Categorii

Discursul Sfântului Părinte Francisc adresat delegaţiei Forului Asociaţiilor Familiale (16 iunie 2018)

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă spun bun venit şi vă adresez un salut afectuos vouă şi preşedintelui vostru, căruia îi mulţumesc pentru cuvintele sale. Această întâlnire îmi permite să cunosc de aproape realitatea voastră, Forumul Familiilor, născut în urmă cu 25 de ani. El reuneşte în ansamblul său peste cinci sute de asociaţii şi este cu adevărat o reţea care scoate în evidenţă frumuseţea comuniunii şi forţa împărtăşirii. Este o deosebită „familie de familii”, de tip asociativ, prin care experimentaţi bucuria trăirii împreună şi în acelaşi timp asumaţi angajarea ei, însuşindu-vă truda binelui comun, de construit în fiecare zi fie în cadrul Forumului, fie în cel mai amplu al societăţii.

Familia, pe care voi o promovaţi în diferite moduri, se află în centrul proiectului lui Dumnezeu care arată toată istoria mântuirii. Printr-un misterios plan divin, complementaritatea şi iubirea dintre bărbat şi femeie îi fac cooperatori ai Creatorului, care le încredinţează misiunea de a aduce la viaţă noi creaturi, luând la inimă creşterea şi educarea lor. Iubirea lui Isus faţă de copii, raportul său filial cu Tatăl ceresc, apărarea legăturii conjugale, pe care o declară sacră şi indisolubilă, revelează pe deplin locul familiei în proiectul lui Dumnezeu: fiind leagănul vieţii şi primul loc al primirii şi al iubirii, ea are un rol esenţial în vocaţia omului, şi este ca o fereastră care se deschide larg asupra misterului însuşi a lui Dumnezeu, care este Iubire în unitate şi trinitate a Persoanelor.

Lumea noastră, adesea tentată şi condusă de logici individualiste şi egoiste, adesea pierde sensul şi frumuseţea legăturilor stabile, a angajării faţă de persoane, a îngrijirii fără condiţii, a asumării de responsabilităţi faţă de celălalt, a gratuităţii şi a dăruirii de sine. Pentru acest motiv se înţelege cu greu valoarea familiei şi se ajunge să fie concepută după aceleaşi logici care privilegiază individul în loc să privilegieze relaţiile şi binele comun. Şi asta cu toate că în ultimii ani de criză economică familia a reprezentat cel mai puternic amortizor social, capabil să redistribuie resursele după nevoia fiecăruia.

Dimpotrivă, recunoaşterea deplină şi susţinerea adecvată dată familiei ar trebui să reprezinte primul interes din partea instituţiilor civile, chemate să favorizeze constituirea şi creşterea de familii solide şi senine, care să se ocupe de educaţia copiilor şi să se îngrijească de situaţiile de slăbiciune. De fapt, cel care învaţă să trăiască raporturi autentice în cadrul familiei, va fi mai capabil să le trăiască şi în contexte mai ample, de la şcoală la lumea muncii; şi cel care se exercită la respect şi la slujire acasă, va putea să le practice mai bine şi în societate şi în lume.

Or, obiectivul unei sprijiniri mai puternice a familiilor şi al unei valorizări mai adecvate a lor se poate obţine printr-o neobosită lucrare de sensibilizare şi de dialog. Aceasta este angajarea pe care Forumul o duce înainte de douăzeci şi cinci de ani, în care aţi realizat o mare cantitate de iniţiative, stabilind un raport de încredere şi de colaborare cu instituţiile. Vă îndemn să continuaţi această lucrare făcându-vă promotori de propuneri care să arate frumuseţea familiei şi care aproape să constrângă, pentru că sunt convingătoare, să i se recunoască importanţa şi preţiozitatea.

De aceea vă încurajez să mărturisiţi bucuria iubirii, pe care am ilustrat-o în exortaţia apostolică Amoris laetitia, unde am adunat roadele providenţialului parcurs sinodal despre familie, făcut de toată Biserica. De fapt, nu există argument mai bun al bucuriei care, transpărând din interior, dovedeşte valoarea ideilor şi a trăirii şi arată comoara pe care am descoperit-o şi dorim s-o împărtăşim.

Aşadar, mânaţi de această forţă, veţi fi tot mai capabili să luaţi iniţiativa. Apostolul Paul îi aminteşte lui Timotei că „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci Duhul tăriei, al iubirii şi al chibzuinţei” (2Tim 1,7). Acesta să fie duhul care să vă însufleţească şi pe voi, învăţându-vă respectul dar şi îndrăzneala, de a vă pune în joc şi a căuta noi drumuri, fără frică. Este stilul pe care l-am cerut întregii Biserici încă de la prima şi programatica mea exortaţie apostolică, atunci când am folosit termenul „primerear”, care sugerează capacitatea de a merge cu curaj în întâmpinarea celorlalţi, de a ne închide în propria comoditate şi a căuta puncte de convergenţă cu persoanele, de a construi punţi mergând în căutarea binelui oriunde s-ar afla el (cf. Evangelii gaudium, 24). Dumnezeu cel dintâi primerea faţă de noi: dacă noi l-am cunoscut cu adevărat, nu putem să ne ascundem, ci trebuie să ieşim şi să acţionăm, folosind talentele noastre.

Mulţumesc pentru că vă străduiţi să faceţi asta! Mulţumesc pentru angajarea pe care o depuneţi, aşa cum este cerut de Statutul vostru, pentru o „participare activă şi responsabilă a familiilor la viaţa culturală, socială şi politică” (2.1.b.) şi pentru „promovarea de politici familiale adecvate care să ocrotească şi să susţină funcţiunile familiei şi drepturile sale” (2.1.c.). În afară de asta, continuaţi, în domeniul şcolii, să favorizaţi o implicare mai mare a părinţilor şi să stimulaţi atâtea familii la un stil de participare. Nu încetaţi să susţineţi creşterea natalităţii în Italia, sensibilizând instituţiile şi opinia publică despre importanţa de a da viaţă la politici şi structuri mai deschise la darul copiilor. Este un paradox autentic că naşterea copiilor, care constituie cea mai mare investiţie pentru o ţară şi prima condiţie a prosperităţii sale viitoare, reprezintă adesea pentru familii o cauză de sărăcie, din cauza sprijinului scăzut pe care-l primesc sau a ineficienţei atâtor servicii.

Acestea şi alte problematici trebuie înfruntate cu fermitate şi caritate, demonstrând că sensibilitatea pe care o duceţi înainte cu privire la familie nu este de etichetat drept confesională pentru a o putea acuza – în mod greşit – de parţialitate. Ea se bazează în schimb pe demnitatea persoanei umane şi de aceea poate să fie recunoscută şi împărtăşită de toţi, aşa cum se întâmplă atunci când, şi în contexte instituţionale, se referă la „Factorul Familie” ca element de evaluare politică şi operativă, multiplicator de bogăţie umană, economică şi socială.

Vă mulţumesc iarăşi pentru această întâlnire. Vă îndemn să continuaţi în angajarea voastră în slujba familiei şi a vieţii şi invoc asupra tuturor membrilor Forumului binecuvântarea lui Dumnezeu şi ocrotirea sfintei Familii de la Nazaret. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.