Categorii

Discurs adresat participanţilor la Conferinţa Internaţională promovată de Consiliul Pontifical al Culturii (28 aprilie 2018)

Dragi prieteni, bună ziua!

Vă adresez vouă tuturor un bun-venit cordial. Îi mulţumesc cardinalului Ravasi pentru cuvintele pe care mi le-a adresat şi pentru că a promovat această iniţiativă. Ea oferă un evantai de teme care merg cum mult peste o reflecţie teoretică şi indică un itinerar de parcurs.

Când văd reprezentanţi ai culturilor, societăţilor şi religiilor diferite unindu-şi forţele, întreprinzând un parcurs comun de reflecţie şi de angajare în favoarea celui care suferă, mă bucur pentru că persoana umană este punct de întâlnire şi „loc” de unitate. De fapt, în faţa problemei suferinţei umane este necesar să ştim să creăm sinergii între persoane şi instituţii, chiar depăşind prejudecăţile, pentru a cultiva grija şi efortul tuturor în favoarea persoanei bolnave.

Le mulţumesc tuturor celor care în această angajare a Consiliului Pontifical al Culturii şi a instituţiilor implicate cu el – Fundaţia Vaticană Ştiinţă şi Credinţă (STOQ), CURA Foundation şi Fundaţia Stem for Life – au voit să ofere contribuţia lor. În mod special sunt recunoscător diferitelor dicastere ale Sfântului Scaun care au colaborat la acest proiect: Secretariatul de Stat – Secţiunea Raporturi cu State, Academia Pontificală pentru Viaţă, Academia Pontificală de Ştiinţe şi Secretariatul pentru Comunicare.

Parcursul acestei Conferinţe este sintetizat în patru verbe: a preveni, a repara, a îngriji şi a pregăti viitorul. Asupra acestora aş vrea să mă opresc pe scurt.

Suntem tot mai conştienţi de faptul că multe rele ar putea să fie evitate dacă ar exista o atenţie mai mare la stilul de viaţă pe care-l asumăm şi la cultura pe care o promovăm. A preveni înseamnă a avea o privire clarvăzătoare faţă de fiinţa umană şi mediul în care trăieşte. Înseamnă a gândi la o cultură de echilibru în care toţi factorii existenţiali – educaţie, activitate fizică, dietă, ocrotirea mediului, respectarea „codurilor de sănătate” care derivă din practicile religioase, diagnostica precoce şi ţintită, şi altele încă – pot să ne ajute să trăim mai bine şi cu mai puţine riscuri pentru sănătate.

Acest lucru este deosebit de important când ne gândim la copii şi la tineri, care sunt tot mai expuşi la riscurile de boli legate de schimbările radicale ale civilizaţiei moderne. E suficient să reflectăm asupra impactului pe care-l au asupra sănătăţii umane fumatul, alcoolul sau substanţele toxice eliberate în aer, în apă şi în sol (cf. Scrisoarea enciclică Laudato si’, 20). Un procent ridicat al tumorilor şi alte probleme de sănătate în adulţi poate să fie evitată prin măsuri preventive adoptate în timpul copilăriei. Însă asta cere o acţiune globală şi constantă care nu poate să fie delegată instituţiilor sociale şi guvernamentale, ci cere angajarea fiecăruia. De aceea, este urgentă necesitatea de a răspândi o sensibilitate mai mare între toţi pentru o cultură a prevenirii ca prim pas spre ocrotirea sănătăţii.

În afară de asta, trebuie să evidenţiem cu multă satisfacţie marele efort al cercetării ştiinţifice menită să descopere şi să răspândească noi îngrijiri, în special când ating problema delicată a bolilor rare, autoimune, neuro-degenerative şi multe altele. În ultimii ani progresul în cercetarea celulară şi în domeniul medicinii regenerative a permis să se ajungă la noi rezultate în tehnicile de reparare a ţesuturilor şi în terapiile experimentale, deschizând un important capitol în progresul ştiinţific şi uman care a fost cuprins în întâlnirea voastră în doi termeni: a repara şi a îngriji. Cu cât va fi mai extinsă va fi angajarea noastră în favoarea cercetării, cu atât aceste două aspecte vor deveni relevante şi eficace, permiţând să se răspundă în manieră mai adecvată, incisivă şi chiar mai personalizată la nevoile persoanelor bolnave.

Ştiinţa este un mijloc puternic pentru a înţelege mai bine fie natura care ne înconjoară fie sănătatea umană. Cunoaşterea noastră înaintează şi cu ea cresc mijloacele şi tehnologiile cele mai rafinate care permit nu numai să se privească structura cea mai intimă a organismelor vii, inclusiv omul, ci chiar să se intervină asupra lor în mod aşa de profund şi precis încât să facă posibilă chiar modificarea ADN-ului nostru. În acest context este fundamental ca să crească conştiinţa noastră despre responsabilitatea etică faţă de umanitate şi de ambientul în care trăim. În timp ce Biserica elogiază orice efort de cercetare şi de aplicare menite pentru îngrijirea persoanelor suferinde, aminteşte şi că unul dintre principiile fundamentale este că „nu tot ceea ce este posibil sau realizabil din punct de vedere tehnic este pentru aceasta acceptabil din punct de vedere etic”. Ştiinţa, ca orice altă activitate umană, ştie că are limite de respectat pentru binele omenirii însăşi, şi are nevoie de un simţ de responsabilitate etică. Adevărata măsură a progresului, aşa cum amintea fericitul Paul al VI-lea, este ceea ce tinde spre binele fiecărui om şi al omului întreg (cf. Scrisoarea enciclică Populorum progressio, 14).

Dacă vrem să pregătim viitorul asigurând binele fiecărei persoane umane, trebuie să acţionăm cu o sensibilitate tot atât de mare cu cât devin mai puternice mijloacele aflate la dispoziţia noastră. Aceasta este responsabilitatea faţă de celălalt şi faţă de toate fiinţele vii. De fapt, este nevoie să reflectăm asupra sănătăţii umane într-un context mai amplu, considerând-o nu numai în raport cu cercetarea ştiinţifică, ci şi cu capacitatea noastră de a ocroti şi tutela mediul şi cu exigenţa de a ne gândi la toţi, în special la cel care trăieşte suferinţe sociale şi culturale care fac precare fie starea de sănătate fie accesul la îngrijiri.

Apo, a gândi viitorul înseamnă a întreprinde un itinerar marcat de o dublă mişcare. Prima, ancorată într-o reflecţie interdisciplinară deschisă care să implice multipli experţi şi instituţii şi să permită un schimb reciproc de cunoştinţe; a doua, constituită din acţiunile concrete în favoarea celui care suferă. Ambele mişcări cer convergenţa de eforturi şi de idei capabile de a implica reprezentanţi din diferite comunităţi: oameni de ştiinţă şi medici, pacienţi, familii, studioşi de etică şi de cultură, lideri religioşi, filantropi, reprezentanţi ai guvernelor şi ai lumii antreprenoriale. Sunt deosebit de fericit că acest proces este deja în desfăşurare şi că această iniţiativă uneşte ideal deja mulţi pentru binele tuturor.

De aceea vă încurajez să cultivaţi cu îndrăzneală şi determinare idealurile care v-au reunit şi care deja aparţin itinerarului vostru academic şi cultural. Vă însoţesc şi vă binecuvântez; şi vă cer, cu rugăminte, să vă rugaţi şi pentru mine.

Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.