Categorii

Discurs al Sfântului Părinte Francisc adresat participanţilor la Adunarea Plenară a Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios (9 iunie 2017)

Domnilor cardinali,

Iubiţi fraţi episcopi,

Fraţi şi surori,

Vă primesc cu bucurie şi îi mulţumesc cardinalului Jean-Louis Tauran pentru salutul pe care mi l-a adresat şi în numele vostru. Ne întâlnim la sfârşitul Adunării voastre Plenare, în timpul căreia aţi tratat despre „Rolul femeii în educaţia la fraternitatea universală”. Cu siguranţă n-a lipsit o confruntare foarte îmbogăţitoare despre această temă, care este de importanţă primară pentru drumul umanităţii spre fraternitate şi pace, un drum care nu este deloc sigur şi liniar, ci este marcat de dificultăţi şi obstacole.

Din păcate vedem cum astăzi figura femeii ca educatoare la fraternitatea universală este întunecată şi adesea nerecunoscută, din cauza atâtor rele care chinuiesc această lume şi care, îndeosebi, lovesc femeile în demnitatea lor şi în rolul lor. Femeile, şi chiar copiii, sunt de fapt printre victimele cele mai frecvente ale unei violenţe oarbe. Acolo unde ura şi violenţa prevalează, ele sfâşie familiile şi societăţile, împiedicând femeia să desfăşoare, în comuniune de intenţii şi de acţiune cu bărbatul, misiunea sa de educatoare în mod senin şi eficace.

Reflectând asupra temei tratate de voi, aş vrea să mă opresc îndeosebi pe trei aspecte: a valoriza rolul femeii, a educa la fraternitate şi a dialoga.

  1. A valoriza rolul femeii. În societatea complexă de astăzi, caracterizată de pluralitate şi globalizare, este nevoie de o mai mare recunoaştere a capacităţii femeii de a educa la fraternitatea universală. Când femeile au posibilitatea de a transmite în plinătate darurile lor întregii comunităţi, însăşi modalitatea cu care societatea se înţelege şi se organizează este transformată pozitiv, ajungând să reflecteze mai bine unitatea substanţială a familiei umane. Se află aici premisa cea mai valabilă pentru consolidarea unei fraternităţi autentice. Aşadar este un proces benefic acela al prezenţei crescânde a femeilor în viaţa socială, economică şi politică la nivel local, naţional şi internaţional, precum şi în cea eclezială. Femeile au drept deplin să se insereze activ în toate domeniile şi dreptul lor trebuie afirmat şi protejat şi prin instrumente legale acolo unde se dovedesc necesare.

Este vorba de a lărgi spaţiile unei prezenţe feminine mai incisive. Există atâtea şi atâtea femei care în funcţiile desfăşurate în cotidian, cu dăruire şi conştiinţă, cu curaj uneori eroic, au folosit şi folosesc geniul lor, calităţile lor preţioase în cele mai variate, specifice şi calificate competenţe unite cu experienţa reală de a fi mame şi formatoare.

  1. A educa la fraternitate. Femeile, ca educatoare, au o vocaţie deosebită, capabilă să facă să se nască şi să crească noi modalităţi de primire şi stimă reciprocă. Figura feminină a fost mereu în centrul educaţiei familiale, nu exclusiv ca mamă. Aportul femeilor în domeniul educaţiei este inestimabil. Şi educaţia comportă o bogăţie de implicaţii fie pentru femeia însăşi, pentru modul său de a fi, fie pentru relaţiile sale, pentru modul de a fi faţă de viaţa umană şi faţă de viaţă în general.

În definitiv, toţi – bărbaţi şi femei – sunt chemaţi să colaboreze la educaţia la fraternitate care este după aceea, în ultimă analiză, educaţie la pace în complementaritatea diferitelor sensibilităţi şi a rolurilor proprii. Astfel femeile, legate intim de misterul vieţii, pot face mult pentru a promova spiritul de fraternitate, cu grija lor faţă de ocrotirea vieţii şi cu convingerea lor că iubirea este singura forţă care poate să facă lumea locuibilă pentru toţi.

De fapt, femeile rămân adesea singurele care îi însoţesc pe alţii, mai ales pe cei care sunt mai slabi în familie şi în societate, victimele conflictelor şi cei care trebuie să înfrunte provocările de fiecare zi. Graţie contribuţiei lor, educaţia la fraternitate – prin natura sa inclusivă şi generatoare de legături – poate depăşi cultura rebutului.

  1. A dialoga. Este evident cât de mult educaţia la fraternitatea universală, care înseamnă şi a învăţa să se construiască legături de prietenie şi de respect, este importantă în cadrul dialogului interreligios. Femeile sunt angajate, adesea mai mult decât bărbaţii, la nivel de „dialog al vieţii” în cadrul interreligios, şi astfel contribuie la o înţelegere mai bună a provocărilor caracteristice dintr-o realitate multiculturală. Însă femeile se pot insera cu titlu deplin şi în schimburile la nivel de experienţă religioasă, precum şi în cele la nivel teologic. Multe femei sunt bine pregătite să înfrunte întâlniri de dialog interreligios la cele mai înalte niveluri şi nu numai din partea catolică. Asta înseamnă că nu trebuie limitată contribuţia femeilor la teme „feminine” sau la întâlniri numai între femei. Dialogul este un drum pe care femeia şi bărbatul trebuie să-l parcurgă împreună. Astăzi mai mult ca oricând este necesar ca femeile să fie prezente.

Femeia, posedând caracteristici deosebite, poate oferi un aport important dialogului cu capacitatea sa de a asculta, de a primi şi de a se deschide cu generozitate faţă de alţii.

Vă mulţumesc vouă tuturor, membri, consultanţi şi colaboratori ai Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios, pentru că desfăşuraţi o slujire preţioasă. Vă urez să continuaţi să ţeseţi pânza delicată a dialogului cu toţi căutătorii de Dumnezeu şi cu oamenii de bunăvoinţă. Invoc asupra voastră belşugul binecuvântărilor Domnului şi vă cer, cu rugăminte, să vă rugaţi pentru mine.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.