Categorii

Creştinii tot mai persecutaţi. Denunţarea din Raportul Kirche in Not, „asupriţi datorită credinţei lor”

„Creştinii sunt nişte porci. Nu meritaţi să trăiţi”. Aceste cuvinte ale unui militant extremist adresate creştinului Ilie Gargous, răpit de miliţiile islamiste ale Frontului al Nusra, în împrejurimile oraşului Rableh (Siria de vest) sintetizează în mod crud ceea ce este conţinut în Raportul Kirche in Not despre persecuţia anticreştină „Persecutaţi şi uitaţi. Raport despre creştinii asupriţi datorită credinţei lor între 2015 şi 2017”, prezentat astăzi la Milano.

Treisprezece ţări. Studiul, care ia în examinare treisprezece ţări (China, India, Irak, Pakistan, Siria, Sudan, Turcia, Egipt, Eritreea, Iran, Nigeria, Arabia Saudită şi Coreea de Nord), se bazează pe cercetări pe teren efectuate de Kirche in Not şi demonstrează cum „între 2015 şi 2017, creştinii au fost victime ale fundamentalismului, naţionalismului, regimurilor totalitare şi violenţelor finanţate direct sau indirect de Occident, precum şi ale incapacităţii guvernelor occidentale de a pune o frână genocidului care se desfăşoară în Orientul Mijlociu şi nu numai”. Cercetarea denunţă „încălcări ale drepturilor umane fundamentale cum sunt violenţe, violuri, deţineri ilegale, procese nedrepte, interzicerea reuniunilor cu caracter religios şi a exprimării paşnice a crezului religios”. În termeni de număr de persoane implicate, gravitatea delictelor comise şi respectivul impact, este clar, afirmă Raportul, că persecuţia creştinilor este mai gravă astăzi decât în orice altă perioadă istorică. De fapt, nu numai creştinii sunt mai persecutaţi decât orice alt grup religios, ci un număr crescând dintre ei experimentează cele mai rele forme de persecuţie. Consecinţe directe ale aceste grave condiţii sunt „exodul, destabilizarea şi pierderea de speranţă”. În Siria creştinii au trecut de la 1,2 milioane la 500 de mii în cinci ani, numai în oraşul Alep numărul a coborât cu peste 75%, de la 150 de mii la 35 de mii. În Irak, se citeşte în Raport, creştinii se plâng de o diminuare de la 275 de mii (la jumătatea anului 2015) la mai puţin de 200 de mii după doi ani. „Nu trebuie exclusă posibilă dispariţie a creştinilor irakieni până în 2020” dacă această reducere ar continua cu acelaşi ritm. Considerate în ansamblul lor, faptele petrecute în Siria şi în Irak arată cum creştinii locali au fost victime din partea ISIS ale unui genocid, aşa cum este definit de Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea delictului de genocid adoptată de Naţiunile Unite. Acelaşi lucru s-a întâmplat în Nord Nigeria unde Boko Haram, afiliat la Statul Islamic a pus în acţiune o campanie de violenţe pentru a asigura ca credincioşii să nu fie în măsură să rămână. Incapacitatea guvernelor, denunţă Raportul, de a întreprinde acţiunile necesare pentru a opri genocidul şi de a-i da pe mâna justiţiei pe cei care l-au făcut – aşa cum este indicat de Convenţia despre genocid – a reprezentat un semnificativ pas înapoi pentru creştinii suferinzi.

Rezultatele principale. Raportul arată că în Arabia Saundită „creştinismul este ilegal. Statul susţine că tolerează cultul privat al non-musulmanilor, însă convertirile de la islam sunt pedepsite cu pedeapsa cu moartea”; în China „noi norme au dus la un număr mai mare de biserici distruse şi cruci înlăturate. Bisericile locale sunt sub presiune crescândă pentru ca să se conformeze ideologiei comuniste sau să se desfiinţeze”; în Coreea de Nord „creştinii arestaţi, consideraţi spioni ai SUA, sunt trimişi automat în lagăre de concentrare unde sunt ucişi sau îndură muncă silnică, torturi, persecuţie, privare de hrană, violuri, avorturi forţate şi violenţe sexuale”; în Egipt „peste 100 de creştini au murit în trei atentate la Tanta, Alexandria şi Minya. În afară de asta sunt cazuri continue de copţi ucişi de extremişti”; în Eritreea „măsuri şi mai represive împotriva creştinilor, închisoare pentru cei care se opun controlului guvernamental crescând al grupurilor religioase”; în India „creşterea drastică a atacurilor anticreştine ca urmare a alegerilor din martie 2017. În primele luni din acest an au fost prezentate 316 acte comise în dauna creştinilor”; în Iran „Biserica a îndurat confiscări de terenuri, refuzări de vize şi forme de supraveghere şi intimidare”; în Irak „Statul Islamic a încercat să elimine creştinismul în zonele aflate sub controlul său, recurgând şi la distrugerea bisericilor şi la convertirile forţate”; în Nigeria „în afară de acţiunea lui Boko Haram, un număr crescând de atacuri din partea păstorilor fulani a devastat sate creştine şi a ucis mulţi credincioşi. Rapoartele Bisericii locale indică dovezi ale complicităţii guvernului local şi a armatei în furnizarea de arme şi bani extremiştilor”; în Pakistan „discriminarea obişnuită în dauna creştinilor este în creştere, în şcoli (cărţile de text incită la ură faţă de minorităţi), la locul de muncă (mulţi creştini desfăşoară muncile cele mai umile) şi în domeniul judiciar; în Siria „au reieşit relatări îngrozitoare de atrocităţi genocide comise de ISIS între 2015-2017. Un număr disproporţionat de credincioşi au părăsit ţara, până la jumătate din populaţia creştină”; în Sudan „persecuţia în dauna creştinilor a crescut, legile de planificare edilitară sunt folosite ca pretext pentru a distruge bisericile şi edificiile aflate în proprietatea creştinilor, în tentativa de a strivi creştinismul” şi, în sfârşit, în Turcia unde „printre edificiile confiscate de stat sunt şi 50 aflate în proprietatea Bisericii siro-ortodoxe. Indicaţii prezente ale unei intoleranţe continue care se concretizează şi în islamizarea unor situri creştine istorice, ca de exemplu Hagia Sophia”.

De Daniele Rocchi

(După agenţia SIR, 13 octombrie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.