Categorii

Cu stilul primirii. Omilia cardinalului Stella la un curs pentru a forma preoţi

Exigenţa de libertate interioară şi de ascultare totală, pe care chemarea de a-l urma pe Domnul o cere a fost reafirmată de cardinalul Beniamino Stella vorbind participanţilor la un curs pentru formatori anglofoni promovat în zilele trecute de Congregaţia pentru Cler.

Cardinalul prefect a celebrat în această împrejurare liturghia în bazilica „Sfântul Petru” ca semn de recunoştinţă „pentru disponibilitatea” cu care cei prezenţi au primit invitaţia de a participa la curs „şi pentru entuziasmul” cu care l-au animat considerând că a fost vorba „de o ocazie propice, fie pentru formarea permanentă, adică pentru a trezi bucuria darului sacerdotal, fie, şi mai mult, pentru a primi indicaţii utile pentru misiunea formării sacerdotale”.

Comentând lecturile, cardinalul a centrat omilia pe trei aspecte: primatul lui Dumnezeu, logica darului şi stilul primirii. De fapt, înainte de toate a evidenţiat că prima cerere făcută de Isus celor care decid să-l urmeze „este să pună relaţia cu El mai presus de toate”. Cu privire la asta, celebrantul a afirmat că Isus nu vrea „să diminueze valoarea afectelor familiale, nici nu cere o renunţare ca scop în sine”, dimpotrivă „El foloseşte ca metru de comparaţie a raportului cu Dumnezeu realitatea cea mai dragă din viaţa noastră, adică legăturile de sânge şi de iubire cu rudele noastre, pentru a ne spune că credinţa nu se reduce la respectarea exterioară a vreunui precept sau la practicarea unei morale, ci este, înainte de toate, o relaţie vie cu Domnul”.

Aşadar – a clarificat cardinalul Stella – „Isus ne spune că este vorba despre prietenia cea mai importantă, de la care pornind toate celelalte legături”, după cum a afirmat Papa Francisc la audienţa generală din 2 septembrie 2015, „sunt transformate, sunt «umplute» cu un sens mai mare şi devin capabile să meargă dincolo de ele însele, pentru a crea o paternitate şi o maternitate mai ample şi pentru a primi ca fraţi şi surori şi pe cei care sunt la marginile oricărei legături”. Adresându-se direct episcopilor şi formatorilor, prefectul le-a amintit: „Voi sunteţi ca fraţi, taţi şi mame pentru seminarişti” pentru aceasta „sunteţi chemaţi să dezvoltaţi în ei acest primat al lui Dumnezeu”. De fapt, a adăugat el, „avem nevoie de preoţi care să nu pună nimic înaintea relaţiei de prietenie cu Domnul! Care să aibă cu El o legătură «de carne şi de sânge», capabilă să-i implice în totalitate, suflet, trup, minte şi inimă; ca legătura cu El şi slujirea adusă Bisericii să nu fie niciodată subordonate altor legături, întunecate de dependenţe afective dezordonate, aplecaţi în  faţa intereselor de putere şi de carieră sau poluaţi de logici contrare Evangheliei. Preoţi şi păstori, aşadar, liberi interior şi dedicaţi complet şi tot timpul cauzei Evangheliei”.

Cu privire la al doilea aspect, cardinalul a scos în evidenţă că primatul Domnului ne face „să trăim aceleaşi atitudini ale lui Isus, adică să asumăm logica Crucii sale, învăţând în fiecare zi de la El să ne oferim în dar viaţa pentru alţii”. Este vorba în substanţă de o exortaţie „de a face”, „de a învinge ispita de a ţine viaţa numai pentru noi înşine, învăţând s-o dăruim în iubire, care devine dar gratuit, ofertă necondiţionată, angajare, responsabilitate şi îngrijire a celuilalt”. De aici necesitatea de a forma preoţi „care doresc să vestească Evanghelia şi să se dedice pentru popor, care să se lase înduioşaţi de rănile persoanelor şi obosiţi de necesităţile oamenilor, care să fie capabili să se dăruiască gratuit, ungându-i pe fraţi cu untdelemnul mângâierii şi al speranţei”, a comentat celebrantul citând cuvintele Papei Francisc la liturghia crismei din primul an de pontificat. Şi în această oferire generoasă de sine, preoţii „vor putea găsi sensul vieţii lor şi bucuria slujirii, la care au fost chemaţi”.

În sfârşit, al treilea aspect amintit de prefect este stilul primirii. O atitudine care trebuie cultivată la şcoala lui Isus, a grijii sale faţă de cel care este în nevoie şi a capacităţii sale de a revigora prin duioşia unei primiri sincere şi fraterne. Şi pentru că, a explicat cardinalul Stella, „procesul formativ în favoarea seminariştilor se naşte în mod fundamental din acest stil de primire reciprocă, din care trebuie să fie împletite relaţiile noastre şi care trebuie să caracterizeze seminariile noastre. Numai aşa va fi posibil să se demareze acea însoţire personalizată, recomandată de noua Ratio Fundamentalis”.

În afară de asta, a recomandat el, „a inaugura acest stil în cadrul vieţii comunitare îi va ajuta pe seminarişti să maturizeze modelul unui păstor – cu privire la care suntem adesea chemaţi de Papa Francisc – capabil să-i primească pe toţi, să aibă o inimă inclusivă ca aceea a lui Cristos, să ştie să-i însoţească şi pe aceia care trăiesc situaţii de viaţă complexe, fără a exclude sau a lăsa în urmă pe niciunul”.

(După L’Osservatore Romano, 13 iulie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.