Categorii

Dosarul împotriva papei şi criza Bisericii americane

„Cine a gândit şi a gestionat această operaţiune având ca ţintă să-l dea jos pe Francisc de pe tronul lui Petru nu şi-a dat seama că un atac de acest gen îi va implica pe cei doi predecesori ai săi”. Massimo Faggioli, profesor de teologie şi religious studies la Villanova University din Philadelphia explică astfel ceea ce s-a întâmplat la sfârşitul săptămânii trecute: publicarea la unison, din partea reţelei mediatice anti-papale a raportului scris de fostul nunţiu Carlo Maria Viganò. Un document care se încheie cu răsunătoarea cerere a demisiei actualului pontif pentru că l-a „acoperit” pe bătrânul cardinal Theodore McMarrick, molestator de tineri preoţi şi seminarişti, redus la tăcere şi expulzat din colegiul cardinalilor de acelaşi Francisc în iulie, după denunţul credibil al unui abuz asupra unui minor. „Cererea de demisie – explică Faggioli – arată starea unei anumite opoziţii împotriva lui Francisc, îndeosebi în Statele Unite: branşa mai conservatoare apare aşa de disperată încât acceptă riscul de a dăuna amintirii lui Ioan Paul al II-lea şi mai ales de a-l implica pe Benedict al XVI-lea”.

Viganò şi rolul lui Ratzinger

De fapt, Viganò afirmă că în 2009 sau în 2010, Benedict al XVI-lea l-ar fi sancţionat în secret pe McCarrick. Dacă fostul nunţiu afirmă adevărul, papa Ratzinger ar fi aflat despre acuzele împotriva cardinalului de acum pensionat şi ar fi decis să-l sancţioneze fără a informa despre aceste sancţiuni sau restricţii. Însă faptele demonstrează că McCarrick, în pofida presupusei sancţiuni, nu a dus viaţă retrasă şi de trei ori în timp de treisprezece luni a venit la Roma, în Vatican, întâlnindu-l chiar pe pontiful care l-ar fi sancţionat. Întâlnirile – documentate şi în buletinele vaticane – au avut loc în ianuarie şi aprilie 2012 şi apoi în februarie 2013. Dacă Benedict ştia şi l-a sancţionat pe cardinalul american, informaţiile pe care le-a primit nu trebuiau să fie aşa de evidente, întemeiate şi grave încât să prevadă, în schimb, o sancţiune publică. Şi în mai multe ocazii acelaşi Viganò, ca nunţiu în SUA, s-a arătat zâmbitor alături de presupusul „sancţionat” abuzator McCarrick, fără a arăta preocupare şi fără a da semne de indignare aşa cum face în schimb astăzi cerând renunţarea primului papă care l-a sancţionat dur pe acelaşi McCarrick.

Gänswein dezminte

Şi reţeaua mediatică – cu ramificaţiile sale italiene şi americane – care a colaborat cu Viganò în redactarea documentului şi l-a determinat să publice acuzele sale în timpul călătoriei lui Francisc în Irlanda, a căutat sponsorizarea lui Benedict al XVI-lea. A relatat asta la New York Times Timothy Busch, avocat conservator, unul dintre administratorii lui Eternal Word Television Network (EWTN), care în urmă cu două săptămâni a primit – împreună cu alţi jurnalişti şi exponenţi ai lumii catolice conservatoare dosarul lui Viganò. Busch a spus cotidianului american că „responsabilii publicării l-au asigurat personal că papa emerit, Benedict al XVI-lea, a confirmat relatarea arhiepiscopului Viganò. Ştire care însă este dezminţită de secretarul particular al lui Joseph Ratzinger, arhiepiscopul Georg Gänswein. Care la La Stampa a declarat: „Afirm asta cu putere: este o fake-news, o minciună!”, adăugând că papa emerit n-a comentat dosarul şi nici n-o va face.

Cutremur american

Între timp, Biserica din Statele Unite este în agitaţie. Cardinalul Daniel Di Nardo, preşedinte al Conferinţei Episcopale, îşi doreşte ca întrebările ridicate de raport să primească răspunsuri şi reafirmă cererea sa a unei vizite apostolice la Biserica americană. Vin şi diferite atestate de stimă pentru Viganò în unele cazuri unite cu cererea de investigaţii asupra raportului. În mod curios, există o branşă de păstori americani care în faţa unui atac aşa de frontal, care a avut loc în ziua în care Francisc celebra Ziua Mondială a Familiilor, nu consideră să manifeste în niciun mod apropiere de papa, ci exprimă în schimb solidaritate imediată acuzatorului său care îi cere demisia. Arhiepiscopul de Philadelphia, Charles Chaput, a declarat „că nu cunoaşte” elemente care să-i permită să comenteze veridicitatea acuzelor fostului nunţiu, însă vrea să-şi facă cunoscută evaluarea sa pozitivă cu privire la activitatea sa de nunţiu apostolic, „caracterizată de integritate faţă de Biserică”. Episcopul de Madison, Robert Morlino, a exprimat dezamăgirea sa faţă de decizia papei de a nu răspunde şi scepticism în capacitatea mijloacelor media de a analiza cu „maturitate profesională” dosarul. Şi el a voit să facă cunoscută stima sa personală faţă de Viganò definind „reale şi concrete acuzele” şi afirmând necesitatea unei investigaţii. Thomas Olmsted, episcop de Phoenix, a spus că nu cunoaşte direct faptele, dar îl descrie pe Viganò ca o persoană demnă de încredere şi cere ca acuzele sale să fie investigate. Acelaşi lucru îl invocă episcopul oraşului texan Tyler, Joseph Strickland, care vorbind „ca păstor” credincioşilor, a afirmat că el consideră credibile acuzele şi a poruncit preoţilor săi să includă această declaraţie în celebrările duminicale şi s-o publice în siturile şi profilurile sociale ale parohiilor.

„Mentalitate para-schismatică”

„Unii episcopi americani – afirmă profesorul Faggioli – par să aibă o mentalitate para-schismatică. Pentru ei papa nu există. Sunt aşa de mult sub presiune din partea laicilor şi din partea preoţilor lor datorită scandalurilor abuzurilor încât le este frică să nu fie atacaţi pe stradă. Astfel – continuă studiosul – acum descarcă orice responsabilitate asupra Vaticanului pentru a se prezenta ca aceia care cer dreptate şi adevăr. Sprijină cererea lui Viganò sperând ca să-i dăuneze papei Francisc fără a-şi da seama că va dăuna mai mult lui Ioan Paul al II-lea şi lui Benedict al XVI-lea”.

De Andrea Tornielli

(După Vatican Insider, 29 august 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.