Categorii

Discursul Sfântului Părinte Francisc adresat delegaţiei Bisericii evanghelice-luterane din Finlanda cu ocazia sărbătorii sfântului Henric (25 ianuarie 2018)

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă adresez bun-venit cu ocazia pelerinajului vostru la Roma, care este de acum o întâlnire anuală cu ocazia sărbătorii sfântului Henric. Îi mulţumesc episcopului luteran de Espoo pentru cuvintele sale respectuoase. În timp ce se încheie Săptămâna de Rugăciune pentru unitatea creştinilor, ne întoarcem cu gândul, plini de bucurie, la comemorarea comună a Reformei din anul trecut, care a întărit şi aprofundat, în Domnul nostru Isus Cristos, comuniunea dintre luterani, catolici şi partenerii lor ecumenici din toată lumea. Această comemorare comună rămâne o oportunitate rodnică pentru ecumenism, pentru că a marcat nu un punct de sosire, ci un punct de pornire în căutarea ecumenică a unităţii depline şi vizibile între noi, sub triplul semn al recunoştinţei, al căinţei şi al speranţei, toate trei indispensabile dacă vrem cu adevărat să vindecăm amintirea noastră. Nu este o întâmplare că eforturile noastre se orientează spre studiul unei probleme ecumenice prioritare asupra căreia vrem să ne oprim în viitor, adică problema naturii Bisericii.

Esenţială pentru comemorarea comună a Reformei în toată lumea a fost dimensiunea ecumenică a rugăciunii noastre şi a întâlnirilor noastre, în care n-a mai fost urmă a neînţelegerilor şi conflictelor din trecut. Comemorarea noastră a fost celebrată într-un spirit complet diferit, deoarece am înţeles evenimentul Reformei ca o invitaţie de a face faţă împreună pierderii de credibilitate a creștinismului, o invitaţie de a conferi forţă reînnoită mărturisirii comune a Dumnezeului Unul şi Întreit. Anul care tocmai s-a încheiat ne-a amintit timpul în care unitatea dintre creştini încă nu era deteriorată. Iată pentru ce luteranii şi catolicii au putut celebra comemorarea din 2017 numai într-un mod: în comuniunea ecumenică.

Cu bucurie şi recunoştinţă primesc astăzi din mâinile voastre documentul produs recent de Comisia de dialog luterană-catolică din Finlanda, intitulat „Comuniune în creştere. Declaraţie despre Biserică, euharistie şi slujire”. În aceste conţinuturi cruciale se pot vedea temele decisive în jurul cărora dialogul ecumenic va putea şi va trebui să fie dus înainte. De fapt, după consensul obţinut între luterani şi catolici despre probleme fundamentale referitoare la doctrina justificării, implicaţiile ecleziologice ale acestui acord trebuie să facă parte în mod necesar din ordinea de zi a dialogurilor ecumenice.

Exact într-o epocă în care societăţile sunt pe larg secularizate, slujirea noastră ecumenică constă în a mărturisi prezenţa lui Dumnezeu cel viu, pentru că principala provocare comună în ecumenism este să reafirmăm centralitatea problemei despre Dumnezeu, nu despre un Dumnezeu oarecare, ci despre acel Dumnezeu care ne-a revelat faţa sa concretă în omul Isus din Nazaret. Pentru că astăzi luteranii şi catolicii sunt în măsură să mărturisească împreună centralitatea problemei despre Dumnezeu, a fost posibil să se realizeze o comemorare ecumenică a Reformei, şi asta nu în sens pur pragmatic, ci în sensul profund al credinţei în Cristos răstignit şi înviat, pe care-l putem mărturisi acum împreună. Făcând asta, am asumat marea responsabilitate ecumenică ce ne-a fost amintit în mod eficace de comemorarea Reformei din 2017.

Săptămâna de Rugăciune pentru unitatea creştinilor, care în fiecare an coincide cu pelerinajul vostru, este centrată pe tema „Puternică este mâna ta, Doamne” (cf. Ex 15,6) şi ne aminteşte situaţia de necesitate gravă în care trăiesc în multe părţi ale pământului atâtea persoane, pentru care trebuie să coborâm pe teren, uniţi de una şi aceeaşi angajare ecumenică. În umilinţă deplină, să-l rugăm aşadar pe Domnul Isus Cristos pentru ca, prin harul său, noi creştinii din toată lumea să putem fi instrumente ale păcii sale. Ca să ne ajuta mereu, în mijlocul popoarelor dezbinate, să lucrăm mereu ca martori şi slujitori ai iubirii sale care vindecă şi reconciliază, sfinţind şi glorificând astfel numele său. Să cerem neîncetat sprijinul harului lui Dumnezeu şi iluminarea Duhului Sfânt, care ne conduce la adevărul deplin.

Reînnoind căldurosul meu bun-venit, invoc din toată inima pentru voi şi pentru toţi creştinii din Finlanda binecuvântarea lui Dumnezeu.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.