Categorii

Duminica a II-a din Advent – Ciclul A – Lectio divina

duminica-ii-advent-a-lectioPREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Bune Isuse, dă-ne Duhul tău,

acelaşi care te-a zămislit

în sânul Mariei,

cel care te-a învăţat,

încă de mic,

lucrurile Tatălui,

cel care te-a condus în deşert

şi în încercări,

cel care a fost alături de tine

pentru a te întări

şi să începi să vesteşti

Viaţa Nouă,

cel care a umplut zilele tale,

şi ţi-a dat putere

pentru a face voinţa Tatălui,

dă-ne pe Duhul tău, Doamne,

pentru a urma exemplul tău.

TEXTUL BIBLIC: Matei 3,1-12

În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul predicând în Pustiul Iudeii. El zicea: „Convertiţi-vă, pentru că s-a apropiat împărăţia cerurilor!”

3 Acesta este cel despre care a spus Isaia, profetul, care zice:

„Glasul celui care strigă în pustiu:

«Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui!»”.

4 Acest Ioan avea o haină din păr de cămilă şi centură de piele în jurul coapselor sale, iar hrana lui erau lăcustele şi mierea sălbatică. 5 Şi veneau la el din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului 6 şi erau botezaţi de el în râul Iordan mărturisindu-şi păcatele.

7 Văzând că mulţi dintre farisei şi saducei veneau la botezul lui, le spunea: „Pui de vipere! Cine v-a învăţat să fugiţi de mânia care vine? 8 Faceţi deci rod vrednic de convertire! 9 Să nu credeţi că puteţi spune: «Îl avem ca tată pe Abraham», pentru că vă spun că Dumnezeu poate să-i ridice lui Abraham fii din pietrele acestea! 10 Securea este deja la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face rod bun va fi tăiat şi aruncat în foc. 11 Eu vă botez cu apă, spre convertire, însă cel care vine după mine este mai puternic decât mine; eu nu sunt în stare să-i duc încălţămintea. El vă va boteza în Duh Sfânt şi cu foc. 12 Lopata de vânturat este în mână lui şi va curăţa aria sa: va aduna grâul în grânarul său, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge”.

1. LECTURA: Ce spune textul?

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Unde s-a prezentat Ioan Botezătorul? Pentru ce proclama că trebuiau să se convertească la Dumnezeu? Ce a spus Dumnezeu cu privire la Ioan prin profetul Isaia? Din ce regiuni veneau ca să-l asculte? Ce făceau toţi după ce-l ascultau? Cum trebuie să se poarte în realitate? Cum boteza Ioan şi cum va boteza cel care vine după el? Ce nu e vrednic să facă Ioan cu cel care este mai puternic decât el?

Pr. Daniel Kerber

Câteva piste pentru a înţelege textul

Am început noul timp al Adventului şi duminica trecută eram invitaţi să „veghem”, „să fim pregătiţi” (Mt 24,42.44). Ca simbol al acestei vigilenţe am aprins prima lumânare de la coroana de Advent.

Textul de astăzi ni-l prezintă pe Ioan Botezătorul predicând în deşert. Putem distinge trei părţi în text. În prima (v. 1-3) este prezentat Ioan care invită la convertire şi se face relaţie cu vestea lui Isaia (v. 3). În a doua (v. 4-6) este descris Ioan şi oamenii care vin la el ca să-şi mărturisească păcatele şi el îi botează. În a treia parte (v. 7-12) avem o parte din predica lui Ioan, îndeosebi cu referinţă la farisei şi saducei.

Textul culmină (v. 11), aşa cum începuse (v. 2), cu o invitaţie la convertire care este tema întregului pasaj. Convertirea are un motiv: „s-a apropiat împărăţia cerurilor” (v. 2). Pentru aceasta se poate traduce şi „întoarceţi-vă la Dumnezeu”. Semiţii, cu o mentalitate foarte concretă descriu convertirea ca o lăsare de a întoarce spatele lui Dumnezeu, şi de vreme ce Dumnezeu vine, să ne întoarcem la El şi „să-i pregătim calea” (v. 3).

Aici Matei îl citează pe profetul Isaia, în aşa numita carte a mângâierii (Is 40) în care Dumnezeu mângâie poporul său după nenorocirea teribilă a exilului. Dumnezeu l-a eliberat pe poporul său, pentru aceasta strigă „mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul meu” (Is 40,1) şi continuă în v. 3: „pregătiţi în pustiu calea Domnului”. Convertirea înseamnă în primul rând a recunoaşte bucuria unui Dumnezeu care ne mângâie şi vine să ne mântuiască, să ne elibereze de toate lanţurile noastre. Pentru aceasta „întoarceţi-vă la Dumnezeu” şi de vreme ce El se apropie mergeţi în întâmpinarea sa.

Descrierea lui Ioan îl arată ca un profet care trăieşte în pustiu (loc biblic al întâlnirii cu Dumnezeu, ca în Exod şi cum ne amintesc profeţii, vezi Os 2,16: „o voi duce în pustiu, îi voi vorbi la inimă”) şi acolo vesteşte mesajul lui Dumnezeu. Oamenii mergeau la el şi îşi mărturiseau păcatele, ca semn de căinţă, şi Ioan îi boteza ca semn de reînnoire (botezul – care literalmente vrea să însemne „scufundare” – se făcea scufundând persoana în râu şi scoţând-o afară, simbolizând moartea pentru păcat şi viaţa nouă pe care o dădea Dumnezeu).

În sfârşit, Ioan se întâlneşte cu cei „evlavioşi” şi cei „drepţi” (aşa s-ar putea traduce literalmente fariseii şi saduceii), care sunt cei care vor avea mai multe controverse cu Isus. Aceia credeau că sunt deja mântuiţi pentru că „sunt drepţi” şi împlinesc Legea. Pentru aceasta Ioan îi denunţă pentru că se laudă că sunt fiii lui Abraham şi îi invită să dea roade care să arate convertirea lor.

În ultimele sale cuvinte, repetând invitaţia la convertire, Ioan anunţă venirea celui care „îi va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc”. El ştie că vesteşte venirea Altuia şi pentru aceasta invită să se întoarcă la Dumnezeu.

Acest timp al Adventului este timpul de a ne întoarce şi de a ne bucura de venirea Aceluia care vine pentru a ne mântui.

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Această Evanghelie duminicală ne prezintă misiunea lui Ioan Botezătorul, vocația pentru care Dumnezeu l-a ales; şi în el trebuie să fim cu toţii reflectaţi, de vreme şi el l-a vestit pe Cristos fără încetare, cu lealitate şi iubire. O invitaţie pe care ne-o adresează textul, în afară de a continua experienţa Adventului, este de a împărtăşi această mare veste cu aceia care încă nu ştiu că Isus a venit ca să-i mântuiască.

Sfântul Ioan Paul al II-lea ne împărtăşeşte o reflecţie cu privire la acest text:

„Şi când, aşa sincer şi onest, ne punem această întrebare (Ce trebuie să facem?), în faţa lui Dumnezeu, atunci se împlineşte mereu ceea ce vorbeşte Ioan la Iordan în metafora sa sugestivă: iată lopata de vânturat pentru a curăţa aria. Ea permite agricultorului să adune grâul în hambar, pleava de ars cu foc (care nu se stinge) (cf. Lc 3,17). Chiar aşa trebuie făcut de mai multe ori. Trebuie să ne concentrăm înlăuntrul nostru, cu ajutorul acestei lumini, pe care Duhul Sfânt ne-o va da, să schiţăm în noi şi să separăm binele şi răul. A distinge clar şi pe unul şi pe celălalt, a nu ne înşela pe noi înşine. Atunci, acesta va fi un adevărat «Botez», care va reînnoi sufletul. Cel care «este aproape» (Fil 4,5) vine să ne boteze în Duh Sfânt şi foc (cf. Lc 3,18).

Adventul – pregătire la marea solemnitate a Întrupării – trebuie să fie legat cu această purificare. Să se reînsufleţească practica sacramentului Reconcilierii. Dacă acea bucurie a apropierii Domnului, anunţată de duminica de astăzi, trebuie să fie adevărată, trebuie să purificăm inimile noastre. Liturgia de astăzi ne indică izvorul dublu al bucuriei: primul este cel care derivă din realizarea onestă a îndatoririlor noastre din viaţă; al doilea este cel care ne este dat de purificarea sacramentală şi de dezlegarea de păcatele care apasă asupra sufletului nostru”.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

Descopăr propunerea lui Dumnezeu pentru viaţa mea acum când vine Crăciunul? Am nevoie să mă apropii de sacramentul reconcilierii? Vestesc asemenea lui Ioan venirea Domnului?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Ştiu că îmi ceri ceva, Doamne Isuse,

atâtea porţi deschise dintr-o singură lovitură,

panorama vieţii mele în faţa ochilor mei

nu ca într-un vis.

Ştiu că aştepţi ceva de la mine, Doamne,

şi sunt aici, la poalele zidului:

totul este deschis,

am numai o cale liberă,

deschisă spre infinit, spre absolut.

Însă eu nu m-am schimbat în pofida a toate.

Va trebui să iau contact cu tine, Doamne;

voi căuta compania ta, chiar dacă pentru timp îndelungat.

Doamne, sunt obosit că nu sunt al tău.

Fă-mă al tău, Doamne. Amin.

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

„Doamne, vino! Vreau să mă întorc la tine!”

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În rugăciune mă dispun să trăiesc sacramentul reconcilierii pentru a pregăti venirea lui Isus.

„Toate acestea au trebuit să fie profeţite, vestite, elogiate că vor veni,

 pentru ca să nu se sperie dacă se întâmplă dintr-o dată,

 ci să fie aşteptate pentru că mai întâi au fost crezute”

Sfântul Augustin

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.