceştia se depărtau, Petru i-a zis lui Isus: «Învăţătorule, ce bine ne simţim aici! Să facem trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie». Nu-şi dădea seama ce spune. În timp ce spunea acestea, a venit un nor, care i-a învăluit, iar ei, intrând în nor au fost cuprinşi de frică. Atunci s-a auzit din nor un glas: «Acesta este Fiul meu preaiubit, pe dânsul să-l ascultaţi!». În timp ce glasul răsuna, Isus era singur. Ei au păstrat tăcerea şi în zilele acelea nu au spus nimănui nimic despre cele văzute.

  • Caută să înţelegi ce spune textul:
  1. a) Contextul: În cele două capitole precedente din evanghelia lui Luca se impunea noutatea adusă de Isus și se observa creșterea tensiunii dintre Cel Nou și Cel Vechi. Până la urmă, Isus își dă seama că nimeni nu a înțeles propunerea sa, și cu atât mai puțin persoana sa. Lumea se gândea că ar fi Ioan Botezătorul, Ilie sau vreun profet din vechime (Lc 9,18-19). Discipolii îl acceptau ca Mesia, însă un Mesia glorios, așa cum îl prezenta și propaganda puterii politice și religia oficială de la Templu (Lc 9,20-21). Isus a încercat să le explice discipolilor că drumul prevăzut de profeți era o cale a suferinței și că ucenicul adevărat era acela care își lua propria cruce și o purta (Lc 9,22-26). Dar nu a avut prea mare succes. În acest context de criză are loc Schimbarea la față. În anii 30 ai erei creștine faptul Schimbării la față a avut o semnificație foarte iportantă în viața lui Isus și a discipolilor. I-a ajutat să depășească criza de credință și să își schimbe ideile referitoare la Mesia. În anii 80 însă, epoca în care scrie Luca, sensul Schimbării la față a fost aprofundat. În lumina Învierii lui Isus și a răspândirii Veștei cele Bune, evenimentul Schimbării la față a început să fie văzut ca o confirmare a credinței în Isus, Fiul lui Dumnezeu.
  2. b) Împărțirea textului
  3. Lc 9,28: momentul de criză
  4. Lc 9,29: schimbarea la față în momentul rugăciunii

iii. Lc 9,30-31: apariția celor două personaje și conversația cu Isus

  1. Lc 9,32-34: reacția discipolilor
  2. Lc 9,35-36: glasul Tatălui
  3. c) O cheie de lectură

Cu puține zile înainte, Isus anunțase că El, Fiul Omului trebuia să fie renegat și răstignit. Potrivit informațiilor din Marcu, discipolii, mai ales Petru, nu au înțeles anunțul lui Isus și au rămas scandalizați. Isus a reacționat dur și i s-a adresat lui Petru numindu-l Satana (cf. Mc 8,32-33). Acest fapt s-a întâmplat deoarece cuvintele lui Isus nu corespundeau cu idealul de Mesia politic din mintea contemporanilor. Luca nu vorbește despre reacția lui Petru și despre răspunsul dur al lui Isus, dar descrie episodul Schimbării la față, înțeles ca un ajutor oferit de Isus discipolilor pentru a putea depăși scandalul crucii și a modifica percepția despre Mesia. În cadrul lecturii ar putea fi utile trei întrebări: 1) Cine apare pe munte pentru a dialoga cu Isus? 2) Care e tema conversației? 3) Care este atitudinea discipolilor?

2. Meditatio: meditează care este mesajul textului pentru tine şi împărtăşeşte cu alţii rodul meditaţiei.

  • Ce înseamnă pentru mine astăzi episodul global al schimbării la faţă?
  • Am experimentat în viaţa mea că Isus se schimbă la faţă?
  • Privind la viaţa mea, unde mă aflu astăzi? Pe înălţimea întâlnirii cu Dumnezeu sau în valea dezolării şi a suferinţei?
  • Am ispita lui Petru de a rămâne în „vârful experienţei mistice” a schimbării la faţă şi să nu mă decid să „cobor” experienţa la realitatea vieţii mele?
  • În drumul de pocăinţă din Post ce înseamnă a asculta „glasul” Tatălui?

3. Oratio et contemplatio: Roagă-te, cerându-i lui Dumnezeu harul dăruirii de sine (Ps 42), şi contemplă viaţa ta cu ochii lui Dumnezeu.

4. Actio: păstrează în inimă mesajul pe care l-ai primit şi ia decizii conforme cu acest cuvânt.

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.