Categorii

Cuvintele lui Benedict al XVI-lea despre seninătatea cardinalului Meisner

„Ştim că pentru el, păstor pasionat şi părinte spiritual, a fost dificil să lase funcţia şi asta tocmai într-un moment în care Biserica are nevoie de păstori convingători şi care să ştie să reziste în faţa dictaturii spiritului timpului… Dar a învăţat să se lase purtat în ultima perioadă a vieţii sale, şi a ştiut s-o trăiască având certitudinea profundă că Domnul nu abandonează Biserica sa, chiar dacă uneori barca aproape că se răstoarnă”. Este unul dintre pasajele importante ale mesajului pe care Papa emerit Benedict al XVI-lea l-a trimis cu ocazia înmormântării prietenului cardinal Joachim Meisner, celebrată la Köln. Cuvintele lui Ratzinger au fost citite în catedrala din Köln de arhiepiscopul Georg Gänswein, prefect al Casei Pontificale şi secretar particular al Papei emerit.

Benedict a relatat că a vorbit de puţin timp la telefon cu Meisner. „Când am aflat miercurea trecută, prin intermediul unui telefon, vestea morţii cardinalului Meisner, într-un prim moment nu am crezut”, explică Benedict al XVI-lea, amintind de ultima conversaţie telefonică avută cu cardinalul în cursul căreia arhiepiscopul emerit de Köln se declara fericit pentru că a avut posibilitatea de a participa la Vilnius, la 25 iunie, la beatificarea monseniorului Teofilius Matulionis. Meisner, înainte de a fi numit arhiepiscop de Köln, a fost îndelung episcop de Berlin şi locuia în partea de est a oraşului german. „Avea o mare iubire faţă de Bisericile din centrul-estul Europei – a scris Ratzinger în mesaj – care au suferit aşa de mult datorită persecuţiei comuniste şi adesea, aşadar, exprima recunoştinţă pentru mărturia de credinţă pe care au dat-o timp de multe decenii”.

Benedict al XVI-lea a voit să amintească atitudinea senină şi credinţa profundă a cardinalului. „Ceea ce m-a impresionat mai mult în aceste ultime conversaţii cu cardinalul răposat – a scris Ratzinger – era seninătatea sa relaxată, bucuria sa interioară şi încredere pe care a găsit-o. Ştim că el, păstorul pasionat şi părinte spiritul, a fost dificil să lase funcţia şi asta chiar într-un moment în care Biserica are nevoie de păstori convingători şi care să ştie să reziste în faţa dictaturii spiritului timpului şi să ştie să trăiască hotărât cu credinţă şi raţiune”. Aici Papa emerit aminteşte de dificultatea trăită de Meisner în acceptarea să iasă la pensie. Era 28 februarie 2014, Papa a acceptat renunţarea sa la funcţie datorită ajungerii la limita de vârstă, când Meisner deja împlinise optzeci de ani, deci fusese prorogat timp de cinci ani la conducerea diecezei. „Dar şi asta mă emoţionează – se mai citeşte în mesajul lui Ratzinger – că a învăţat să se lase purtat în ultima perioadă a vieţii sale şi a ştiut s-o trăiască având certitudinea profundă că Domnul nu abandonează Biserica sa, chiar dacă uneori barca aproape că se răstoarnă”.

Benedict al XVI-lea a amintit după aceea „tăcerea” şi „adoraţia” la ZMT din Köln, în august 2005, în timpul primei călătorii internaţionale a Papei Ratzinger programată deja de predecesorul său Ioan Paul al II-lea: „La Ziua Mondială a Tineretului de la Köln acesta a fost un punct central: era adoraţia, o tăcere în care numai Domnul vorbeşte inimilor. Unii experţi de pastoraţie şi de liturgie credeau că tăcerea nu se poate obţine în ochii Domnului cu un mare număr de persoane. Unii dintre ei era şi de părerea că adoraţia euharistică ar fi ceva datat, pentru că Domnul ar trebui să fie primit în Pâinea euharistică şi nu în alte moduri. Dar nu se poate mânca această pâine cu orice altă mâncare, Domnul în sacramentul euharistic cheamă toate dimensiunile existenţei noastre. Faptul că primirea trebuie să fie adorată a devenit foarte clar. De exemplu, adoraţia euharistică în Ziua Mondială a Tineretului din Köln a efenit un eveniment interior care n-a fost memorabil numai pentru cardinal. De atunci, acest moment a fost prezent în mod invariabil şi a fost o mare lumină pentru el”.

În sfârşit, Papa emerit a amintit circumstanţele morţii cardinalului Meisner. „Breviarul i-a lunecat din mâini: a murit în timp ce se ruga, privindu-l pe Domnul şi vorbind cu El. Tipul de moarte care i-a fost dată demonstrează încă o dată cum a trăit: în faţa Domnului şi în conversaţie cu El. Trebuie să încredinţăm cu certitudine sufletul său bunătăţii lui Dumnezeu”. La înmormântare, celebrată sâmbătă 15 iulie în catedrala din Köln, au participat mulţi episcopi şi cardinali, între care prefectul emerit al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, Gerhard Ludwig Müller şi arhiepiscopul de München Reinhard Marx. Liturghia a fost prezidată de succesorul lui Meisner, cardinalul Rainer Maria Woelki.

De Andrea Tornielli

(După Vatican Insider, 16 iulie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.