Categorii

Dialogul Sfântului Părinte Francisc cu echipajul Staţiei Spaţiale Internaţionale (26 octombrie 2017)

Sfântul Părinte:

Good morning you all!

Dr. Paolo Nespoli:

Sanctitatea Voastră, bună ziua. Bun venit pe Staţia Spaţială Internaţională, între noi, între echipajul expediţiei 52 şi 53.

Sfântul Părinte:

Bună ziua!… sau bună seara…, pentru că, atunci când eşti în spaţiu, nu se ştie niciodată! Dragă dr. Nespoli, dragi astronauţi, mă gândesc că acolo în Staţia Spaţială zilele se scurg în mod diferit, nu-i aşa? Vă mulţumesc vouă şi celor care au organizat această legătură, care-mi dă posibilitatea să vă „întâlnesc” şi să vă adresez câteva întrebări.

Încep imediat cu prima întrebare.

(Întrebarea 1). Astronomia ne face să contemplăm orizonturile nemărginite ale universului şi trezeşte în noi întrebările: de unde venim? Încotro mergem? Vă întreb pe dumneavoastră, dr. Nespoli: în lumina experienţelor dumneavoastră în spaţiu, care este gândirea dumneavoastră cu privire la locul omului în univers?

Dr. Nespoli:

Sfinte Părinte, aceasta este o întrebare complexă. Eu mă simt o persoană tehnică, un inginer, mă aflu în largul meu printre maşini, printre experimente; dar când se vorbeşte despre aceste lucruri mult mai interne – „de unde venim…” – rămân şi eu perplex. Este un discurs foarte delicat. Cred că obiectivul nostru aici este acela de a cunoaşte fiinţa noastră, pentru a umple cunoaşterea, a înţelege ceea ce se află în jurul nostru. Şi printre altele este un lucru interesant, pentru că noi cu cât cunoaştem mai mult cu atât ne dăm seama mai mult că noi cunoaştem puţin. Mi-ar plăcea mult ca persoane precum dumneavoastră, nu numai ingineri, nu numai fizicieni, ci persoane precum dumneavoastră – teologi, filozofi, poeţi, scriitori… – să poată veni aici în spaţiu, şi acesta va fi cu siguranţă viitorul, mi-ar plăcea să vină aici pentru a explora ce înseamnă a avea o fiinţă umană în spaţiu.

Sfântul Părinte:

Este adevărat ceea ce spuneţi dumneavoastră.

(Întrebarea 2). În această sală din care vă vorbesc se află – aşa cum vedeţi – un goblen artistic inspirat din versul celebru cu care Dante încheie Divina Comedie: „Iubirea care mişcă soarele şi celelalte stele” (Paradisul, XXXIII, 145). Vă întreb: ce sens are pentru voi, care sunteţi toţi ingineri şi astronauţi, aşa cum bine aţi spus dumneavoastră, ce sens are pentru voi a numi „iubire” forţa care mişcă universul?

Dr. Nespoli:

Sfinte Părinte, aş vrea să las cuvântul colegului meu rus, Aleksandr Misurkin, care vi se va adresa în rusă.

[cuvinte în rusă]

Sfinte Părinte, sper că nu v-am surprins cu rusa: dumneavoastră aveţi capacitatea de a avea o traducere acolo, sau trebuie să sintetizăm noi, rapid?

Sfântul Părinte:

Este mai bine să sintetizaţi rapid.

Dr. Nespoli:

Colegul Aleksandr a dat un răspuns foarte frumos în ruseşte, pe care eu îl voi traduce un pic aşa, rapid. Face referinţă la o carte pe care o citeşte în aceste zile aici sus, pentru a reflecta, „Micul prinţ” de Saint-Exupéry. Face referinţă la istoria care îşi dă de bunăvoie – sau şi-ar da-o de bunăvoie – viaţa proprie pentru a se întoarce şi a salva plantele şi animalele de pe pământ. Şi, în mod substanţial, iubirea este acea forţă care îşi dă capacitatea de a-ţi da viaţa pentru altcineva.

Sfântul Părinte:

Îmi place răspunsul acesta. Este adevărat, fără iubire, nu este posibil a-ţi da viaţa pentru altcineva. Acest lucru e adevărat. Se vede că dumneavoastră aţi înţeles mesajul pe care atât de poetic îl explică Saint-Exupéry şi pe care voi, ruşii, îl aveţi în sânge, în tradiţia voastră atât de umanistă şi atât de religioasă. Este frumos acest lucru. Mulţumesc.

(Întrebarea 3) Aceasta este o curiozitate. Spun că femeile sunt curioase, dar şi noi bărbaţii suntem curioşi! Ce anume v-a motivat să deveniţi astronauţi? Ce anume vă dă mai mult bucurie în timpul pe care-l petreceţi în Staţiunea Spaţială?

Dr. Nespoli:

Sfinte Părinte, aş lăsa microfonul la doi colegi: colegul rus Serghei Ryazansky şi colegul american Randy Bresnik.

[Dr. Ryazansky vorbeşte în engleză]

Nespoli traduce:

Serghei a spus că inspiraţia sa a fost bunicul său: bunicul său a fost unul dintre primii pionieri ai spaţiului; a lucrat la satelitul Sputnik, primul satelit zburat pe pământ; era unul dintre responsabilii construirii satelitului, iar el a luat inspiraţie de la bunicul său, a voit să meargă pe urmele sale, pentru că după el spaţiul este interesant şi frumos, dar şi foarte important pentru noi, ca fiinţe umane.

[Bresnik vorbeşte în engleză]

Nespoli traduce:

Ceea ce văd eu de aici este o perspectivă incredibilă: este posibilitatea de a vedea Pământul cam cu ochii lui Dumnezeu, şi să văd frumuseţea şi incredibilitatea acestei planete.

[Bresnik vorbeşte în engleză]

Nespoli traduce:

În viteza noastră orbitală de 10 km pe secundă, noi vedem Pământul cu ochi diferiţi: vedem un Pământ fără margini, vedem un Pământ unde atmosfera este extrem de fină şi labilă şi a privi acest Pământ în acest mod ne permite să gândim ca fiinţe umane, a modului în care toţi ar trebui să lucrăm împreună şi să colaborăm pentru un viitor mai bun.

Sfântul Părinte:

În acest răspuns mi-a plăcut mult ceea ce aţi spus voi doi. Dumneavoastră, primul, aţi mers la propriile rădăcini pentru a explica asta: a mers la bunicul. Şi dumneavoastră, care veniţi din America, aţi reuşit să înţelegeţi că Pământul este prea fragil, este un moment care trece: 10 km pe secundă, a spusă dr. Nespoli… Este o realitate foarte fragilă, atmosfera este subtilă, aşa încât se poate distruge. Şi dumneavoastră aţi mers chiar să priviţi cu ochii lui Dumnezeu. Bunicul şi Dumnezeu: rădăcinile şi speranţa noastră, forţa noastră. A nu uita niciodată rădăcinile: mie îmi face bine să aud asta, şi să aud asta de la voi! Mulţumesc.

(Întrebarea 4). Eu aş vrea să vă pun o altă întrebare: a călători în spaţiu modifică atâtea lucruri care se consideră sigure în viaţa zilnică, de exemplu ideea de „sus” şi de „jos”. Vă întreb: există ceva în mod deosebit ca v-a surprins trăind în Staţia Spaţială? Şi, dimpotrivă, există ceva ce va uimit tocmai pentru că a găsit confirmare şi acolo, într-un context aşa de diferit?

Nespoli:

Mulţumim, Sfinte Părinte, pentru această întrebare. I-aş lăsa cuvântul colegului american Mark Vande Hei.

[Vande Hei vorbeşte în engleză]

Nespoli traduce:

Mark spune că ceea ce l-a surprins este că în spaţiu găseşti lucruri complet diferite care par aceleaşi dar sunt de nerecunoscut. Câteodată mă apropii de ceva dintr-un unghi complet diferit şi la început rămân un pic descumpănit, pentru că nu reuşesc să înţeleg unde sunt şi aflându-mă în această situaţie trebuie să decid unde este „sus” şi unde este „jos”. Deci  să stabilesc micro-cosmosul meu, micro-universul meu cu simţurile mele şi sistemele mele de referinţă.

Sfântul Părinte:

Şi acesta este un lucru propriu-zis uman: capacitatea de a decide, de decizie. Mi se pare interesant răspunsul, pentru că merge şi la rădăcinile umane.

(Întrebarea 5). Şi acum, dacă voi aveţi răbdarea de a asculta, voi pune o altă întrebare. Societatea noastră este foarte individualistă, în schimb în viaţă este esenţială colaborarea. Mă gândesc la toată munca ce este în spatele unei firme cu este a voastră. Puteţi să-mi daţi vreun exemplu semnificativ de colaborare a voatră în Staţiunea Spaţială?

Nespoli:

Sfinte Părinte, o întrebare foarte bună. Aş lăsa întrebarea pentru colegul american Joe Acaba care este de descendenţă portoricană.

Joe Acaba:

Santo Padre, es un grande honor hablar con Usted… [Sfinte Părinte, este o mare onoare să vorbesc cu dumneavoastră…] (continuă în engleză)

Nespoli:

Joe a amintit că pentru această Staţiune este o cooperare între diferite naţiuni din lume: Statele Unite, Rusia, Japonia, Canada, nouă naţiuni europene… Şi a amintit că aceste naţiuni lucrează împreună pentru a obţine ceva ce este mai presus de fiecare dintre ei. Însă unul dintre lucrurile importante şi interesante pe care le-a spus este faptul că fiecare dintre noi are o diversitate şi aceste diversităţi puse împreună fac un ansamblu mult mai mare decât ceea ce ar fi fiecare persoană; şi lucrând împreună astfel, în acest spirit de colaborare pentru a merge mai departe, acesta este modul pentru noi, ca fiinţe umane, de a ieşi afară din lume şi de a continua această călătorie în cunoaştere.

Sfântul Părinte:

Voi sunteţi un mic „Palat de Sticlă”! Totalitatea este mai mare decât suma părţilor şi acesta este exemplul pe care voi ni-l daţi.

Multe mulţumiri, dragi prieteni, aş vrea să spun: iubiţi fraţi, pentru că vă simţim ca reprezentanţi ai întregii familii umane în marele proiect de cercetare care este Staţiunea Spaţială. Vă mulţumesc din inimă pentru acest colocviu, care m-a îmbogăţit mult. Domnul să vă binecuvânteze pe voi, munca voastră şi familiile voastre. Vă asigur: mă voi ruga pentru voi; şi voi, vă rog, rugaţi-vă pentru mine. Mulţumesc!

Dr. Nespoli:

Sfinte Părinte, în numele tuturor vreau să vă mulţumesc pentru că aţi fost cu noi astăzi, pe Staţiunea Spaţială Internaţională. Acesta este un loc unde facem multă cercetare, unde mergem să căutăm lucrurile de toate zilele. Vă mulţumesc pentru că aţi fost cu noi şi pentru că ne-aţi dus mai sus şi ne-aţi scos din acest mecanicism zilnic, că ne-aţi făcut să ne gândim la lucruri mai mari decât noi. Iarăşi mulţumim!

Sfântul Părinte:

Vă mulţumesc vouă!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.