Categorii

Corpus Domini: Euharistia este relatarea vieţii lui Isus

În fiecare an, la sfârşitul timpului pascal, Biserica celebrează solemnitatea Corpus Domini, definită, conform noului titlu datorat reformei liturgice, solemnitatea Preasfântului Trup şi Sânge al lui Cristos.

Această solemnitate a fost instituită în secolul al XIII-lea în Occidentul latin pentru a afirma învăţătura euharistică împotriva celor care o interpelau în mod neconform cu tradiţia Bisericii romane. De atunci, poporul creştin o trăieşte ca o mărturisire a lui „Dumnezeu cu noi”, a Domnului prezent în inima Bisericii în semnele euharistice ale pâinii şi vinului, hrană şi băutură absolut necesare pentru mântuirea creştinului.

Pentru aceasta mărturisire de credinţă a fost prevăzut un pelerinaj, o procesiune pe străzile oraşului sau ale satului, al cărui semn sacramental a fost cântat, venerat, arătat, pentru a amintit că toţi trebuie să privească la Domnul Isus Cristos relatat în acea pâine frântă ca viaţă oferită, trup care s-a dăruit până la moarte şi continuă să se dăruiască, deoarece Cristos ne-a iubit până la capăt (cf. In 13,1).

În regimul de creştinătate, procesiunea de Corpus Domini era ocazia unei manifestări publice a credinţei catolice, în piaţă, însă astăzi în oraşul de acum secularizat acest lucru nu este întotdeauna posibil, nici nu este mereu înţeles chiar de catolici. Şi totuşi n-ar trebui să uităm mesajul acestei sărbători în întregimea sa şi chiar în însemnătatea sa scandaloasă. În această privinţă, este util de amintit că tocmai discursul lui Isus despre trupul său de mâncat şi despre sângele său de băut i-a scandalizat nu pe duşmanii săi sau pe ascultătorii săi ci chiar pe discipolii săi, care au reacţionat exprimând intolerabilitatea cuvintelor sale şi îndepărtându-se de El (cf. In 6,60-67).

Aşadar, Isus în Euharistie a semnificat dăruirea vieţii sale pentru noi şi acea viaţă, trupul său şi sângele său asumate de la noi, face în aşa fel încât noi să nu mai fim noi cei care trăim ci Cristos însuşi trăieşte în noi (cf. Gal 2,20).

În Euharistia pe care o primim este toată viaţa Fiului lui Dumnezeu, este pătimirea, moartea şi învierea sa, este glorificarea sa şi prezenţa sa care este mereu prezenţă a „Celui care vine”, a Dumnezeului care vine.

Dar dacă afirmăm credinţa în pâinea şi în vinul făcute de puterea Duhului sfântul Trup şi Sânge ale lui Cristos pe masa cinei Domnului şi dacă discernem această realitate, conform apostolului Paul trebuie să ştim şi să discernem trupul lui Cristos care este Biserica şi, în ea, înainte de toate pe săraci (cf. 1Cor 11,23-32). Există acolo realitatea concretă a adunării euharistice care este trupul lui Cristos şi discernământul trebuie făcut şi faţă de ea. Ce înseamnă asta? Că în discernământul trupului lui Cristos, sau mai bine zis al cărnii lui Cristos, trebuie recunoscuţi în mod absolut cei nevoiaşi, cei săraci, cei suferinzi, cei bolnavi, cei din urmă şi cei rebutaţi din societate. Şi ei sunt sacrament al lui Cristos, sunt carnea lui Cristos în lume, şi cel care nu recunoaşte acest adevăr, atentează profund chiar împotriva celebrării euharistice. Ar fi zadarnică o mărturisire de credinţă dreaptă în Euharistie semnificată de pâine şi de vin, dacă n-am şti să recunoaştem carnea lui Cristos în aceia cu care El s-a identificat, aşa cum va apare la judecata universală: atunci Domnul îi va chema la sine pe binecuvântaţii care l-au hrănit, l-au vizitat, l-au primit şi l-au îngrijit în cei din urmă faţă de care au devenit aproapele, s-au apropiat (cf. Mt 25,31-36). A scris teologul Giuseppe Colombo: „Este de şters complet din imaginarul creştin ideea naivă despre Euharistie ca realitate autosuficientă căreia să i se atribuie acţiuni sau reacţii personale. În acest sens Euharistia nu este Isus Cristos, pentru că ar fi un «al doilea» Isus Cristos care s-ar adăuga la Isus al istoriei… În realitate Isus Cristos este unul singur şi nu poate să fie dublat”.

Iată, aşadar, o urgenţă clară de înţeles şi de repus în centrul credinţei noastre: Euharistia este relatarea vieţii lui Isus dăruită nouă fiinţelor umane, este trup şi sânge ale Domnului care ne cere să fie recunoscut în toţi cei cu care El a voit să se identifice. Carnea lui Cristos este umanitatea suferindă din această lume şi Euharistia vrea să semnifice viaţa lui Isus solidar şi în comuniune deplină cu aceia care asemenea Lui sunt săraci, flămânzi, străini, bolnavi…

Şi acesta este trupul lui Cristos care merge pe străzile noastre, stă la intersecţii, stă în pieţe şi întinde mâinile spre noi pentru ca să-l discernem, să-l recunoaştem şi în milostivire să acţionăm cu sentimentele lui Cristos însuşi.

Oare Isus nu ne-a cerut să mergem pe străzi pentru a-i invita pe cei care apar ca rebutaţi ai societăţii la ospăţul împărăţiei?

Ar fi într-adevăr coerent cu credinţa catolică faptul ca în vederea procesiunii de Corpus Domini să nu se împodobească numai străzile pentru a primi sacramentul euharistic, ci să se reuşească să fie priviţi şi recunoscuţi cei nevoiaşi ca sacrament al lui Cristos, arătându-le lor milostivire (cf. Lc 10,37).

De Enzo Bianchi

(După agenţia SIR, 2 iunie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.