Categorii

Duminica a II-a din Advent – Ciclul C – Lectio divina

Duminica-II-Advent-C-lectioPREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Sunt aici, Doamne,

aşezat la porta temerii mele,

odihnit după munca dură,

cu intenţia de a simţi adierea ta,

înseninat în trupul şi în spiritul meu,

comemorând multele plecări şi întoarceri…

 

Eu voi primi Cuvântul tău,

ca pe un cuvânt făcător de viaţă,

chiar dacă alţii râd de el

şi de promisiunile tale.

Sunt aici, Doamne…

Nu trece mai departe fără să te opreşti.

TEXTUL BIBLIC: Luca 3,1-6

În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Ponţiu Pilat era guvernator al Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al ţinutului Itureii şi Trahonitidei, iar Lisania, tetrarh al Abilenei, 2 pe timpul arhiereilor Anna şi Caiafa, cuvântul lui Dumnezeu a fost către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu. 3 El a venit în toate împrejurimile Iordanului predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor, 4 aşa cum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia, profetul: „Glasul celui care strigă în pustiu:

pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui!

5 Orice vale va fi umplută

şi orice munte sau deal va fi nivelat;

drumurile strâmbe vor fi îndreptate,

iar cele cu gropi vor fi netezite

6 şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu”.

  1. LECTURA: Ce spune textul?

Pr. Daniel Kerber

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Câţi ani a condus Tiberiu ca împărat? Cine i-a vorbit lui Ioan în pustiu? Ce spunea Ioan oamenilor? Din care profet este citatul care inspiră predica lui Ioan? Conform profetului, ce se va întâmpla cu munţii şi drumurile?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Duminica trecută ni se prezenta cu imagini apocaliptice a doua venire a Domnului; în această a doua duminică din Advent liturgia se concentrează asupra figurii lui Ioan Botezătorul care pregăteşte drumul pentru venirea lui Isus.

Textul îl putem organiza în trei părţi: în prima (v. 1-2a) se situează timpul în care se întâmplă faptele, nominalizând de la împăratul Tiberiu până la preoţii care conduceau în acest moment; în partea a doua (v. 2b-3), este prezentat Ioan Botezătorul în chemarea sa la convertire; în a treia parte (v. 4-6) se confirmă ceea ce Ioan realizează ca împlinire a profeţiei lui Isaia.

Referinţa la timp şi la personajele istorice este foarte relevantă, pentru că Dumnezeu realizează mântuirea sa (v. 6) în istoria concretă, Dumnezeu „ţese” istoria sa de mântuire în mijlocul evenimentelor zilnice şi cu persoanele concrete. Aşa cum s-a întâmplat în timpul lui Tiberiu, Irod, Filip, Lisania, Anna şi Caiafa, tot aşa am putea continua să punem numele actuale în care Domnul acţionează şi ne dă viaţa sa.

Apoi apare Ioan Botezătorul care primeşte cuvântul Domnului: „cuvântul lui Dumnezeu s-a adresat lui Ioan” (v. 2). Acesta este cuvântul care provoacă ceea ce realizează Ioan. Ioan este atent la cuvânt şi îl pune în practică. În acest caz cheamă oamenii la convertire. Ioan îi boteza, care era un rit de a scufunda în apă şi care simboliza convertirea.

Textul culminează citându-l pe profetul Isaia: „aşa cum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia, profetul…” (v. 4), ceea ce arată continuitatea între ceea ce Dumnezeu promitea în Vechiul Testament şi ceea ce realiza acum. Dumnezeu, Dumnezeul istoriei, vesteşte şi realizează planul său progresiv şi invită fiecare generaţie să adere şi să colaboreze cu planul său, care este mereu un plan de mântuire şi de veste bună.

Profeţia lui Isaia (v. 4-6) care invită să se pregătească drumul Domnului, presupune certitudinea că Domnul vine şi pentru aceasta trebuie să ne pregătim. Această certitudine a venirii Domnului este cea care dispune inimile pentru a se converti. Domnul în venirea sa dă o forţă, o lumină şi o bucurie care îi mişcă pe toţi să răspundă prezenţei sale mântuitoare. Pentru aceasta, în versetele următoare vedem toate tipurile de persoane, până la vameşi şi soldaţi care caută convertirea pentru a pregăti calea Domnului.

Şi noi suntem invitaţi să ascultăm cuvântul, ca Ioan, şi să recunoaştem bucuria apropierii Domnului care ne invită să ne pregătim pentru întâlnire, pentru că mântuirea pe care el o aduce va ajunge la toată lumea (v. 6).

  1. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

O nouă invitaţie vine din această Evanghelie duminicală, Domnul ne cheamă să împlinim misiunea lui Ioan Botezătorul, să spunem persoanelor care ne înconjoară că Adventul este momentul în care trebuie să pregătească viaţa lor pentru venirea Domnului. Adventul înseamnă să fim atenţi şi vigilenţi pentru a-i permite să locuiască în inimă şi să trăim cu credinţă şi speranţă acest Crăciun. Aşa cum Ioan a vestit venirea Domnului, tot aşa trebuie s-o vestim noi împărtăşind cu alţii binefacerile faptului că avem încredere în El. An după an, Biserica ne oferă oportunităţi pentru a reînnoi prezenţa lui Isus în viaţa fiecăruia. Vestirea noastră trebuie să fie plină de entuziasm, pentru că Domnul vine să ne mântuiască şi să dea noi motive pentru a trăi cu bucurie.

Cu privire la această perioadă, sfântul Ioan Paul al II-lea spune:

„Liturgia din Advent, impregnată de referinţe constante la aşteptarea bucuroasă a lui Mesia, ne ajută să percepem în mod deplin valoarea şi semnificaţia misterului Crăciunului. Nu este vorba de a comemora numai evenimentul istoric, care a avut loc în urmă cu peste două mii de ani într-un mic târg din Iudeea. Este necesar mai degrabă să înţelegem că întreaga noastră existenţă trebuie să fie un «advent», o aşteptare vigilentă a venirii definitive a lui Cristos. Pentru a predispune sufletul nostru ca să-l primească pe Domnul care, aşa cum spunem în Crez, va veni într-o zi ca să judece pe cei vii şi pe cei morţi, trebuie să învăţăm să-l recunoaştem prezent în evenimentele existenţei zilnice. Aşadar Adventul este, ca să spunem aşa, un antrenament intens care ne orientează cu hotărâre spre Cel care a venit deja, care va veni şi ca vine încontinuu”.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

Cum am început să trăiesc Adventul meu? Am avut oportunitatea de a fi ca Ioan Botezătorul, în viaţa altora? Dau mărturie de ceea ce face prezenţa lui Isus în viaţa mea?

  1. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

VREAU SĂ FIU CA IOAN, DOAMNE!

Şi să te foloseşti de mine, pentru a vesti venirea ta

Şi să-mi dai umilinţa, pentru a şti că nu sunt decât slujitorul tău

Şi să mă faci să văd semnele venirii tale.

VREAU SĂ FIU CA IOAN, DOAMNE!

Şi să trăiesc acest moment ca un moment de har

Şi să trăiesc viaţa mea ca o chemare să mă dăruiesc pentru alţii

Şi să trăiesc existenţa mea ca o vestire de speranţă

Şi să trăiesc zilele mele ştiind că Tu – mai târziu sau mai devreme – vei veni.

  1. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Cu viaţa mea, Doamne, fără frică şi zâmbitor, voi vesti venirea ta.

  1. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În timpul Adventului, explic prietenilor mei cum aştept naşterea lui Isus şi le împărtăşesc speranţa şi bucuria pe care o aduce pentru viaţa mea.

„Vestirea Evangheliei este expresia cea mai sublimă a iubirii faţă de aproapele”.

Sfântul Arnold Janssen

************************************ Un alt model *************************************

 

I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:

Doamne Isuse, trimite-l pe Duhul tău, pentru ca să ne ajute să citim Scriptura cu aceeași privire cu care ai citit-o tu discipolilor pe drumul spre Emaus. Creează în noi tăcerea pentru a asculta vocea ta în creație, în evenimentele ce ne înconjoară şi în persoanele ce ne stau alături, mai ales în cei suferinzi şi săraci. Cuvântul tău să ne orienteze astfel încât, asemenea discipolilor de la Emaus, să putem experimenta forţa învierii şi să mărturisim şi altora că eşti viu în mijlocul nostru ca un izvor de fraternitate, de dreptate şi de pace. Amin”.

II. Lectio:

  • Citeşte cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu –Luca 3,1-6

În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Ponţiu Pilat era guvernator al Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al ţinutului Itureii şi Trahonitidei, iar Lisania, tetrarh al Abilenei, 2 pe timpul arhiereilor Anna şi Caiafa, cuvântul lui Dumnezeu a fost către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu. 3 El a venit în toate împrejurimile Iordanului predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor, 4 aşa cum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia, profetul: „Glasul celui care strigă în pustiu: pregătiți calea Domnului, faceți drepte cărările lui! 5 Orice vale va fi umplută şi orice munte sau deal va fi nivelat; drumurile strâmbe vor fi îndreptate, iar cele cu gropi vor fi netezite 6 şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu”.

  • Caută să înţelegi ce spune textul:

Contextul: textul evangheliei ni-l prezintă pe Ioan Botezătorul care vine să pregătească calea Domnului. Lumea, de secole, trăia deja în așteptarea venirii lui Mesia, dar dominarea tot mai apăsătoare a puterii romane a făcut ca dorința venirii unui Eliberator şi Salvator să crească tot mai mult. Apariția lui Ioan în pustiu era un semn al faptului că Dumnezeu vizita din nou poporul său. Mântuirea era aproape!

Luca 3,1-2: amintind vechii profeţi. Felul în care Luca intorduce predica lui Ioan este foarte asemănător cu începutul cărţilor profetice. Ei indică numele regilor, în timpul cărora îşi desfăşurau misiunea profetică. Luca face acest lucru pentru a arăta că, la aproape cinci sute de ani de când nu au avut nici un profet, apare din nou un profet care se cheamă Ioan, fiul lui Zaharia şi al Elisabetei. Prezentând aceste nume, Luca vrea să ne arate că istoria mântuirii nu este o istorie diferită de istoria omenirii şi de istoria noastră personală.

Luca 3,3: convertire şi iertarea. Ioan străbate regiunea Iordanului predicând un botez al pocăinței şi al convertirii pentru obținerea iertării păcatelor. Convertire (în gr. metanoia) înseamnă nu numai schimbarea comportamentului moral, dar mai ales schimbarea mentalității. Schimbarea modului de a gândi! Iertarea aduce cu sine reconcilierea cu Dumnezeu şi cu aproapele. Astfel, Ioan anunţa un nou mod în care poporul se punea în raport cu Dumnezeu. reconcilierea va fi şi semnul distinctiv al predicării lui Isus.

Luca 3,4-6: Defineşte misiunea lui Ioan. Lc citează textul din Is 40,3-5. În acest text, Isaia anunța întoarcerea poporului din exil şi descria această întoarcere ca pe un nou Exod. Era ca şi cum poporul, întorcându-se din robia babiloniană, ar fi ieşit din Egipt şi ar fi intrat în noul pustiu. Pentru Luca, Isus începe un nou exod care era pregătit de predica lui Ioan în pustiu. 6 «şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu». Expresia „orice făptură” face referire la întreg neamul omenesc. Acest lucru ne arată preocuparea pe care Luca o are pentru a arăta că deschiderea faţă de păgâni a fost anunțată deja de profeți. Isus a venit nu doar pentru iudei, dar pentru ca „orice făptură” să poată vedea mântuirea lui Dumnezeu.

III. Meditatio: meditează care este mesajul textului pentru tine şi împărtăşeşte cu alţii rodul meditaţiei.

Întrebări care ne pot ajuta pentru împărtăşire:

– Ce punct din acest text te-a atins? De ce?

– care este însemnătatea iluminării biblice pentru a înţelege activitatea lui Ioan?

– Pustiu, cale, vale, munte, deal, drumurile strâmbe, gropi: care este semnificația acestor imagini pentru a înțelege mai bine activitatea lui Isus?

IV. Oratio et contemplatio: Roagă-te, cerându-i lui Dumnezeu harul întâlnirii personale cu El în acest timp al Adventului, şi contemplă viața ta cu ochii lui Dumnezeu.

V. Actio: păstrează în inimă mesajul pe care l-ai primit şi ia decizii pentru a trăi aceste zile într-o profundă atitudine de așteptare.

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.